Un sucevean a primit o bursă de studii la Institutul de Artă şi Design din New York

Visul unui tânăr sucevean de a ajunge un designer de interior cunoscut şi apreciat oriunde în lume este pe cale să se împlinească. Nicolae Comariţan, în vârstă de 33 de ani, a obţinut anul acesta o bursă de studii pentru şase luni la Institutul de Artă şi Design din New York, în urma unei competiţii organizate în cadrul Institutului de Design Interior din Londra, unde el este student. Este vorba de un concurs de desen tehnic, bursa obţinută fiind în Proiectare Asistată pe Calculator AutoCAD, în cadrul Institutului de Artă şi Design din New York, program ce-l va ajuta mult pe Nicu să realizez conceptele lui şi pe partea tehnică în design.

Pentru a-şi plăti studiile la Londra, Nicu lucrează într-un centru rezidenţial pentru persoane cu dizabilităţi din Gloucester. Chiar dacă nu a avut niciodată o familie (părinţii lui sunt decedaţi), el intrând de la o vârstă fragedă în sistemul de protecţie a copilului, locuind în diferite centre de plasament, a avut puterea să facă faţă greutăţilor şi să îşi împlinească visul, acela de a deveni un designer cunoscut şi apreciat. Creativitatea este principala sa valoare, susţinută de talent, onestitate şi capacitatea de a înţelege lucrurile. Tânărul sucevean foloseşte designul pentru a da valoare estetică şi funcţionalitate obiectelor tratate. De aceea, proiectele lui vor ilustra întotdeauna un echilibru între formă şi funcţie.

În urmă cu opt ani, prima întâlnire

Pe Nicolae Comariţan l-am cunoscut în anul 2009, la Centrul de plasament „Speranţa”, atunci când el era este student în anul III la Facultatea de Asistenţă Socială din cadrul Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava. Încă de atunci era pasionat de desen şi de pictura religioasă. El ne-a povestit că pasiunea pentru desen, şi apoi pentru pictură, l-a ajutat să-şi petreacă timpul într-un mod plăcut. În clasa a IX-a a realizat prima icoană religioasă, pe care a şi comercializat-o în cadrul unei expoziţii.

Au urmat şi alte schiţe, alte icoane cu care a participat la numeroase expoziţii colective. A ales să studieze la Facultatea de Asistenţă Socială pentru a fi mai aproape de oameni, de copiii şi tinerii care trec printr-o situaţie asemănătoare lui. Nu a uitat nici de prima dragoste, pictura, motiv pentru care în paralel cu facultatea a făcut un curs de un an şi patru luni de design interior.

„Se şi vede peste câţiva ani un designer renumit, care împleteşte arta decorativă cu arta de a ajuta copii necăjiţi, neajutoraţi, lipsiţi de dragostea părintească. Nicolae mai are, însă, un vis: să aibă o familie, copii, pe care să-i crească cu dragoste şi să le transmită tot ce a acumulat el în anii săi de căutări, de studiu”, era concluzia cu care mi-am încheiat materialul la acea vreme, acum opt ani, când apreciam că „artele frumoase i-au făcut pe mulţi copii şi tineri care au trecut prin anumite traume, au fost abandonaţi de părinţi, s-au luptat mereu cu lipsurile, să îşi dezvolte mai mult stima de sine, sensibilitatea estetică şi să devină nişte exemple pentru semenii lor. Unul dintre aceste cazuri fericite este şi cel al lui Nicu.

Un mentor, la momentul oportun

Am reluat firul poveştii cu Nicu de acolo de unde îl lăsasem acum opt ani, la Centrul de plasament „Speranţa”. În acel an, în 2009, tânărul a terminat Facultatea de Asistenţă Socială şi cursul de design interior, dar, spune el, încă era „la stadiul de schiţe, lucrări realizate de mână”. „Cu pictura, ce-i drept, am mai rărit-o, deoarece materialele erau prea scumpe pentru mine. Îmi aduc aminte că în acel an tocmai eram propus pentru o bursă, pe care am şi obţinut-o. Era vorba de o bursă oferită de o fundaţie din America, BlueHeron Foundation, unde era preşedinte Ştefania Madgidson, de cetăţenie română, stabilită în America. Această bursă consta în achitarea integrală a anului de studiu, cât şi bani de buzunar lunar. Acest program nu mi-a oferit numai suport material, ci mi-a dat un mentor care să mă poată ghida pe mai departe, atât pe partea de studii, cât şi pe partea de familie, viaţă socială etc. M-a ajutat mult să interacţionez cu oamenii, să îmi fac timp şi pentru mine, deoarece eu eram foarte concentrat la partea de studii în design, facultate şi nu prea socializam. Cu astea îmi ocupam mai tot timpul”, ne-a povestit Nicu. 

A schimbat bicicleta, primul său cadou, cu o tăblie de desen A3

În timpul examenului de licenţă, şi-a amintit tânărul sucevean, Nicolae Ştefănescu, mentor în cadrul programului, nu a putut fi prezent să îl susţină, dar l-a sunat înainte să intre la examen şi după examen, ceea ce a contat foarte mult pentru el. „L-am simţit aproape de mine, ca un părinte, mai ales că eu nu am avut ocazia, ca ceilalţi colegi de gimnaziu, liceu şi facultate, să am părinţi care să mă susţină. După examen, când totul s-a terminat cu bine şi puteam respira mai uşor, mentorul Nicolae Ştefănescu m-a sunat, m-a felicitat şi, ca răsplată, mi-a oferit primul cadou - o bicicletă”, ne-a povestit Nicu, care, ce-i drept, cu gândul la visurile lui, a refuzat bicicleta şi a ales „o tăblie de desen A3 de la Rotring”.

„Am fost bucuros când am comandat-o de pe internet şi eram nerăbdător să-mi exercit desenul tehnic, cât şi cel liber pe acea tăblie A3. Acest program m-a ajutat mult să mă deschid şi altor persoane. În fiecare vară, în tabere, dar şi iarna, aveam întâlniri cu cei de la fundaţie, cât şi cu ceilalţi bursieri, în cadrul acestui program”, a completat tânărul.

În toamna anului 2009, Nicu s-a înscris la un master de doi ani în domeniul Consiliere şi Administrare în Resurse Umane, în cadrul Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, doi ani în care a fost foarte ocupat. În acea perioadă a susţinut şi primul interviu pentru funcţia de asistent social în cadrul unui proiect european, post pe care l-a şi obţinut.

Voluntar AREAS

În perioada 2005-2011, Nicolae Comariţan a fost voluntar în cadrul  AREAS (Asociaţia Regională de Educare a Adulţilor Suceava), unde a participat la diferite programe, tabere, schimburi de experienţă în ţară, dar şi în străinătate. Preşedintele AREAS, Vasile Gafiuc, a avut multe aşteptări de la Nicu, şi acesta nu l-a dezamăgit. „O întreagă echipă, cu foarte buni profesionişti, şi mă bucur mult că am făcut parte din AREAS”, ne-a destăinuit suceveanul.

Munca de asistent social i-a ocupat mult timp, la fel ca şi studiul la masterat, dar Nicu nu s-a plâns, ci s-a bucurat de fiecare întâlnire cu oameni profesionişti, de fiecare oportunitate. În anul 2010, a solicitat ieşirea din sistemul de protecţie şi s-a hotărât să-şi închirieze o locuinţă, „să-mi pot începe şi eu o viaţă ca şi ceilalţi tineri care la 18 ani pleacă de acasă să-şi facă un rost în viaţă”. Un ban de buzunar a obţinut şi făcând comerţ online cu îmbrăcăminte şi încălţăminte, în colaborare cu un prieten din SUA. Aşa a reuşit să economisească câţiva bănuţi, pe care i-a folosit atunci când pe proiectul la care era angajat ca asistent social nu mai erau bani de salarii. Nicu a candidat şi pentru funcţia de educator în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Suceava, la Centrul terapeutic „Blijdorp – O nouă viaţă”, obţinând cu succes postul respectiv. „La acea vreme, eu locuiam în afara oraşului, la Ipoteşti, la profesorul universitar Viorel Guliciuc, îndrumătorul meu de master. Făceam naveta în oraş în fiecare zi. Om cu mare suflet acest profesor. Pentru că era destul de greu cu naveta, eu am decis să mă mut înapoi în oraş”, îşi continuă firul poveştii suceveanul care studiază astăzi, la New York, Proiectare Asistată pe Calculator AutoCAD.

Învingători ai sistemului, întâlnire, destin

Nicu îşi aminteşte cu drag de întâlnirea cu Cornel Manaz, un alt învingător al sistemului de protecţie a copilului. „Am avut onoarea să particip, pe vremea când eram educator la Blijdorp, la amenajarea unei garsoniere din oraş, unde chiriaş era Cornel Manaz, un tânăr antreprenor. Atunci ne-am cunoscut mai bine. Nu aveam idee că şi el provine din sistem. Lui Cornel i-am fost recomandat de o altă persoană, ca să mă ocup de concepte de design interior asistate pe calculator, şi am acceptat să lucrez cu el. Garsoniera era deja amenajată, dar el m-a rugat să transpun pe calculator în format 3D ceea ce am şi făcut. Eu locuiam la o prietenă care a făcut şi ea parte din sistem şi care s-a bucurat mult să mă primească şi să stau fără griji, până îmi găsesc o locuinţă cu chirie. Într-un final am găsit de închiriat o garsonieră în zona Obcini”, ne-a povestit Nicu care, după ce s-a mutat în garsonieră, s-a apucat imediat de renovarea şi decorarea acesteia, într-un fel împlinindu-şi un mic vis.

Îşi aminteşte că a fost unul dintre primele concepte ale lui, de la schiţa pe hârtie până la produsul final, în ciuda faptului că a fost nevoit să-şi cheltuiască toate economiile. Cornel Manaz l-a ajutat atunci cu mobilierul, pe care Nicu nu l-a plătit integral, pentru că nu-şi permitea la acea vreme. Împreună au decis să lucreze pe partea de creare concept în 3D şi de aici a început o frumoasă colaborare cu CMMontage, firma lui Cornel Manaz.

Primele colaborări, contracte pentru design interior

În perioada când era educator la „Blijdorp”, Nicu a început să realizez primele schiţe şi concepte de mobilier pentru studenţii din anii terminali la prelucrarea lemnului pentru examenele de atestat, primele schiţe pentru portofoliul lui personal pe calculator, şi, în sfârşit, şi-a permis să-şi achiziţioneze un calculator mai performant, la mâna a doua, dar pentru el era un salt uriaş. „Îmi rezervasem timp pentru lucru la calculator între două şi patru ore pe zi. Când veneam din schimbul de noapte de la serviciu, ajungeam la 7:30, şi mă băgam direct la lucru şi îmi petreceam chiar şi şase ore în faţa calculatorului. Aveam de transpus idei pentru noul apartament al lui Cornel Manaz, fapt ce m-a bucurat foarte mult. El mi-a spus ca şi-a achiziţionat o nouă locuinţă şi m-a întrebat dacă sunt interesat să-l ajut cu ceva idei la partea de amenajare. Recunosc, mare lucru nu am realizat, dar am acceptat în ideea că dobândesc experienţă şi, totodată, să-mi îmbunătăţesc tehnicile de modelare 3D. An de an, de când l-am cunoscut pe Cornel, am colaborat la mici proiecte şi aşa am reuşit să îmi construiesc o relaţie de colaborare cu el pe partea de mobilier 3D şi design  CMMontage. În prezent mă contactează să realizez modele de mobilier în 3D pentru clienţii firmei”, ne-a spus Nicu.

Continuă să studieze, să se perfecţioneze în design interior

În anul 2014, în luna noiembrie, Nicu şi-a încheiat contractul de muncă cu DGASPC - Centru terapeutic „Blijdorp” Suceava, unde fusese angajat ca educator. Pe 3 decembrie, de Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi, Nicu a susţinut pe Skype un interviu cu o companie din Londra. „Nu era cine ştie ce job”, îşi aminteşte acum Nicu, dar pentru a începe o nouă viaţă peste hotare avea nevoie de un loc de muncă. „Jobul obţinut în urma interviului este asemănător cu cel din România, lucrez tot cu persoane cu dizabilităţi şi în UK, dar sunt mai bine plătit. Îmi permit să-mi plătesc studiile în design”, ne-a spus suceveanul, care consideră că investind în el, în studiile lui, va reuşi să se extindă mai mult în această arie, să-şi îmbunătăţească mai mult vocabularul în design şi tehnicile în proiectare.

„În momentul de faţă sunt student la Institutul de Design Interior din Londra. Pe lângă studii, încă îmi desfăşor munca în cadrul centrului rezidenţial pentru persoanele cu dizabilităţi adulte din Gloucester”, ne-a spus Nicu, convins că mai are încă mult de muncit până ce visul lui de a fi un cunoscut designer se va împlini. Pentru orice detalii, portofoliu cu privire la munca lui Nicolae Comariţan, puteţi vizualiza link-urilehttp://www.idunicdesignstudio.ro,http://www.facebook.com/Idunic, https://www.facebook.com/nicolae.comaritan, http://www.behance.com/nicolaecomaritan, http://www.3dartistonline.com/user/IDunic.