Turişti cu trenul la doi paşi peste graniţă, în Ucraina, transformaţi de poliţiştii de frontieră în prezumtivi infractori

O călătorie la doi paşi de Suceava, dar totuşi în altă ţară, pe teritoriul Ucrainei, se poate transforma din câteva ore de relaxare în ore încordate şi deloc agreabile. Este o experienţă trăită pe propria piele de doi suceveni, printre ei şi subsemnatul.

Din dorinţa unei experienţe noi, duminică, 28 mai, ne-am urcat în trenul Suceava-Vadu Siretului. Acest tren, pus pentru a asigura o legătură pe teritoriul Ucrainei, trece doar câţiva kilometri peste graniţa română, până în satul ucrainean Vadu Siretului. De acolo, la câţiva kilometri, se află fostul sat românesc Fântâna Albă, locul în care, la 1 aprilie 1941, 3.000 de români au fost masacraţi pentru că au încercat să treacă în patria lor, peste graniţa impusă de Stalin.

Călătoria în scop turistic, neverosimilă pentru poliţiştii de frontieră

Plecarea din Gara Suceava a fost la ora 10.55, într-un tren curat, cu vagoane chiar luxoase, însă foarte gol. Aveam să aflăm ulterior că aşa este mai tot timpul. În principal, legătura proastă din Vadu Siretului spre Cernăuţi ori mai departe, spre Kiev, ar fi cauza insuccesului acestui tren. În drumul nostru de duminică am mai întâlnit însă un impediment psihic major, pe care nu îl bănuiam. Chiar de la plecarea din Suceava, cei doi controlori sunt uşor nedumeriţi de scopul călătoriei noastre. Le spunem că mergem doar până la Vadu Siretului, iar de acolo, cu o maşină, la Fântâna Albă, în scop turistic, iar seara, în aceeaşi zi, ne întoarcem cu următorul tren.

După aproximativ 50 de minute de mers, ajungem în Gara Vicşani, unde este punctul de trecere feroviar spre Ucraina. Poliţiştii de frontieră care urcă în tren devin cu adevărat suspicioşi. Ne întreabă insistent ce facem la Vadu Siretului, cât stăm şi când ne întoarcem şi ne avertizează prieteneşte că amenzile pentru contrabandă sunt foarte mari. Faptul că mergem acolo doar ca turişti nu li se pare o poveste verosimilă. După aproximativ 45 de minute de stat la Vicşani, timp în care se verifică paşapoartele celor trei călători (cu tot cu noi) şi ale personalului de pe tren, garnitura trece pe teritoriul Ucrainei. Garduri înalte în stânga şi-n dreapta, camere video, apoi fâşia verde, imagini fireşti pentru frontieră.

Doi tineri „suspecţi”

După cele peste trei ore în care vizităm Vadu Siretului şi Fântâna Albă, revenim în gară, pentru a lua trenul spre Suceava, la ora 16.35. La întoarcere, sentimentul că suntem trataţi ca nişte prezumtivi infractori se adânceşte. Şeful de tren ne întreabă încă de la urcare dacă suntem cei doi băieţi „suspecţi” de la trenul de dimineaţă. Aveam să aflăm că a fost avertizat de unul dintre poliţiştii de frontieră de la Vicşani că sunt doi călători „suspecţi” care au mers „doar” până la Vadu Siretului, pe unde urmau să stea câteva ore. Şeful de tren ne roagă să nu-i facem probleme, iar dacă avem ţigări sau altă marfă de contrabandă să nu urcăm în tren. 

Desfăşurare de forţe deranjantă şi total disproporţionată faţă de cei trei călători din tren

Ajungem din nou la Vicşani, unde mai mulţi domni, poliţişti de frontieră şi vameşi, încep controlul. Unul are mânuşi albe, lungi, şi ne întrebăm unde ne va controla cu ele... Domnii intră în compartiment, ne verifică ghiozdanele, ne întreabă dacă avem ceva marfă, iar apoi ne roagă respectuos să ieşim din compartiment. Urmează o verificare minuţioasă a compartimentului nostru, inclusiv a plafoanelor. Senzaţia este că am cam deranjat prin excursia noastră la Vadu Siretului. În plus, asistăm la o desfăşurare de forţe total disproporţionată faţă de cei trei călători care eram în tren. Faptul că am făcut fotografii din tren, pe perioada călătoriei, ne-a transformat probabil în suspecţi şi mai mari.

De ce trebuie să ştie domnii poliţişti unde mergem, de ce şi cât stăm?

Până la urmă, ajungem în staţia Suceava, însă cu un gust amar. Al unei călătorii deloc relaxante şi cu convingerea că a fi turist cu trenul în Ucraina, şi în general a fi turist în Ucraina, este o noţiune greu de luat în calcul de autorităţile de la frontieră, paradoxal, de cele române. Când  mergi cu maşina sau cu trenul până la Cernăuţi sau la Vadu Siretului şi spui că vrei să vezi o biserică veche sau să asişti la un concert de orgă eşti tratat aproape întotdeauna cu suspiciune.

Pentru mulţi domni poliţişti de frontieră sau vameşi, o astfel de abordare ascunde altceva. Asta fără să mai punem la socoteală că în mod normal nu prea am avea de ce să le dăm explicaţii domnilor poliţişti de frontieră de ce mergem cu trenul până la Vadu Siretului, în condiţiile în care nu sunt date certe că am comis vreo faptă sau contravenţie.

Trenul Suceava-Vadu Siretului circulă mai tot timpul gol

Trenurile româneşti care asigură legătura cu Ucraina au fost introduse din decembrie 2015. Ideea a fost de a asigura cu acest tren o legătură din toată România spre Ucraina, astfel că există zilnic o garnitură tur-retur Bucureşti-Suceava-Vadu Siretului. Din păcate, trenul nu se bucură de succes, fapt pe care l-am verificat din mai multe surse certe. Probabil şi de aceea excursia noastră de duminică, 28 mai, a părut „suspectă”. O altă informaţie sigură este că personalul de tren nu prea eliberează bilete, cel puţin pentru traficul internaţional. Dacă eşti călător de bună credinţă ai două opţiuni: faci „pact” cu naşul sau cobori din tren. Acest tren nu pare a fi decât o bătaie de joc faţă de banii companiei CFR Călători.

O comparaţie între numărul de călători înregistraţi la punctul de frontieră feroviar şi biletele vândute ar fi foarte relevante pentru CFR Călători.     

Drumuri execrabile şi sărăcie lucie, în satele de la graniţa cu România

În satele aflate imediat după graniţa cu România, imaginea este realmente dezolantă. Drumurile sunt extrem de proaste, incomparabile cu cele mai proaste de la noi, iar casele părăsite, care aproape se prăbuşesc, ne sar în ochi una după alta.

În Fântâna Albă am vizitat Catedrala Uspenia Fântâna Albă, o biserică foarte frumoasă, construită între anii 1901-1908, în stilul arhitectural al vechilor biserici ruseşti. Biserica este foarte frumoasă, însă nu este întreţinută.

În ceea ce priveşte monumentul care aminteşte de masacrul din 1941, când 3.000 de români care voiau să treacă graniţa în patria mamă au fost seceraţi sub gloanţe ori hăituiţi şi tăiaţi cu săbiile, acesta este inaccesibil cu maşina din Fântâna Albă.