Cei mai buni pădurari din cadrul ocoalelor Direcţiei Silvice Suceava s-au întrecut în cunoştinţe teoretice şi practice, în cadrul unui concurs profesional cu o tradiţie îndelungată, în urma căruia s-a desemnat persoana care va reprezenta judeţul la etapa naţională, care va avea loc luna viitoare.
Concursul „Cel mai bun pădurar”, care a avut loc la finele lunii august, s-a desfăşurat la Facultatea de Silvicultură din cadrul Universităţii „Ștefan cel Mare” Suceava, care are o foarte bună colaborare cu Direcţia Silvică Suceava.
„Concursul a demonstrat nivelul bun de pregătire al pădurarilor suceveni şi ne dorim ca reprezentantul nostru să facă o figură frumoasă şi la etapa naţională, pe care o vom găzdui în acest an, la Vatra Dornei, în perioada 11 – 14 octombrie”, a spus şeful Direcţiei Silvice Suceava, Sorin Ciobanu.
Titlul de „Cel mai bun pădurar” din Suceava a fost câştigat de Cristian Hrehorciuc, de la Ocolul Silvic Pătrăuţi, care va concura cu alţi 44 de pădurari – reprezentanţi ai direcţiilor silvice din ţară, ai Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice (ICAS) şi ai Agenţiei Moldsilva, din Republica Moldova.
Locul II a fost obţinut de Vasile Cârdei, de la OS Marginea, iar ocupanţii locului III sunt Ioan Știrbu, de la OS Stulpicani, şi Marius Fîrcal, de la OS Crucea, care au obţinut acelaşi punctaj.
Menţiuni le-au revenit lui Florentin Volosciuc, din cadrul OS Adâncata, Dumitru Pelinari, de la OS Vama, Dumitru Crăciun, de la OS Cârlibaba şi Neculai Giosan, de la OS Mălini. Pădurarii cu cele mai bune rezultate au fost recompensaţi cu premii de conducerea Direcţiei Silvice Suceava şi de sindicatul „Silvicultorul”.
Iniţiat în urmă cu mai bine de 40 de ani, concursul "Cel mai bun pădurar" are ca obiectiv principal perfecţionarea pregătirii profesionale a acestei categorii de personal silvic, care a deţinut mereu ponderea cea mai mare în structura de personal a sectorului silvic.
Probele concursului sunt în strânsă legătură cu principalele activităţi şi sarcini de serviciu aferente fişei postului - o probă teoretică, urmată de mai multe probe practice, precum recunoaşterea speciilor forestiere, a celor de vânat şi a dăunătorilor pădurii.