Peste 250 de elevi cu deficienţe moderate şi severe, de la Şcoala Specială din Câmpulung, riscă să ajungă în stradă

Situaţie disperată la Şcoala Profesională Specială din Câmpulung Moldovenesc, unde cei 80 de angajaţi ai unităţii şi cei aproximativ 250 de elevi cu deficienţe moderate şi severe sunt în pericol de a fi evacuaţi din clădirea în care unitatea a funcţionat vreme de mai bine de două decenii.

Deşi asigură şcolarizarea elevilor cu probleme din zona de munte şi îi sprijină prin calificarea într-o meserie adecvată deficienţelor şi nevoilor lor, şcoala are toate premisele să nu mai poată funcţiona multă vreme.

Clădirea şcolii aparţine TMUCB, societate care a intrat în insolvenţă, responsabilă de recuperarea datoriilor acesteia fiind Casa de Insolvenţă Transilvania. Consiliul Judeţean Suceava, în subordinea căruia este Şcoala Specială din Câmpulung Moldovenesc, a purtat negocieri pentru a intra în posesia clădirii, însă suma cerută de Casa de Insolvenţă, aproape jumătate de milion de euro, depăşeşte posibilităţile instituţiei. 

În cazul în care pe şcoală ar fi pus lacătul, pentru mulţi dintre copii şansele de a-şi continua studiile ar fi aproape nule. Provin din familii dezorganizate sau cu situaţii materiale modeste, pentru care varianta de a face naveta zilnic 35 de kilometri, la cea mai apropiată şcoală pentru elevii cu probleme, la Gura Humorului, este de neluat în seamă.

„Aceşti părinţi care suferă pentru ei, în fiecare zi, nu cred că mai au nevoie de încă o cărămidă în traistă. Noi nu facem treabă de mântuială, mergem acasă seara cu inima împăcată că a mai trecut o zi în care am mai făcut ceva pentru aceşti copii”, a mărturisit directoarea unităţii şcolare, Gabriela Juverdeanu.

„Suntem într-o situaţie de stres maxim”

de la înfiinţare, Şcoala Specială a plătit proprietarului clădirii o chirie modică, de 2.400 de lei pentru trei luni, însă în prezent costurile pentru chiria spaţiului s-au majorat considerabil, ajungând la aproape 10.000 de lei pe lună. 

Directoarea unităţii şcolare, Gabriela Juverdeanu, a menţionat că despre problemele TMUCB a aflat încă de la finele lui 2014.

„Suntem într-o situaţie de stres maxim pentru că avem circa 250 de elevi cu deficienţe mentale moderate, severe, asociate şi nu ştim ce se va întâmpla. Sunt 78 de angajaţi care e posibil să-şi piardă pâinea. Panica e destul de mare. La sfârşitul lui 2014 am fost informaţi că firma care este proprietara clădirii a intrat în insolvenţă şi că există posibilitatea ca această clădire să fie scoasă la licitaţie şi vândută. Am vorbit la Consiliul Judeţean pentru a vedea dacă există posibilitatea de a cumpăra clădirea. Cei de acolo ne-au înţeles, ne-au sprijinit cât au putut, au făcut demersuri către TMUCB, dar şi la Casa de Insolvenţă Transilvania. Situaţia este gravă în acest moment. Au fost mai multe licitaţii, dar nu s-au prezentat doritori”, a mărturisit Juverdeanu.

La rândul său, Elena Ofelia Piticariu, lider de sindicat în cadrul şcolii, a menţionat că speră într-o rezolvare şi crede că implicarea reală şi sinceră a autorităţilor este singura soluţie reală care ar putea salva şcoala.

„Este o situaţie dramatică atât pentru cadre, cât şi pentru copiii care sunt aici. Sunt în jur de 80 de persoane care lucrează în această instituţie şi e păcat ca atâţia ani în care se creează ceva frumos, consolidat, să se anuleze atât de uşor. Mi se pare normal ca tot ceea ce este eligibil, performant să fie păstrat. Am sperat că autorităţile se vor implica. Am sperat până în ultimul moment că se va găsi o rezolvare. Am făcut demersuri. Nu e o sumă de speriat în contextul în care Consiliul Judeţean are resurse nenumărate pentru desfăşurarea de festivaluri şi altele. Aici e totuşi vorba de o clădire care ar putea intra în patrimoniu, atâţia profesori şi elevi de salvat. Ar fi o lovitură şi pentru imaginea Consiliului Judeţean dacă şcoala ar avea de suferit”, a menţionat Elena Ofelia Piticariu.

Aceşti elevi suportă foarte greu schimbarea unui mediu

Gabriela Neica, cadru didactic al unităţii, a explicat ce impact ar avea o schimbare de locaţie pentru elevii cu deficienţe, pentru cei cu afecţiuni din spectru autist, arătând că elevii cu nevoi speciale se adaptează foarte greu schimbărilor.

„O mutare ar însemna foarte multe lucruri destul de negative pentru că mai ales copiii autişti sunt foarte tipicari, ei suportă foarte greu schimbarea unui mediu, activităţile noi, un coleg nou sau schimbarea clasei la un alt etaj din cadrul aceleiaşi clădiri. Sunt sensibili şi orice schimbare înseamnă o prăbuşire, trebuie să luăm totul de la început”, a declarat Neica.

Posibilitatea de a rămâne fără o şcoală în apropierea casei este un scenariu de coşmar pentru părinţii care îşi duc copiii la unitatea specială din Câmpulung.

„Nu prea sunt alternative în Câmpulung. Dacă s-ar închide şcoala, automat ar sta acasă. Nu doar fetiţa mea are probleme, sunt mulţi copii. Şi sperăm să nu închidă, totuşi. Mai este şcoala de la Gura Humorului, dar nu o las la internat pentru că ea depinde de mine în totalitate şi nu am cum. Cu naveta ar fi greu. Toţi din zona asta depindem de şcoala asta”, ne-a mărturisit Mihaela, mama unei fetiţe cu autism.

Alţi părinţi apreciază faptul că şcoala dispune de specialişti – logoped, kinetoterapeut – care îi ajută pe elevi să se dezvolte, învăţământul de masă nefiind o alternativă benefică pentru aceşti elevi.

„În altă parte e problematic, pentru că ei sunt cu deficienţe. La şcoala normală nu fac faţă, iar să stea copilul o săptămână la internat nu se poate. Nu cred că va fi nimeni de acord cu schimbarea şcolii. Soluţiile sunt la cei de sus, nu la noi, simplii părinţi. Sunt şi modalităţi, şi bani, <n> soluţii. Pentru altele găsesc bani, pentru campanii electorale, dar pentru a salva nişte copii cu deficienţe nu sunt bani?”, ne-a declarat un părinte.

„E o sumă enormă”

O comisie formată din reprezentanţi ai mai multor departamente din cadrul Consiliului Judeţean Suceava (Economic, Juridic, Tehnic etc.) a fost ieri la Câmpulung pentru a discuta cu primarul municipiului, cu directoarea şcolii, pentru a identifica alte spaţii în care ar putea funcţiona şcoala. Costurile unei mutări sunt de asemenea luate în calcul.

„CJ încearcă să rezolve problema. Căutăm soluţii. Este greu, nu avem aceste spaţii. Nu ne dorim ca nimeni să rămână fără serviciu. Analizăm alte oferte, alte spaţii”, a subliniat Gheorghe Niţă, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean.

Acesta a apreciat că suma cu care este scoasă la vânzare clădirea în care funcţionează şcoala – 480.000 de euro – este enormă.

„În condiţiile în care noi abia putem să plătim salariile, nu ne putem permite acest lucru. E o sumă enormă oricum”, a mai declarat Niţă.