Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Un copac găunos, care putea să se prăbuşească când te aşteptai mai puţin, a fost transformat în totem încărcat de simboluri magice, transmise din veac în veac, un trunchi bifurcat a devenit un grup statuar de pitici, ce păzesc zi şi noapte un loc de joacă pentru copii, iar baza unui stejar pedunculat ce s-a rupt în două sub propria greutate a coroanei este acum un fel de ghiveci natural, pentru un arbore ornamental.
Acestea sunt doar câteva din elementele decorative ce înfrumuseţează parcurile şi zonele verzi din apropierea străzilor Sucevei, ca urmare a unei iniţiative a unui angajat al Primăriei Suceava, care s-a „prins” să dea viaţă trunchiurilor moarte ale arborilor ce trebuie tăiaţi. Cu imaginaţie, trudă şi sudoare, trunchiurile care ar fi devenit rapid lemn de foc au fost transformate în creaţii artistice, de care se pot bucura zilnic mii de oameni, atunci când merg la pas prin Suceava, în special prin parcuri.
Liviu Jitaru este de mulţi ani angajat al Direcţiei Domeniului Public, adică exact în departamentul din primărie care se ocupă de îndepărtarea arborilor periculoşi şi de întreţinerea spaţiilor verzi din oraş. În urmă cu câţiva ani i-a venit ideea de a da o altă utilitate trunchiurilor ce rămâneau după ce îndepărtau coroana arborilor cu risc de prăbuşire. A găsit înţelegere la Marian Andronache, pe atunci director al DDP, actual viceprimar, care i-a dat mână liberă să aleagă trunchiurile ce îl inspiră să creeze.
Şugubăţ, simpatic şi guraliv, chiar şi când lucrează, Liviu Jitaru a suflat cu har creator peste trunchiurile pe care le-a salvat de a ajunge în gura sobei, oferindu-le câte ceva din personalitatea sa, ori gândurile ce îl încercau atunci când le-a sculptat.
Sub degetele sale, lemnul unui arţar din parcul central, care s-a uscat din picioare, chiar de la bază, căpăta simboluri populare, chiar în timp ce vorbeam şi râdeam.
Crucea creştină, funia vieţii, floarea soarelui – bunăstarea, dinţii de lup – animal cu puternică încărcătură simbolică, încă de pe vremea dacilor, pot fi văzute pe totemul ce răsare din pământ într-un colţ al Parcului Central.
Ceva mai încolo se află Creatorul – un chip de om, gravat în lemn, ce pare să se odihnească după ce a trudit din greu, să facă lumea...
Poate cea mai cunoscută creaţie a sa din oraş sunt „Piticii” din Parcul de Universitate, care au stârnit multe comentarii şi mai ales zâmbete.
În cele din urmă, unuia dintre ei i-a tăiat scăfârlia, refăcând statuia, după ce mai multe femei i-au atras atenţia că, de la trecerea de pietoni din faţa Primăriei, creaţia sa seamănă cu altceva... chiar dacă de aproape, nici gând de vreo intenţie impudică.
Nu s-a apucat de făcut aceste statui decât din dorinţa de a înfrumuseţa oraşul, în felul său. Nu este plătit pentru a le face, deşi munca sa merită să fie recompensată, mai ales că nu sunt creaţiile unui începător care acum „îşi face mâna” cu ele.
Liviu Jitaru are deja aproape 40 de ani de activitate în domeniu, a făcut şi studii de specialitate - şcoala de sculptură şi şcoala de artă monumentală şi restaurare.
În fiecare an participă la Salonul Artiştilor Plastici Amatori, unde a câştigat peste 20 de premii până acum. Anul acesta va fi în juriu, să mai lase şi altora o şansă la premii.
Acum are aproape 60 de ani şi se pregăteşte să iasă la pensie, dar nu are de gând să renunţe la sculptură. Trunchiuri de arbori mai sunt, îi trebuie timp şi inspiraţie să le dea o nouă viaţă. Visul său era ca, împreună cu alţi artişti, să creeze o alee cu sculpturi, undeva în oraş, o galerie de artă în aer liber - o adevărată atracţie turistică, cu care să se mândrim oriunde în ţară, sau în lume.
