Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
În multe dintre şcolile româneşti intimidarea, umilinţele şi pedepsele fizice sunt încă folosite ca instrumente de educaţie. Însă mediatizarea episoadelor în care oamenii de la catedră au derapaje grave, asta traducându-se în pedepse corporale şi ameninţări, este din ce în ce mai intensă, iar asta le-a dat curaj celor care au trecut prin astfel de experienţe să vorbească. Să-şi mărturisească poveştile cutremurătoare care le-au mutilat sufletele, i-au făcut nesiguri şi confuzi.
Actorul şi regizorul rădăuţean Adrian Ţofei a relatat luni seară, pe pagina sa de Facebook, un caz înfiorător, care a avut loc pe vremea când era elev în ciclul primar la Şcoala Gimnazială Nr. 2 din Rădăuţi.
Tânărul de 29 de ani relatează una dintre pedepsele aplicate de una dintre învăţătoarele din şcoală, cadru didactic încă în activitate, care foloseşte umilinţa, mustrarea şi sfidarea ca forme de disciplinare. Un episod barbar, dureros, despre care Ţofei spune că a avut repercusiunipsihologice majore.
„Învăţătoarea mea fusese înlocuită pentru câteva zile de o alta. Într-una din acele zile, noua învăţătoare a găsit dezordine când a intrat în clasă, probabil nu eram în bănci, unii alergau, se jucau. Ne-a pus într-un cerc mare în faţa clasei şi ne-a obligat să ne dăm palme peste faţă de la unul la altul. Să curgă palmele în cerc. Într-un sens, apoi făcea semn să se schimbe sensul. Majoritatea eram în lacrimi după mai multe rânduri, cu feţele roşii şi inflamate de la atâtea palme. Eu eram distrus. Încercam să-mi menajez colegul, doar mă prefăceam că dau. Dar nu toţi făceau aşa. Primeam nişte palme cu toată forţa când se schimba sensul şi colegul îmi dădea mie cu o plăcere sadică. Iar ea stătea relaxată la catedră şi privea. Mă tot uitam la ea şi mă forţam să zâmbesc, să maschez şocul şi lacrimile. (...) Într-un târziu a considerat probabil că e suficient pentru mine (sau i s-a făcut milă) şi m-a trimis în bancă, iar <jocul> a continuat cu ceilalţi colegi”, începe rădăuţeanul relatarea.
„E tortură ce a făcut ea şi incredibil de distructiv pentru psihicul unui copil”
Adrian Ţofei mărturiseşte că episodul halucinant petrecut în sala de clasă a fost unul dintre cele mai traumatizante momente din şcoală.
”E tortură ce a făcut ea şi incredibil de distructiv pentru psihicul unui copil. (...) Să vezi că tocmai adultul organizează un abuz de o asemenea violenţă şi bătaie de joc... Plus că a creat circumstanţele ca să iasă ce e mai rău din unii din noi... a dat libertate colegilor mei mai agresivi să-i distrugă pe cei nonviolenţi şi să creadă că e bine ceea ce fac... o totală inversiune a valorilor. Să simţi pe pielea ta câtă plăcere are colegul tău să-ţi dea palme după palme, să-ţi distrugă faţa, coleg pe care-l credeai prieten până atunci... <Jocul> ăsta pe care l-a organizat ne-a distrus o parte din încrederea în umanitate, în colegi, în autoritate, în societate, în valori”, arată tânărul rădăuţean.
Acesta a povestit că la acea vreme nu a realizat cât de grav a fost tot ceea ce s-a întâmplat, mai ales că întregul episod a fost declanşat de o figură autoritară, în care avea încredere, o învăţătoare.
Ţofei spune că s-a decis să vorbească despre această experienţă petrecută în urmă cu mai bine de 20 de ani după un întreg proces psihologic prin care şi-a dat seama cât de grav a fost ceea ce s-a întâmplat şi de consecinţele periculoase.
„Am realizat impactul pe care l-a avut pe întreaga perioadă a vieţii mele, în ce manieră mi-a distrus psihologia emoţională. Dacă nu vorbesc, lucrurile vor continua, alţi elevi vor trece prin astfel de traume. Dintre aceşti elevi câţiva vor fi la rândul lor profesori care vor prolifera un sistem de abuz în şcoli. Trebuie oprită de la a mai distruge noi generaţii. La fel ca toate celelalte cadre didactice care abuzează elevii sau studenţii. Nu vă fie frică să-i demascaţi”, transmite Adrian Ţofei.
Acesta spune că legislaţia condamnă ferm orice abuz fizic, psihologic sau emoţional asupra copiilor, iar acel „joc” a însumat toate aceste trei tipuri de abuz.
Acesta a mai povestit că a contactat, acum câteva luni, şcoala din Rădăuţi printr-un e-mail, însă nu a primit nici un răspuns. Ţofei a completat că va mai face câteva mărturisiri, tocmai pentru a încuraja şi alte victime să se coalizeze şi să lupte împotriva celor care comit astfel de abuzuri intolerabile.
Pentru faptul că nu am putut lua legătura cu învăţătoarea la care Adrian face referire, pentru un punct de vedere, i-am protejat acesteia identitatea.
La rândul său, directorul Şcolii Gimnaziale Nr. 2. Suceava, prof. Ionel Mitrofan, nu a comentat cele relatate de fostul elev al şcolii, însă a menţionat că în prezent astfel de scenarii sunt imposibile, cadrele didactice fiind atent monitorizate.
„Am făcut asistenţă la ore, am avut discuţii cu părinţii, cu elevii şi nu au fost probleme. Despre povestea lui Adrian nu o neg, nici nu pot afirma că aşa a fost pentru că nu ştiu. A fost în urmă cu 20 de ani, când şi eu eram pe băncile şcolii. Nu ştiu cât de fidelă poate fi o amintire după 20 de ani, sub influenţa unor emoţii puternice. Doamna de care el vorbeşte e respectată, are rezultate bune pe linie educaţională, se implică în activităţile şcolare”, a declarat Ionel Mitrofan.
