Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Părintele Proclu Nicău, pustnicul din Munţii Neamţului, a plecat la cer sâmbătă, 28 ianuarie, la vârsta de 88 de ani. Dorinţa părintelui a fost să fie înmormântat la Sihăstria Putnei. Slujba înmormântării are loc astăzi, 31 ianuarie, de la ora 10.30, la Mănăstirea Sihăstria Putnei. În comunicatul publicat pe site-ul oficial al Mănăstirii Sihăstria Putnei se precizează că „după o viaţă închinată în întregime Domnului, Părintele Proclu (Nicău) a trecut la cele veşnice sâmbătă, 28 ianuarie 2017. Aşa cum i-a fost dorinţa, exprimată inclusiv în testamentul scris, el va fi înmormântat la Mănăstirea Sihăstria Putnei, unde şi-a pregătit din timp locul de veci. Slujba de înmormântare va avea loc marţi, 31 ianuarie, începând cu ora 10.30, după ce, mai întâi, se va oficia slujba Sfintei Liturghii. În perioada de până la înmormântare se va citi Psaltirea la căpătâiul părintelui, aşa cum este tradiţia noastră monahală. Deşi părintele Proclu a trăit în desăvârşită smerenie şi nu şi-a dorit o slujbă de înmormântare impunătoare, credem că părintele se va bucura de toţi aceia care, cu discreţie, vor veni şi vor aduce recunoştinţa lor în rugăciune către Dumnezeu pentru sufletul său. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească cu drepţii!”
Monahul Proclu a ştiut să vorbească omului, cuvântul ajungând direct în inima acestuia
Părintele Proclu Nicău, pe numele de botez Gheorghe, s-a născut pe data de 13 noiembrie 1928, în satul Mitocu Bălan, judeţul Neamţ. A intrat în obştea de la Mănăstirea Sihăstria din judeţul Neamţ pe când avea doar 12 ani. În anul 1949 a fost trimis, împreună cu alţi vieţuitori ai Sihăstriei, la Mănăstirea Slatina, pentru revigorarea vieţii monahale de aici.
Părintele a ucenicit pe lângă mari stareţi ai monahismului românesc: arhimandritul Ilie Cleopa şi ieroschimonahul Paisie Olaru. Experienţa duhovnicească a părintelui Proclu s-a îmbogăţit şi prin viaţa sa de retragere. După Decretul 410 din 1959 dat de comunişti, cu binecuvântarea duhovnicului său, părintele Cleopa, părintele Proclu a ales viaţa de linişte. Părintele Proclu s-a îndreptat spre satul natal, Mitocu Bălan, din comuna Crăcăoani, unde s-a retras într-o chilie la poalele pădurii. Însă, cu cât a fugit mai mult de lume, cu atât lumea l-a căutat mai mult.
După cum a spus preotul Nicolae Nicău, pentru Doxologia.ro, „Profunzimea înţelepciunii părintelui Proclu Nicău a fost cunoscută de către binecredincioşii moldoveni, dar şi de către toţi cei doritori de sfaturi şi de binecuvântare de pretutindeni. Monahul Proclu a ştiut să vorbească omului, cuvântul ajungând direct în inima acestuia. Ştia să aline orice suflet aflat în suferinţă. Vorbea rar şi răguşit, iar ochii săi albaştri lăcrimau ori de câte ori afla de necazul şi suferinţa celui ce i se înfăţişa. Părintele Proclu, timp de mai bine de 50 de ani, s-a rugat pentru oamenii din lume, pentru monahii şi monahiile din mănăstiri, dar şi-a plâns şi păcatele, aducând adevărata pustie în chilia şi în inima sa, aşa cum smerit obişnuia să spună”.
Toată viaţa a trăit-o în rugăciune şi în... lacrimi de credinţă
De cum îl vedeai pe monahul Proclu, a mai adăugat părintele Nicolae Nicău, „inima îţi tresălta de bucuria cu care te primea la el în colibă. Vorbele sale, rostite în cel mai simplu, cald şi popular grai moldovenesc, îţi mergeau la inimă. Îţi spunea exact cuvintele pe care aveai nevoie să le auzi, ca să simţi cum ţi se linişteşte sufletul şi ţi se luminează mintea. Totul era îmbrăcat într-o cadenţă asemănătoare Patericului. Cât a trăit singur, departe de oameni, timp de mai bine de jumătate de secol, monahul ascet Proclu Nicău s-a întâlnit şi a aflat despre alţi zeci de pustnici. El însuşi afirma că a întâlnit, s-a spovedit şi chiar a învăţat despre viaţa duhovnicească de la pustnici. Toată viaţa a trăit-o în rugăciune şi în... lacrimi de credinţă. De mic i-a plăcut viaţa de pustnic şi i-a mai plăcut, zicea el, mai ales că a învăţat de la alţi pustnici din munţi cum să <stea de vorbă cu Dumnezeu>”.
