A încetat din viaţă părintele Laurenţiu Milici, cel mai bătrân preot în activitate din judeţ

Părintele Laurenţiu Milici, cel mai bătrân preot în activitate din judeţul Suceava, s-a stins din viaţă duminică după-amiază, la vârsta de 92 de ani.

Trupul neînsufleţit este depus în biserica mare a Cimitirului Pacea, urmând ca înmormântarea să aibă loc astăzi, 16 august, de la ora 13.00. Va fi înmormântat în Cimitirul Pacea, în cavoul familiei.

Preotul Laurenţiu Milici a slujit la Biserica Martirilor „In Memoriam”, din municipiul Suceava, cu hramul Naşterea Maicii Domnului (locaş situat în spatele Palatului de Justiţie) până în luna iulie a anului trecut. S-a stins din viaţă acasă, fiind conştient până în ultima clipă.

"Un preot preţuit şi apreciat de toată lumea, un temperament bun şi frumos. Era chemat pentru cuvântul său, pentru energia sa, puterea şi dăruirea. Era foarte cunoscut, fiind cel mai în vârstă preot din zonă", mărturiseşte părintele Dumitru Airinei.

Părintele Laurenţiu Milici s-a născut pe 11 ianuarie 1924, în satul Soloneţ, comuna Todireşti, Suceava. A făcut Seminarul la Roman, iar între 1945-1949 a urmat Facultatea de Teologie la Suceava (care era refugiată de la Cernăuţi), ultimul an urmându-l la Cluj. A fost hirotonit preot în 1951, la Iaşi, de hramul Sf. Cuvioase Parascheva, de Arhiepiscopul de Iaşi şi Mitropolit al Moldovei, Sebastian Rusan. A fost preot la Cajvana din 1951, timp de şase ani, apoi din 1957 preot la Ipoteşti, la biserica cu hramul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil pentru 30 de ani.

În urmă cu circa 30 de ani, părintele Laurenţiu Milici a ieşit la pensie, dar nu a putut sta departe de Biserică, pentru care şi-a dedicat întreaga sa viaţă, astfel că a continuat să slujească la Biserica Martirilor „In Memoriam”.

Părintele Milici nu şi-a arătat vârsta. La 91 de ani, citea fără ochelari şi oficia slujbe fără să pară afectat de efortul de a sta ore în şir în picioare.

A avut parte de cel mai sincer respect din partea celor din jur datorită energiei pozitive pe care o transfera tuturor celor în preajma cărora se afla, bucuriei pe care o avea atunci când oficia o slujbă, bucurie pe care o transmitea celor din sfântul lăcaş.

Vorbea cu dragoste despre familia lui, povestea cu bucurie despre întâmplări cu oameni dragi, ale căror nume nu le-a uitat nici după 60 sau 70 de ani, şi găsea întotdeauna o vorbă bună sau un sfat care să ofere alinare.

Din viaţa lui, părintelui Laurenţiu Milici îi plăcea cel mai mult să povestească anii copilăriei, anii petrecuţi la şcoală. Era o perioadă extrem de grea, război, foamete, dar pe care părintele a sintetizat-o poate şocant pentru noi: „Eu n-am ştiut ce-i greul, prea puţin am ştiut ce-i greul.”