Spectacolul „Bocitoarele vesele”, „o poveste pe o canava din mai multe piese ale lui Shakespeare”, a atras mulţi spectatori suceveni, mulţi tineri care au umplut sala de spectacol a Casei de Cultură a Sindicatelor Suceava în cele două seri de prezentare, pe 21 şi 22 februarie. 21 de actori au prezentat un spectacol inedit, o poveste trepidantă, în care au adus alături dansul şi muzica folclorică românească, muzica veche, cântată la cobză, într-o poveste captivantă, cu un decor deosebit, costume şi coregrafie de excepţie.
Personajul principal din acest spectacol este tatăl unei cete de feciori, feciori care au fost blestemaţi să nu-şi găsească perechea. Necăjit de soarta băieţilor, tatăl a anunţat că va muri de mâhnire. Lumea din jurul său obosise deja tot jelindu-l (inclusiv prin dans) şi tot trăgând câte un chef de pomină (cheful de pe urmă). Ultima dorinţă a tatălui a fost să fie bocit de o femeie tare pricepută în săvârşirea acestui ritual, Dochia, interpretată de actriţa Daniela Bucataru, o femeie cu care el avusese o poveste de dragoste în tinereţe. Dochia nu a venit singură, ci însoţită de un grup de bocitoare. Tatăl, aflat pe moarte, îşi prezintă fiii, moment în care privirile bărbaţilor şi ale tinerelor fete „bocitoare” s-au întâlnit cu subînţelesuri. Era clar că întâlnirea dintre tineri va duce spre o altă stare, cu mai multă încărcătură sufletească. Aşa s-au înfiripat poveşti de dragoste între bocitoare şi fiii cei blestemaţi, care nu-şi găsiseră până atunci perechea. Pentru că mesajul piesei s-a dorit a fi unul pozitiv, în care dragostea învinge, acele bocitoare triste, neconsolate, s-au dovedit a fi de fapt femei pline de vitalitate, de dorinţă de viaţă şi dragoste, iubitoare de cântece vesele şi nu de bocete, motiv pentru care deseori s-au „încins” la joc şi s-au înveselit.
Este nevoie de educaţie
Alexandru Vasilache, regizor de film şi teatru, director general al „Moldova Film“ Chişinău, Republica Moldova, este autorul dramatizării şi regizorul spectacolului „Bocitoarele vesele”. Vasilache lucrează şi pentru teatrul botoşănean încă din anul 2004. Scenografia a fost semnată de Mihai Pastramagiu, iar ilustraţia muzicală - Victoria Bucun. Împreună au reuşit, alături de actori, să dăruiască publicului sucevean un spectacol greu de uitat.
Aplauzele nu au contenit să apară atât în timpul spectacolului, după replici spumoase, amuzante, dar şi la final. Este trist totuşi că în sală s-au aflat şi tineri care nu şi-au închis telefoanele mobile pe timpul spectacolului, care au venit la teatru cu pungi de chipsuri şi cu sticle de băuturi răcoritoare, care au ieşit şi intrat în sală de câte ori au dorit, lucruri care deranjează şi care ţin până la urmă de educaţie. Din respect pentru actori, dar şi pentru spectatorii care vor să se concentreze la actul artistic, este de preferat ca aceste carenţe să fie corectate şi, mai mult, cu timpul să dispară, pentru că nu fac cinste nimănui.