O tradiţie neîntreruptă de 17 ani i-a adunat joi la prânz pe beneficiarii Casei de Copii „Sfântul Gheorghe” din Dolhasca la un concert de colinde, muzică şi urături, cu care au obişnuit audienţa la fiecare sfârşit de an. Adunaţi în jurul familiei preotului Gheorghe Saftiuc, cei 20 de copii ai aşezământului au încântat audienţa cu un program de colinde, muzică clasică şi urături pentru noul an. Cea care le insuflă copiilor dragostea de credinţă şi tradiţie, de cântec şi poezie, preoteasa Mioara Saftiuc, a fost şi acum în mijlocul lor şi le-a coordonat munca, fiind alături de ei şi în micul spectacol oferit celor prezenţi.
Colindele au fost primite cu bucurie de Înalt Preasfinţitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, prezent în fiecare an de la debutul spectacolului, precum şi de oficiali ai Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului sub al cărei patronaj îşi desfăşoară activitatea centrul social, de autorităţi locale şi de profesori. ÎPS Pimen le-a transmis şi de această dată recunoştinţa sa celor care, cu atâta dragoste, de ani de zile, sunt aproape de copiii centrului: ”Părintele Saftiuc Gheorghe, consilier economic, şi maica preoteasă, adăugându-l azi şi pe fiul lor, preotul Mihai, duc mai departe strădania căreia i-a pus bazele părintele Gheorghiţă. Tot ce am auzit astăzi aici este la superlativ, fără egal. Sunt oameni cu talente, cu deschidere sufletească şi totul se datorează familiei părintelui Saftiuc. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că <Părinţi nu sunt cei care în primul rând dau naştere copiilor, ci cei care îi educă pe copii>. Dacă e dăruire, totul se face frumos şi prea frumos. Ei sunt părinţii duhovniceşti care înlocuiesc şi suplinesc dragostea care le-a lipsit acestor copii la casa părintească. Desigur că la lucrarea familiei preotului Saftiuc se adaugă bunăvoinţa şi dragostea părintească a domnului Muşa (n.r. – prof. Constantin Muşa), care atât de mult s-a ataşat de acest centru social.”
Sufletul acţiunii a fost şi în acest an preoteasa Mioara Saftiuc, care ne-a transmis despre frumoasa serbare a copiilor: „Tradiţia acestei serbări de sfârşit de an durează de 17 ani de zile, la numai un an distanţă de la deschiderea Casei de Copii <Sfântul Gheorghe> din anul 1999. La finele fiecărui an ne întâlnim aici într-un spectacol de mulţumire şi bucurie faţa de toţi cei care au fost alături de noi şi ne-au ajutat în anul care a trecut.”
În acest an au ţinut să le fie alături celor care organizează evenimentul profesorii Liceului „Oltea Doamna” din Dolhasca, autorităţile locale din oraşul Dolhasca, prin persoana viceprimarului Adrian Popa, precum şi preoţi şi prieteni care au ajutat familia Saftiuc în activitatea lor din casa de copii, de-a lungul întregului an. Alături de copii, care au cântat frumoase colinde, au interpretat şi au dansat piese din creaţia populară, în spectacol au fost prezenţi şi cântăreaţa Denisa Apetrei, din Dolhasca, cu un program de colinde, şi cel care a făcut urările pentru noul an, profesorul şi poetul popular Vasile Râşca, din localitate.
Părintele Gheorghe Saftiuc a împlinit 25 de ani în slujba comunităţii din Dolhasca
La finalul spectacolului, părintele Gheorghe Saftiuc a rememorat în câteva cuvinte strădania depusă în aceşti ani împreună cu întreaga familie, la creşterea şi educarea copiilor din centrul social: ”Sunt 18 ani de când ne străduim să facem pentru aceşti copii ceea ce facem şi pentru copiii noştri. Am reuşit să ţinem deschise porţile acestui centru în toată vremea aceasta prin mila lui Dumnezeu, prin binecuvântarea, rugăciunile şi dragostea Înaltului Pimen. Nu a fost uşor şi nici acum nu este. Nu e uşor cu copiii tăi de acasă, cu atât mai mult nu e uşor cu alţi pui de om, pe care i-am aşezat într-un cuib care la început le era străin. Poate eu şi maica preoteasă Mioara nu am fost întotdeauna cei mai buni părinţi, cel puţin în viziunea lor de copii, dar ne-am străduit şi nu ne-am oprit. Am învăţat continuu să fim părinţi pentru copiii altora şi ei să nu se simtă străini aici. Am făcut totul să fie căldură, să fie dragoste, să fie înţelegere, empatie, comunicare, tot ceea ce şi-ar dori să aibă un copil aflat în situaţie de risc. Dacă am reuşit sau nu, Dumnezeu ştie. Capăt însă curaj când îi văd întorcându-se după ani sau sunându-ne şi simţind în glasul lor emoţia şi recunoştinţa. Şi atunci îmi spun că am făcut tot ce trebuia. Ne-am bucurat cu aceşti copii, am suferit alături de ei, am avut satisfacţii şi decepţii. În astfel de momente festive ca cel de astăzi, facem mulţumiri Tatălui Ceresc că ne-a ales pe noi pentru această misiune sfântă, pentru această ascultare şi rugăm să ne dea tărie şi putere pentru a purta această misiune nobilă şi sfântă, să ne putem duce crucea pe care am ridicat-o acum 18 ani.”
Munca asiduă a preotului Gheorghe Saftiuc în folosul comunităţii din Dolhasca i-a adus recunoştinţa credincioşilor şi a întregii familii, din care fac parte astăzi şi copiii asupra cărora s-a aplecat cu atâta drag. Preotul Sorin Saftiuc Huluţă, de la Soroca, ginerele părintelui, le-a reamintit tuturor despre preţuirea de care se bucură părintele Gheorghe Saftiuc în rândul comunităţii din Dolhasca, după 25 de ani de când a păşit pe aceste meleaguri:”Vorbesc acum despre un om a cărui activitate numără 25 de ani. Părintele din modestie nu a făcut acest lucru. Zilele trecute am luat puţin din povara muncii sfinţiei sale şi am mers prin casele prin care merge dânsul de obicei cu icoana, în Ajunul Crăciunului. Am fost primit extraordinar în Dolhasca de oameni minunaţi, oameni gospodari, oameni deosebiţi, cum sunt moldovenii noştri. Însă de fiecare dată, la casele unde găseam oameni de ai bisericii, cu adevărat, eram întrebat <Unde e părintele nostru?> Şi am înţeles atunci că nimic şi nimeni nu poate să înlocuiască munca de o viaţă a părintelui Gheorghiţă. Cel care de 25 de ani botează, cunună, e alături de cei care suferă, de cei care sunt pe pat de moarte şi de cei ce pleacă. Până la urmă aceasta este misiunea preotului, de la naştere şi până la moarte să fie alături de cei care i-au fost daţi spre păstorire. Iar părintele Gheorghe a sărbătorit anul acesta al 25-lea Crăciun la ieslea numită Dolhasca.”