În Punctul de Trecere a Frontierei Siret, dar şi în corespondentul acestuia de pe teritoriul ucrainean, de la Tereblecea, lucrurile nu sunt deloc în regulă, iar şpaga funcţionează la parametri optimi. Chiar şi aşa, cozile, în special dinspre Ucraina spre România, sunt interminabile, iar timpii de aşteptare pe măsură, de ordinul orelor.
„Monitorul de Suceava” a scris despre aceste aspecte de mai multe ori, ultima dată în urmă cu aproape trei luni, dar un sistem putred din toate părţile cu greu poate fi însănătoşit. Recent, la finalul săptămânii trecute, ziariştii de la site-ulwww.bucpress.euau realizat un experiment interesant despre modul în care se circulă prin vămile de la Siret şi Tereblecea.
Rezultatul nu putea fi decât cel scontat, iar timpul de aşteptare pentru a intra din Ucraina în România este de 5 până la 8 ore, cu menţiunea că sunt zile în care acest interval poate fi chiar şi mai mare.
„Primul reporter cu maşina personală a ajuns la vama Tereblecea-Siret la orele 3 de noapte, când rândul de maşini ce urmau să intre în România era foarte mare până aproape de benzinăria Euro-Nafta, situată la un kilometru de porţile vamale. A fost nevoit să aştepte ore în şir. Abia la orele 07:00 a reuşit să treacă vama ucraineană, dar pentru a intra în vama românească (Siret) iar a fost nevoit să se confrunte cu haosul din jur. De partea cealaltă a frontierei, adică în Vama Siret, timp de aproape o oră n-a intrat nici o maşină. Când a crăpat deja culmea răbdării, reporterul BucPress s-a apropiat de poliţia de frontieră şi i-a spus polițistului că nu are nimic de declarat, decât adevărul pur că pentru a ajunge în Vama Siret, a fost nevoit să aştepte şapte ore. Evident, acest haos şi un număr imens de maşini care aşteptau să intre în România a fost observat şi de un angajat al Consulatului General al României la Cernăuţi, care a şi discutat cu şeful de tură al Vamei Siret. Despre ce, doar ei ştiu. Reporterul BucPress bănuieşte că această discuţie s-a axat anume pe aceste probleme care au apărut la frontiera ucraineano-română. Important ar fi dacă despre aceste momente reale surprinse personal de angajatul instituţiei diplomatice române acreditate la Cernăuţi, domnia sa a transmis şi Ministerului român de Externe”, se menţionează în materialul colegilor din Ucraina.
Explicaţiile vameşilor români: nu este personal suficient
Într-o discuţie amicală cu unul dintre vameşii din PTF Siret, ziaristul de la site-ul www.bucpress.eua încercat să afle care sunt motivele pentru care lucrurile se derulează atât de lent.
„A crescut foarte mult fluxul de maşini şi de pietoni, iar personalul nostru într-un număr redus nu e în stare să facă faţă într-un timp scurt acestor solicitări. Nu sunteţi primul care mă întrebaţi. Poate dumneavoastră sunteţi în măsură să atenţionaţi organele corespunzătoare pentru ca acestea să înţeleagă cu adevărat ceea ce se întâmplă la vama Siret. Personalul este foarte mic. Astăzi pentru a face cât de cât faţă solicitărilor călătorilor am fost nevoiţi să-i rechemăm la serviciu pe doi colegi de-ai noştri care aveau azi zi liberă şi care urmau mâine dimineaţă să intre în tură. Acum nu ştiu cum o să reziste şi azi, şi mâine, a spus vameşul. Potrivit statisticii noastre care încă nu e definitivată, vom şti mai precis la orele 20:00, astăzi ( n.r. 14 octombrie) au trecut prin punctul vamal Siret peste 5.000 de pietoni, plus un număr foarte mare de maşini... Oare, această mână de oameni poate face faţă acestor suprasolicitări?”, a fost explicaţia lucrătorului vamal.
Un răspuns care poate fi pertinent până la un anumit punct. Şi asta pentru că problemele de la Siret sunt cunoscute de ani de zile, dar nimeni nu a luat vreo măsură pentru a fluidiza traficul şi pentru a reduce timpii de aşteptare.
Ce pretenţii poţi avea de la o instituţie lipsită total de transparenţă?
Practic, tu, cetăţean al Uniunii Europene, dacă mergi la Cernăuţi în vizită sau pentru a rezolva o problemă personală (am exclus de aici micul trafic de frontieră), la întoarcere trebuie să aştepţi ca prostul ore întregi. Total nefiresc, pentru că s-ar putea crea o bandă de acces în care cei care nu au de declarat nimic să poată trece frontiera fără a fi nevoiţi să aştepte cu orele.
Iar instituţia care reglementează activitatea vamală din România, am spus şi repet, este stat în stat. Probabil caz unic în Uniunea Europeană, Direcţia Generală a Vămilor nu avea acum câteva luni un birou de presă. Ce-i drept, pe adresa redacţiei cotidianului „Monitorul de Suceava” sunt trimise periodic un soi de informări despre capturile şi întâlnirile autorităţilor vamale. Întâlnirile nu interesează pe absolut nimeni pentru că sunt nişte chestiuni interne, iar capturile sunt prezentate cu întârziere, fiecare material fiind deja mediatizat de 1-2 zile.
În aceste condiţii, când la nivel naţional există un dispreţ total pentru transparenţă, ce pretenţii poţi avea de la oamenii de pe frontieră, acolo unde nimeni nu stă pentru că-i face o plăcere deosebită. Adevăratul motiv pentru care se lucrează ca vameş în punctele de trecere a frontierei este altul, şi cred că nu este nici măcar cazul să-l amintesc.
Cu autobuzul se „zboară” pur şi simplu
În paralel, reporterii de la www.bucpress.euau experimentat şi cum se circulă cu autobuzul de la Cernăuţi spre Suceava. Rezultatul este că pur şi simplu se „zboară” în comparaţie cu ce-i aşteaptă pe cei care circulă cu maşinile personale.
„Cel de-al doilea reporter BucPress a ales să se deplaseze la Suceava cu cursa specială Cernăuţi-Suceava, care a pornit din gara cernăuţeană la orele 07:10. La orele 8:00 autobusul era deja în vama Tereblecea. Ce-i drept, acest mijloc de transport are prioritate, având un grafic special şi nu este reţinut din cauza traficului mare la vamă. La orele 9:30 reporterul BucPress care se deplasa spre România cu cursa specială Cernăuţi-Suceava a ieşit deja din vamă. Aici, da, operativitate! Doar o oră şi jumătate a durat procedura de verificare a bagajelor şi documentelor călătorilorde către vameşii ucraineni şi români”, au menţionat reporterii din Ucraina.
(18 oct 2016, 15:04:54
care este modalitatea de încurajare și sprijinire a investiției de la Salcea, privit sub aspectul unui MECANISM RAPID de prelucrare și trecere prin PCTF-uri a solicitanților care prezintă o rezervare la o cursă aeriană cu decolare de pe Salcea?
La 8 ore așteptare în PCTF deja înseamnă SABOTAREA, de către instituția Poliției de Frontieră, a investiției de la aeroport, a eforturilor conjugate ala factorilor administrativ români, moldoveni și ucraineni.
Monitorul, ați putea efectua un exercițiu jurnalistic similar, cu un undercover de dincolo, care se prezintă la vamă la orele 17.00 și prezintă o rezervare la Wizzairul de la 19 și ceva.
Succesul gazetăresc al acțiunii cred că este asigurat cu anticipație.