O revedere plină de emoţie, de încântare şi nostalgie s-a consumat la finele săptămânii trecute, la Colegiul Naţional „Ştefan cel Mare” Suceava, unde promoţia 1957 (a Şcolii Medii de Băieţi Nr. 1 Suceava, la acea vreme) s-a regăsit după 60 de ani.
Amintiri redate în pripă, poveşti de viaţă spuse când cu melancolie, când cu umor, doamne elegante, bărbaţi sobri, cu toţii liceeni care au învăţat în spiritul şi după principiile care au dominat învăţământul acelor vremuri: seriozitate, conştiinciozitate, responsabilitate.
S-au recunoscut îndată, şi asta numai datorită întâlnirilor pe care le-au organizat cu regularitate precisă, au petrecut întreaga zi împreună, chiar dacă nu în formulă completă. Dintre cei 109 absolvenţi ai celor patru clase de atunci (trei de băieţi şi una mixtă, în limba ucraineană), au reuşit să ajungă la întâlnire 38 de absolvenţi din cei 67 câţi mai sunt în viaţă.
Cel care s-a ocupat pentru a-i reuni din toate colţurile ţării pe foştii lui colegi a fost de fiecare dată prof. Corneliu Duceac, cel care s-a îngrijit şi de editarea unui album care sintetizează toate întâlnirile organizate până în prezent, precum şi a unui pliant cu numele tuturor foştilor colegi şi profesori şi cu programul evenimentelor.
„Revederea de astăzi vine din nou cu maximă prisosinţă să împlinească încă o dată vocaţia de a cinsti, din păcate, post-mortem, directorii şi profesorii de elită pe care i-am avut. Gânduri şi amintiri scumpe îmi bat la poarta sufletului, sclipind în trecutul celor 63 de ani de la admiterea la liceu. (...) Am demonstrat onoare, strădanie, perseverenţa de a fi mereu pe coama valurilor, având drept modele pe iluştrii noştri dascăli”, a mărturisit fostul profesor.
Corneliu Duceac a mai menţionat că promoţia 1957 (promoţia celor 500 de ani de la urcarea pe tron a lui Ştefan cel Mare) este unică prin faptul că a reuşit să organizeze revederi consecutive la 10, 20, 30, 40, 45, 50, 55 şi 60 de ani, „revederi care au fost una mai frumoasă ca alta, una mai reuşită ca alta”.
În numele întregii promoţii, acesta a oferit o diplomă de excelenţă ing. Ioan Bilius, preşedinte de onoare al revederilor periodice, „pentru merite deosebite în exercitarea atribuţiilor avute”.
Diplomă şi plachetă pentru activitate prestigioasă în etosul ştefanist
La întâlnirea festivă, prof. Dan Popescu, directorul colegiului, le-a mulţumit celor prezenţi pentru stăruinţa de a ţine legătura cu şcoala, aceste revederi fiind un feedback extrem de important pentru instituţie.
„În condiţiile în care educaţia românească este într-o criză, o şcoală ca a noastră este un anticorp al terapiei. Noi încercăm să vă facem mândri că aţi absolvit un liceu născut printr-un decret imperial semnat de un împărat, la Viena, în 1860, o şcoală dedicată României şi Europei. Nu este uşor, dar avem rezultate care ne onorează. Câte licee din România se pot mândri cu absolvenţi care au fost nominalizaţi pentru premiul Nobel? Noi avem două nominalizări”, a subliniat Dan Popescu.
Acesta a oferit generaţiei ‘57 cea mai înaltă distincţie a colegiului – Diploma şi placheta de onoare, „pentru activitate prestigioasă în etosul ştefanist”.
Scurte mărturisiri din perioada de liceu au relatat şiLivia Tcaciuc, Eugen Novac (acesta pregătind şi o poezie intitulată „Revederea revederii”) şi prof. Gheorghe Giurcă. „Trebuie să purtăm recunoştinţă veşnică profesorilor noştri. Ne-au fost modele de temeinicie în ceea ce au făcut, modele de corectitudine în comportament şi în comunicarea cu noi şi cu alţii”, a menţionat Gheorghe Giurcă.
La finalul festivităţii, a fost pusă la cale cea de-a zecea întâlnire a promoţiei, iar după organizarea exemplară a celorlalte întrevederi nu ar fi de mirare să se concretizeze şi întâlnirea de 65 de ani, poate chiar de 70 de ani.
După întâlnirea din Aulă a fost oficiată, în Capela colegiului, o slujbă de pomenire în memoria profesorilor şi a colegilor decedaţi, urmată de banchetul revederii la restaurantul Nistru.