Copca, atracţia sezonului care adună zeci de pescari

Gerul de săptămâna trecută s-a dovedit balsam pentru pescarii suceveni, care nu au ratat momentul de a-şi dovedi măiestria pe lacurile din zonă. Cu o gheaţă de circa 30 de centimetri, lacul de acumulare de la Lipoveni a fost zilele trecute un punct de pelerinaj important pentru cei care au dorit să pescuiască la copcă.

Zeci de împătimiţi au luat cu asalt întinsul de apă, iar cu sfredele aduse special de acasă au căutat locul perfect care să le aducă marea captură. „Monştrii” au fost, ca de fiecare dată, fiţoşi şi au rămas în adâncuri, dar chiar şi peştişorii cei mici au fost primiţi cu bucurie de pescari.

Pe Gheorghe Barbir l-am găsit alături de câţiva buni amici, inclusiv „cu prietenul de 50 de ani <Sandi fiara maghiară>”. Încă de la bun început ne-a arătat arma secretă cu care pretinde că va da gata concurenţa: o sticlă cu o licoare care te încălzeşte şi te apără de frig, pe care o consideră „obligatorie pentru succes”.

Totuşi, teoria e teorie, iar practica îl cam omoară pe nea Gheorghe Barbir. În cele trei ore petrecute pe lacul de la Lipoveni a prins doar câteva exemplare de mici dimensiuni. Are nostalgia zilei de sâmbătă, când cică a plecat acasă, de pe un alt lac, cu 20-30 de peşti mai mici şi două bibănoaice de toată frumuseţea. Nu ne rămâne decât să credem că nu e vreo poveste pescărească.

Prietenul „Sandi fiara maghiară” ne invită, la rândul său, să fotografiem „monştrii” pe care i-a scos din adâncuri. Sunt doi, unul şi unul, cam la 100 de grame în total.

În lipsa unor trăsături serioase, Gheorghe Barbir ne explică tehnica pescuitului la copcă, una care nu este chiar la îndemâna oricui.

„Vara e pescar oricine pentru că aruncă în apă şi gata. Iarna e cu totul altfel, trebuie să ştii unde să dai, contează locul, temperatura apei şi să simţi peştele că acum e mai amorţit şi trage mai uşor, deci trebuie atenţie sporită pentru a fi scos din apă”, a povestit Gheorghe Barbir. Tot el ne arată şi nişte „cizme siberiene” în care nu este nevoie să foloseşte ciorapi şi care sunt perfecte pentru zilele geroase.

În aşteptarea „monstrului” din adâncuri

Îi lăsăm pe aceşti specialişti şi trecem la alţii. Mihai Croitoru şi nepotul său Cristi Socoliuc au ajuns pe lacul îngheţat în jurul orei 10.30. Nu au avut un sfredel prea bun, dar sunt mulţumiţi că şi-au lucrat musculatura. Timpul pierdut a fost repede compensat, iar peştii s-au înghesuit la copcile pe care le-au făcut.

„Am fost şi sâmbătă şi erau mai mulţi oameni ca azi (n.a. - duminică). Până la urmă se vine pentru distracţie, să mai iei o gura de aer şi să mai vorbeşti cu amicii”, a spus Mihai Croitoru.

Acum a prins doar oblete de mici dimensiuni, dar aruncă în continuare cu gândul la cea mai mare captură a sa: o bibănoiacă de vreo 700 de grame. Nici el şi nici nepotul său nu disperă: ştiu că norocul poate veni în orice secundă. Iar la cât de groasă este gheaţa de pe Lipoveni şi la noua repriză de ger care se anunţă zilele următoare cu siguranţă vor mai putea da la copcă vreo două luni.

La doi paşi de acest cuplu fericit că norocul vine din adâncuri am găsit alţi doi prieteni. Se recomandă „Bogdan şi atât”, respectiv „Daniel şi atât”. Or fi fraţi? De pescuit la copcă, cu siguranţă.

Au venit încă de dimineaţă, iar la orele prânzului tocmai aruncau momeală în speranţa că vor scoate ceva din copcă.

„De dimineaţă a tras mai bine, dar mai spre prânz nici momeala parcă nu mai dă rezultate. Dar să vedem, la pescuit niciodată nu se ştie”, a mărturisit plin de speranţă Bogdan.

Pescuitul, pretextul pentru o întâlnire şi un grătar

La Lipoveni am găsit şi pescari mai puţin pasionaţi. Au venit aici pentru a îmbina utilul cu plăcutul, dar şi pentru a se reîntâlni.

Cezar Hanţco şi Ciprian Cozaciuc au venit nu doar cu ustensilele pentru pescuit, ci şi cu grătarul. Ei se ocupă cu pescuitul, iar prietenii cu care au venit sunt responsabili cu grătarul.

Totuşi, baza pentru grătar nu era peştele ce urma să fie scos, vorba lui Ciprian Cozaciuc: „Dacă am face cu ceea ce prindem noi, stăm flămânzi o săptămână”.

„Noi am venit aici pentru distracţie şi pentru a ne reîntâlni, că nu ne-am văzut de multă vreme. E o zi frumoasă şi ar fi fost păcat să nu fi ajuns aici”, a completat Cezar Hanţco.

Indiferent că au prins sau nu „monştrii” visaţi, pescarii au plecat ieri acasă câştigaţi. Au avut parte de un peisaj foarte frumos, de o vreme nu foarte friguroasă, în jur de zero grade Celsius, şi şi-au îmbogăţit palmaresul cu poveştile altora.

Până la urmă, ce ar fi pescuitul fără o poveste savuroasă?