„Gastronomia este arta de a folosi hrana pentru a crea fericirea”, spune scriitorul Theodore Zeldin, iar unul dintre cei care sunt fideli acestui principiu este suceveanul George Topârceanu. Deşi are numele unui poet de renume, firea sa poetică se manifestă în bucătărie, unde găteşte minunat de bine, punând foarte mare accent şi pe modul de prezentare a preparatelor. Altfel spus, poezie-n farfurie!
Concurenţi în „Chefi la cuţite”, cot la cot în bucătărie şi-n viaţă
Noul sezon al urmăritei emisiuni TV „Chefi la cuţite”, difuzată de Antena 1, are printre concurenţi doi suceveni. Cei doi, care ar putea ajunge să lupte, în preparate, unul contra celuilalt, nu doar că se cunosc, ba chiar se iubesc şi sunt alături unul de celălalt atât acasă, cât şi la serviciu.
Asta pentru că George Topârceanu este noul şef bucătar al restaurantului Centru Vechi, iar partenera sa, Alina Sîrghi, este şef de tură.
„Am foarte mare bază în ea”, spune poetul-bucătar, care spune că, în lipsa lui, ea se descurcă la fel de bine.
Cei doi au făcut o bună impresie pretenţiosului juriu de la „Chefi la cuţite” - Florin Dumitrescu, Sorin Bontea şi Cătălin Scărlătescu, veniţi la Antena 1 după ce iniţial au fost la ProTV, la „Masterchef”.
Ambii au trecut în etapa următoare a concursului, încât ne vor încânta cu prezenţa, preparate surpriză, dar şi cu interesanta lor poveste de dragoste.
Biciclistul fără graniţe, care a „furat” meseria de bucătar
Când spui bucătar, te gândeşti la un tip puţin rotofei, bonom, gen Horia Vîrlan.
George Topârceanu, la cei aproape doi metri înălţime ai săi, are mai mult alură de sportiv.
Că s-ar fi descurcat şi în acest domeniu o dovedeşte povestea sa de viaţă, interesantă şi surprinzătoare. La 19 ani a plecat spre Portugalia, pe bicicletă, îmbrăcat precum un concurent al unei competiţii sportive.
A cumpărat una second-hand, a pus piese noi pe ea, a făcut o struţo-cămilă, ceva între bicicletele de trekking şi cele de curse, care să-l ajute să ajungă la destinaţie.
„Toată lumea pleca ilegal înainte, asta era cea mai bună formă de a ieşi. M-am gândit că fiind pe bicicletă, precum cei de la concursuri gen Turul Franţei, nimeni nu o să mă întrebe de nimic. Şi chiar aşa a fost. Aveam costumaţie specială de ciclism. Am făcut în 24 de zile 4.500 de km. Aveam 118 kg când am plecat şi am ajuns cu 80 de kg. A fost aventura vieţii mele. Dormeam în aer liber şi mă hrăneam doar cu fructe. Făceam duş în lanurile cu irigaţii”, povesteşte George Topârceanu.
Am vrut să ajungă în Portugalia pentru că atunci era visul american, iar ţara respectivă era precum o uşă deschisă spre America.
„Dacă era pământ până în America, mă duceam cu bicicleta până acolo, nu era o problemă. Dar am rămas acolo (în Portugalia – n.r.) 14 ani, din care 12 ani m-am ocupat doar de bucătărie. Am început de jos, de la spălat vase, după doi ani aproape am avut oportunitatea să intru să spăl legume. Era un restaurant foarte bine cotat, iar cine intra ca spălător de vase, acolo rămânea, de obicei. Era foarte greu să progreseze.
Încet-încet m-am lipit de un şef bucătar acolo. Erau trei bucătării în acel restaurant, una internaţională, una mediteraneană şi una latino-americană.
Eu m-am lipit de bucătăria mediteraneană, am intrat la spălat de legume, iar după ce am <furat> meseria, am ajuns la bucătărie. Am învăţat foarte multe acolo”, a continuat bucătarul.
Când problemele economice au apărut şi în Portugalia, s-a gândit să se întoarcă în România, să facă o afacere cu ceea ce ştie.
„Am avut restaurant, l-am închis... asta e. Mie îmi place să gătesc, nu să administrez.
Aici, la Centru Vechi, patronii mi-au dat mână liberă, să creez, să fac meniuri speciale, să pun în practică imaginaţia. Sunt şi clienţi pentru aşa ceva. Este un proiect foarte frumos, în care cred”, explică chef George.
Un George Topârceanu al bucătăriei
Marca sa de bucătar este caracatiţa a la chef George, „nimeni nu mai face în Suceava aşa ceva” - spune el mândru – „şi, în general, fructele de mare”.
„Orice preparat pe care îl fac are amprenta mea. Nu sunt genul de bucătar care să copieze preparatele altora. Încerc să creez. Iau materia primă şi încep să experimentez până iese ceva bun. Folosesc foarte multe tehnici din bucătăria internaţională, din experienţa acumulată în Portugalia.
Bucătăria românească are nevoie de asemenea tehnici. De exemplu, anul trecut am participat la Festivalul <Barabula de Aur>, la Gura Humorului, un eveniment simbol al bucătăriei bucovinene, unde este o luptă strânsă între bucătăriile pensiunilor şi ale restaurantelor din regiune. Dar am câştigat locul I, <Barabula de Aur>, cu o fuziune între bucătăria românească şi cea moleculară”, explică bucătarul-şef George Topârceanu.
Sunt meniuri pe care le pregăteşte special, dar sunt şi clienţi care sunt răsfăţaţi în restaurant cu meniuri personalizate.
„Merg la masă, discut cu ei, văd pe ce anume sunt înclinaţi şi ţin cont de asta. Proiectul merge exact în sensul acesta – interacţiunea cu omul din sală, să vedem ce vrea, care sunt dorinţele sale. Zilnic testăm noi meniuri şi noi preparate. Avem clienţi care sunt dispuşi să experimenteze. Vrem să facem un laborator culinar, nu un simplu restaurant. Centru Vechi va fi altceva”, explică George, care a preluat funcţia de bucătar-şef de trei luni.
De exemplu, în fiecare seară, când vine clientul în restaurant, are parte de o recomandare a bucătarului, care nu este în meniu.
Managerul restaurantului Centru Vechi, Dragoş Vereş, a precizat:„Chiar şi la meniul zilei am început să punem preparate cu alte gusturi, să le oferim un plating deosebit, nu ca la cantină. Într-o zi am avut la meniul zilei fasole cu cârnaţi, dar ce a ieşit a fost ca la restaurantele cu stele Michelin – cu flori comestibile şi alte nebunii. Iar asta la preţul normal, de meniul zilei. E un plus oferit clienţilor noştri. Astfel, clienţii pot experimenta, să descopere gusturile lui George. Acesta este specificul restaurantului Centru Vechi, iar ospătarii din sală pot să îi îndrume pe clienţi să ia o pauză de la vechile obiceiuri culinare şi să descopere preparatele altfel”.
Un nou meniu, a la George Topârceanu, dar şi un show culinar cu vedete
Pornind de la preparatele speciale făcute în această perioadă, de la „experimentele” culinare cu clienţii şi preferinţele acestora, după 24 februarie, adică după Dragobete, va fi prezentat noul meniu al restaurantului, care va purta marca lui chef George Topârceanu.
„În plus, pentru data de 21 aprilie pregătim un show culinar, cu cinci preparate principale, fine dining, plus desert. O să fie o grămadă de invitaţi de la show-urile culinare la care am participat. Va fi un show pe cinste!”, spune George entuziasmat.
Mesele la restaurant, de la excepţie la regulă
Într-o ţară în care de obicei se mânca acasă, ce gătea fiecare, iar restaurantul era doar pentru ocazii speciale, perspectiva se modifică tot mai mult.
Restaurantul a devenit locul în care unii merg să mănânce zi de zi, chiar dimineaţă, prânz şi cină.
„Avem clienţi care vin frecvent pentru micul dejun şi cafea, la amiază pentru meniul zilei, sunt tot mai mulţi, iar seara, după 5.30-6.00, începe lumea să iasă în oraş”, spune Dragoş Vereş.
„La restaurant ai o varietate foarte mare de feluri de mâncare. Cât timp mai avem să gătim acasă, în secolul vitezei? Preţurile sunt adaptate după posibilităţile clienţilor, cu preparate la preţuri mai ridicate, dar şi altele accesibile tuturor. Plus că este o bucătărie completă, în care poţi servi de la paste, cărnuri, până la fructe de mare”, spune George Topârceanu, actual concurent de la „Chefi la cuţite”, fost concurent la „Masterchef” şi la „Arena Bucătarilor”, unde a ajuns în semifinală, iar anul acesta este convins că va intra şi în finală.
Pe lângă atmosferă, primirea plăcută, foarte mult contează calitatea preparatelor culinare.
„Nu este fast-food, clienţii vin să se relaxeze, să bea un pahar, să mănânce în tihnă. 25-30 de minute maximum timp de aşteptare, maximum 40, dacă restaurantul este plin. Dacă vin 10 persoane la o masă şi comandă toţi preparate diferite, e şi normal să dureze, pentru că nimic nu este gătit înainte, totul se face proaspăt, pe loc, chiar şi supele cremă. Avem bucătărie semideschisă, clienţii ne aud când tocăm, când strigăm comanda...”, spune George, care e convins că tot mai multă lume va opta pentru mesele la restaurant, pentru a se bucura de mâncarea pregătită de profesionişti.