În contextul reformelor educaţionale şi al asigurării educaţiei permanente, Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii „Ștefan cel Mare” din Suceava a organizat, în perioada 26 – 29 iunie, o sesiune de formare specializată în educaţie non-formală pentru cadrele didactice care sunt masteranzi la cele trei programe ale facultăţii. Proiectul a fost iniţiat de conf. univ. dr. Otilia Clipa şi masterand profesor învăţământ primar Dorina Fărtăiş, fiind derulat prin sprijinul conducerii facultăţii şi al Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava. Prin intermediul Centrului de Formare Continuă al Universităţii Suceava, situat în Vatra Dornei, studenţii masteranzi în cadrul FSE au beneficiat de experienţe inedite de formare în cadrul cursului „Metode şi instrumente de educaţie non-formală” susţinut de formatorii Elena Lupoaea-Petrea şi Vasile Lupoaea, realizat atât în spaţiul academic al Centrului, cât şi în mediul natural din zonă. Formatorii, cu o bogată experienţă în cercetăşie, non-formal şi animaţie, au reuşit să magnetizeze participanţii şi să îi determine să îşi dorească să aplice metode noi în activităţile cu copiii. Formatorul Elena Lupoaea-Petrea a explicat că „educaţia non-formală este un liant între cunoştinţele teoretice şi punerea lor în practică. Acest tip modern de instruire are multe avantaje: elimină stresul notelor din catalog, al disciplinei impuse, valorifică deprinderile formale şi se foloseşte de implicarea totală a participantului, care dobândeşte astfel noi abilităţi. Metodele de educaţie non-formală nu sunt încă percepute ca fiind metode de învăţare eficiente, de aceea provocarea este legată de atitudinea profesorilor şi a părinţilor faţă de aceasta. Mulţumim USV Suceava pentru această iniţiativă şi avem convingerea că dacă toţi profesorii ar ţine în mână şi cheile uşilor non-formalului, elevii ar veni cu drag la şcoală”.
Creşterea calităţii în educaţie
După cum ne-au spus organizatorii, tematica acestui curs este una actuală şi prioritară pentru educaţia de la nivel internaţional sau cel naţional, deoarece s-a constatat complementaritatea dintre formele educaţionale existente (formal, non-formal şi informal) şi necesitatea recunoaşterii competenţelor acumulate în mediul non-formal sau informal în cel instituţional. Creşterea calităţii în educaţie, au mai spus iniţiatorii proiectului, nu poate fi realizată decât prin diversificarea ofertei educaţionale oferită de instituţiile formale, prin iniţierea unor proiecte care să implice elevii, părinţii şi membrii comunităţii locale pentru a contribui la dezvoltarea prin educaţie a acesteia. Conf. univ. dr. Otilia Clipa, organizatoarea acestui curs, a declarat că „formarea cu sens şi pozitivitate face parte din misiunea asumată a Facultăţii de Ştiinţe ale Educaţiei şi a Universităţii din Suceava. Istoria formării caracterelor prin educaţie formală sau non-formală este una temeinică şi îndelungată. Astfel, încă în anii 1869 şi 1873, sub Imperiul Austro-Ungar, a fost decisă înfiinţarea a două Școli Normale – una la Suceava şi alta la Cernăuţi – iar implicarea activă şi semnificativăa cadrelor didactice în creşterea calităţii educaţiei informale a avut loc prin dezbaterile organizate de învăţători încă de acum 142 de ani. Prezenţa în număr mare a masteranzilor Facultăţii de Ştiinţe ale Educaţiei (peste 30 de cadre didactice), precum şi impactul pe care această acţiune îl poate avea la nivelul comunităţii ne bucură şi demonstrează că există o comunitate vie, puternică, în spiritul Almei Mater Sucevensis, care are ca misiune fundamentală formarea de calitate a cadrelor didactice. Astfel, masteranzii au creionat şi format o atitudine nouă asupra relaţiilor educaţionale dintre profesor şi elev şi au dobândit abilităţi de facilitator, animator socio-educativ şi formator”.
„Să motivăm şi să inspirăm alţi colegi, dar şi să dezvoltăm noi proiecte”
Fiind o oportunitate de învăţare experienţială, activităţile şi aplicaţiile numeroase au presupus şi reflecţii asupra celor trăite pentru ca masteranzii să fie capabili să re-cadreze propriile experienţe educaţionale şi să identifice elemente de formare utile devenirii personale ca experţi în domeniul educaţiei nonformale. Întreaga activitate a avut un dublu scop: de exersare a abilităţilor pedagogice, dar şi de trăire a unor valori fundamentale umane precum generozitatea, cooperarea, responsabilitatea, comunicarea autentică. De aceea, Dorina Fărtăiş, masterand al Facultăţii de Știinţe ale Educaţiei şi coordonator al întregii activităţi, a concluzionat, la sfârşitul cursului, că „a fost o poveste frumoasă, scrisă de cadre didactice inimoase şi dornice să maximizeze învăţarea prin minimalizarea constrângerilor. Ne-am activat resurse pe care nu credeam că le avem, ne-am depăşit limitele şi am valorificat aptitudinile fiecăruia dintre noi, învăţând să ne cunoaştem mai bine pe noi înşine şi pe cei din jur. La finalul cursului ne-am propus să stabilim relaţii mai strânse între formal şi non-formal în sistemul de învăţământ, să motivăm şi să inspirăm alţi colegi, dar şi să dezvoltăm noi proiecte care să dezvolte oamenii şi să răspândească bucurie în rândul elevilor, profesorilor şi părinţilor”.