A plecat dintre noi scriitorul Vasile Andru, un „ascet al scrisului”, aşa cum mărturisea el, adăugând că „scrisul este o asceză bucuroasă, care nu te smulge din lume, nu-ţi cere să laşi lumea şi să mergi în pustie, ci îţi restituie lumea întreit”.
„Viaţa noastră nu se sfârşeşte aici, pe pământ”
Cu baştina în Bahrineşti (sat rămas dincolo de frontiera ţării, în partea detrunchiată a Bucovinei) Vasile Andrucovici (aşa cum s-a numit până în anul 1967, când - debutând în proză - a ales să revină la rădăcina numelui său, aşa cum era atestat înainte de slavizare), profesorul, antropologul, isihastul care spunea că are „o bună relaţie cu timpul”, încredinţat că „viaţa noastră nu se sfârşeşte aici, pe pământ”, a păşit pragul lumii veşnice.
A părăsit catedra pentru a se consacra scrisului şi practicii sapienţiale
Concitadin cu noi în perioada în care a fost asistent/lector universitar la Institutul Pedagogic din Suceava (1967 - 1974), Vasile Andru a părăsit catedra pentru a se consacra scrisului şi practicii sapienţiale.
A devenit membru al Uniunii Scriitorilor şi s-a stabilit la Bucureşti, activitatea sa literară, în paralel cu cărţile publicate, fiind marcată de cea de redactor principal la revista „Viaţa Românească”, iar după 1990 de alegerea sa ca şef al secţiei de proză a Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti şi membru în Comitetul Uniunii Scriitorilor.
A publicat peste 30 de volume, iar scrierile sale au fost traduse în unsprezece limbi
Cu stagii de documentare antropologică la Roma şi la Paris, cu călătorii de studii şi burse în India (unde i s-a conferit titlul de master în Vedanta), Vasile Andru - care s-a consacrat cercetării şi practicii filocalice „oratio mentis” - a întemeiat şi a condus Centrul de practică isihastă din Bucureşti.
A girat înscrierea oficială a editurilor şi revistelor „Arhetip”, „Axis Mundi”, „Atelier spiritual”, a fost redactor la revista sapienţială „Arca”, a ţinut cursuri de „Tehnici de creativitate” şi a conferenţiat la Padova, Ischia, Barcelona, Sydney, Melbourne şi New York. A publicat peste 30 de volume (romane, nuvele, cărţi de spiritualitate, jurnale sapienţiale şi „reverii antropologice”), iar scrierile sale au fost traduse în unsprezece limbi.
„Viaţa nu e nici lungă nici scurtă, ea este făcută exact să fie umplută cu ceea ce săvârşim”
Scriitorul şi gânditorul care mărturisea că s-a „născut cu gena mulţumirii” şi că se simte „ca acasă pe această planetă” a plecat în lumea de dincolo.
Pentru că, aşa cum scria el într-una din cărţile sale de înţelepciune („Terapia destinului” / 2014), „viaţa nu e nici lungă nici scurtă, ea este făcută exact să fie umplută cu ceea ce săvârşim”.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!