„Sfânta Mănăstire Voroneţ. Un sfert de veac de la reînfiinţare”

Data de 26 mai 2016 va rămâne în istoria Voroneţului, aşa cum a fost înscrisă în istoria acestui loc şi data de 26 mai 1488. În urmă cu 528 de ani aici se punea piatra de temelie a ctitoriei voievodului Ştefan cel Mare, iar acum s-a pus o altă piatră de temelie, o carte ce vrea să marcheze un sfert de veac de la reînfiinţarea Mănăstirii Voroneţ, „Sfânta Mănăstire Voroneţ. Un sfert de veac de la reînfiinţare”. Tipărită cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, această carte tipărită la editura Doxologia a fost îngrijită de monahia Gabriela Platon, doctor în teologie,şi conferenţiar Carmen Cornelia Balan. În cele 393 de pagini ale cărţii se regăsesc gânduri şi trăiri ale celor care au fost, sunt şi rămân apropiaţi de Voroneţ. 

Structurată în mai multe părţi, cartea începe cu un “Popas aniversar binecuvântat de Dumnezeu” aparţinând celui care a fost mereu alături de obştea de maici din Voroneţ, ÎPS Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor. Urmează apoi un articol întrebare, „De unde mie cinstea aceasta?”, aparţinând stareţei Mănăstirii Voroneţ, stavrofora Irina Pântescu.

„Amintiri şi gânduri...” aduce în faţa cititorului peste 30 de scrieri ale unor oameni care cunosc Voroneţul şi care atunci când păşesc pragul acestui sfânt lăcaş simt lucruri pe care au dorit să le împărtăşească şi cititorilor. Se află printre semnatarii acestor scrieri feţe bisericeşti, istorici, jurnalişti şi scriitori, oameni cu credinţă în Dumnezeu. Scrierile celor mai tineri semnatari din această carte au fost reunite într-un capitol aparte, cu titlul sugestiv „Copiii Voroneţului”. Semnează copii şi tineri a căror copilărie a fost marcată de existenţa acestui loc.

„Studii şi articole” se intitulează o altă parte a cărţii din care cititorul poate afla şi date documentare despre Mănăstirea Voroneţ. Şi pentru ca cititorul să fie şi mai interesat de ceea ce lecturează, cartea se încheie cu „Restituiri”, care cuprinde date istorice, arheologice, schiţe şi fotografii.

Cuvinte în duhul adevărului

Au ţinut să fie aproape la ceas aniversar autori ai articolelor apărute în cărţi, oameni de cultură, istorici, iar cei care nu au ajuns la eveniment din binecuvântate pricini au transmis mesaje pe care monahia Gabriela Platon le-a citit în cadrul lansării volumului.

Şi cum orice lucru al lui Dumnezeu începe cu o slujbă de mulţumire pentru darul dat, pentru că această carte poate fi considerată un dar pentru toţi cei care o vor citi, lansarea cărţii a fost precedată de o slujbă arhierească oficiată de ÎPS Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor.

„Dumneavoastră aţi iubit, iubiţi şi veţi iubi până la sfârşitul vieţii această mănăstire. Sunteţi oameni ai cărţii, ai studiului şi aţi aşternut cu condeiul inimii dumneavoastră cuvinte frumoase, în duhul adevărului, despre cele petrecute aici, despre cele realizate aici. Am citit această lucrare şi fiecare a spus ceva din prisosul inimii, în duhul adevărului. Pentru aceasta să-i mulţumim lui Dumnezeu şi recunoştinţă, apreciere deosebită pentru maica stareţă şi maicile care o înconjoară. A fost multă dăruire de inimi şi purtarea de grijă a domnului ministru Nicolae Noica (fost ministru al Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului între anii 1996-2000) şi a Consiliului Judeţean care a contribuit atât cât a putut. Mulţumesc tuturor pentru ceea ce au făcut pentru această mănăstire, pentru cultura neamului nostru românesc”, a spus ÎPS Pimen.

Lansarea cărţii a fost ea însăşi o mare bucurie pentru că a adunat prietenii Voroneţului laolaltă într-o zi însemnată, care avea să marcheze 528 de ani de la punerea pietrei de temelie a mănăstirii care, aşa cum arată istoria, a avut un trecut zbuciumat. Cătălin Nechifor, preşedintele Consiliului Judeţean, a vorbit despre „bogăţia din inima Moldovei medievale, din Bucovina”, monumentele istorice, călugării şi maicile care şi-au dăruit viaţa pentru „crezul nostru creştin, ortodox, dar şi crezul pentru oamenii care trăiesc în această zonă”. Cătălin Nechifor i-a oferit maicii stareţe Irina Pântescu, din partea Consiliului Judeţean Suceava, o diplomă de recunoştinţă pentru tot ceea ce a făcut la Voroneţ. 

La 1 aprilie 1991 Voroneţul a biruit din nou

În anul 1775, Bucovina a fost ocupată de Imperiul Austro-Ungar. Intrând sub ocupaţia habsburgică, din 26 de mănăstiri, 23 au fost închise, rămânând doar Putna, Dragomirna şi Suceviţa, cu câte 25 de călugări. Mănăstirea Voroneţ a fost parohie sătească. După Revoluţie, în anul 1991, în urma unei decizii a ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, s-a reluat viaţa monahală, sub conducerea maicii stareţe Irina Pîntescu. “După 206 ani de când călugării ieşeau pe poarta mănăstirii plângând, iar porţile se închideau în urma lor din cauza stăpânirii străine, la 1 aprilie 1991 Voroneţul a biruit, şi astăzi se înalţă atât de binevenit pentru toată lumea. După 206 ani de pauză a vieţii monahale toaca pe care o vedem şi acum pe prispa bisericii a răsunat să anunţe reînvierea vieţii monahale la Mănăstirea Voroneţ”, a spus stavrofora Irina Pîntescu.

Când au venit la Voroneţ primele călugăriţe nu existau chilii, nu era biserică pentru slujbele din timpul iernii. Patru ani s-au oficiat slujbe în biserica-monument, fără nici un fel de încălzire, şi oricât de frig a fost, maicile nu au lipsit de la nici o liturghie. Apoi a fost construit un paraclis pentru a putea proteja pe timp de iarnă biserica-monument.

La 25 de ani de la reînfiinţarea vieţii monahale, cu obşte de maici, la Mănăstirea Voroneţ a avut loc această lansare de carte în care se regăsesc tipărite trăiri, gânduri şi fapte ale oamenilor care au fost şi sunt aproape de această sfântă mănăstire, ctitorie a voievodului Ştefan cel Mare.