„Prin toată activitatea pe care am desfăşurat-o, am fost adeptul respectării drepturilor şi libertăţilor tuturor celor alături de care convieţuiesc”

Stimată doamnă Teodora Munteanu, preşedinte al USR Suceava, privesc scrisoarea dumneavoastră cu mult interes, dar şi prin prisma unei stări de uimire.

Încă de la început vreau să vă asigur că am suficientă înţelepciune, astfel încât să vă iert limbajul ales, în mod evident nefericit, pentru o scrisoare publică, scrisoare adresată în virtutea calităţii pe care o deţineţi, respectiv cea de lider local al unei formaţiuni politice. Spun acest lucru mai ales datorită faptului că toţi cei care mă cunosc ştiu că nu am fost niciodată şi nici nu sunt adeptul cuvintelor jignitoare sau al vorbelor goale, populiste.

Având în vedere că scrisoarea dumneavoastră mi se adresează direct pe nume, fără a-mi fi atribuită nici o calitate politică sau funcţie publică, o să vă răspund în primul rând în calitate de cetăţean al acestui oraş şi al acestei ţări, România.

Prin toată activitatea pe care am desfăşurat-o, atât ca simplu cetăţean, cât şi, cu voia dumneavoastră, ca om politic, am fost adeptul respectării drepturilor şi libertăţilor tuturor celor alături de care convieţuiesc, precum şi adeptul respectării legilor aplicabile pe teritoriul României sau pe teritoriul altui stat, dacă am avut ocazia să călătoresc pe mapamond. De aceea, îndemnul dumneavoastră de a respecta statul de drept, îndemn cu care începeţi scrisoarea, mă surprinde. Nu era necesar, deoarece acest lucru l-am făcut toată viaţa şi, mai presus de orice, îmi educ copiii zi de zi să aplice acest principiu. Dar vă mulţumesc pentru readucerea aminte.

În ceea ce priveşte presupunerea dumneavoastră cum că aş ignora protestele sucevenilor, vă înşelaţi. Sunt îngrijorat, dar îngrijorarea mea se opreşte la limita dialogului civilizat, al argumentelor pertinente, al dreptului de a vorbi, dar şi al dreptului de a asculta. Sunt mai degrabă îngrijorat dacă, în calitate de părinte, pot să fiu un exemplu demn de urmat pentru copiii mei, dacă pot insufla celor de lângă mine setea de adevăr şi de echilibru sau dacă am pot să contribui, cât de modest, la traseul acestui oraş către o stare de normalitate.

Cât priveşte tăcerea ”complice” pe care mi-o atribuiţi, ţin să vă întreb dacă aţi dorit vreodată să dialogăm şi v-am refuzat? Uşa mea a fost mereu deschisă tuturor cetăţenilor care au avut o bucurie sau o doleanţă de împărtăşit. Vă asigur că acest lucru va fi valabil şi în cazul dumneavoastră. Caracterul public al scrisorii dumneavoastră nu îi dă nici consistenţă, nici greutate. Probabil, aflându-vă la începutul carierei politice, consideraţi că alegând această metodă cuvintele dumneavoastră au mai multă forţă. Rămâne ca cititorii să judece acest lucru, dar m-aş bucura mult mai mult dacă cetăţenii ne-ar judeca în primul rând după fapte şi după efortul depus zi de zi în încercările de a le asigura o societate în care lucrurile să funcţioneze normal şi eficient.

Totodată, vorbiţi în scrisoarea dumneavoastră despre curaj. Au fost oameni mari în istoria acestui popor, care au vorbit cu mult mai multă modestie despre acest subiect. Dar, ca să nu apreciaţi greşit abordarea mea, vă rog să mă ajutaţi să am curajul de a răspunde copilului meu, care m-a întrebat de ce oamenii care protestează pe străzi au înscris pe pancarte cuvinte atât de urâte, dacă ei afirmă că militează pentru o lume mai bună?

În ceea ce priveşte subordonarea politică necondiţionată, pe care o insinuaţi în mod aproape jignitor, vă asigur că am fost şi am să fiu până la sfârşitul vieţii ”slugă” într-un singur sens: sluga celor care şi-au pus speranţele în mine că pot, prin ceea ce fac şi spun zi de zi, să aduc speranţă în viaţa lor cotidiană, că pot să contribui la dezvoltarea conştiinţei civice a acestui oraş, că pot să clădesc poduri şi nu ziduri între oameni.

Nu pot să mă pronunţ în ceea ce priveşte implicaţia juridică a actelor normative asupra cărora mă îndemnaţi să îmi expun punctul de vedere, pentru că nu deţin în acest sens competenţe, cum de altfel sunt convins că nici profesia dumneavoastră nu vă califică la astfel de aprecieri, decât cel mult subiective, dar, iarăşi, acest lucru v-ar descalifica şi dezonora. Sunt oameni în statul de drept care se ocupă cu acest aspect. Nu am pretenţia, cum nici dumneavoastră n-ar trebui să o aveţi, că mă pricep la toate.

Sunt un adept convins al vorbelor unui om mult mai înţelept decât mine, care spunea că libertatea mea se opreşte acolo unde începe libertatea celuilalt, de aceea mă opresc aici, mulţumindu-vă pentru interesul remarcabil pe care îl acordaţi pentru creşterea încrederii cetăţenilor în oamenii politici. Chiar şi în acei oameni politici aflaţi la început de carieră.

Vă urez curaj, înţelepciune şi sinceritate în faţa cetăţenilor oraşului Suceava.

Cu stimă,

Dan Ioan CUŞNIR,

cetăţean