„Fă-ţi din fiecare zi un motiv de bucurie!”

Artista plastică Angela Pitariu Bolnavu ar fi împlinit, pe data de 1 mai a.c., vârsta de 60 de ani. Breasla artistică suceveană i-a păstrat amintirea, dar pentru acest moment de evocare cele mai potrivite cuvinte sunt cele pe care ni le-a trimis fiul ei, Tudor Bogdan Bolnavu, care conturează perfect profilul celei despre care criticul de artă Valentin Ciucă scria că este „o plasticiană rafinată cu o inteligenţă îndelung exersată în compoziţii simbolice”.

„În urmă cu ceva vreme am fost rugat să scriu câteva cuvinte despre mama, Angela Pitariu Bolnavu, pictor cu mult har, care acum, pe 1 mai 2016, ar fi împlinit frumoasa vârstă de 60 de ani. Cu toate că mi se pare cel puţin ciudat să mă exprim prin termeni condiţionali precum <ar fi împlinit>, încerc să îi fac pe cei care nu o cunosc şi nu îi cunosc povestea să înţeleagă contextul în care scriu cele ce urmează.

Prefer însă să mă exprim la timpul prezent atunci când discut despre mama, nu prin prisma vreunei neacceptări a realităţii, ci doar pentru că a discuta la condiţional optativ despre ea intră în neconcordanţă acută cu ceea ce simt şi trăiesc zilnic.

Cât de specială a fost ca om ştim şi ne amintim fiecare dintre noi prin reflexia experienţelor pe care le-am trăit alături de ea. Cât de valoroasă şi incredibilă este însă ca pictor, aflăm şi cred că vom afla cu toţii în cursul anilor şi al zecilor de ani ce urmează.

Ne place să spunem despre <ai noştri>, cei care contribuie la evoluţia noastră generală ca rasă, spirit sau individ, că trăiesc veşnic prin munca lor. Pare devenit aproape un clişeu, însă în aceeaşi măsură avem tendinţa repetată de a ne uita valorile.

Pe de altă parte, cred că momentul oportun pentru a înţelege şi a redescoperi ceea ce contează cu adevărat nu este niciodată unul aleator - Providenţa îşi are mijloacele ei în a determina sensul lucrurilor, iar maturizarea spirituală comună îşi va cunoaşte parcursul, fie că acceptăm asta sau nu. Consider că lucrurile bune au nevoie de timp, iar ceea ce de multe ori înţelegem ca fiind firesc, nu are rezonanţă în sfera superioară a materiei.

În cei aproape trei ani de când mama a evoluat în noua sa formă, am aşteptat cu toţii să revedem povestea lucrărilor sale. Să regăsim sau să descoperim pentru prima dată consistenţa şi substanţa înţelepciunii pe care a cunoscut-o. Am convingerea că tratate în profunzime lucrările sale ne pot revela preocupări adânci, pe care le trăim fiecare dintre noi zilnic. Informaţia pură, autentică, plină de har, oferită prea devreme însă, poate deveni sterilă, iar sensul primordial al lucrurilor îşi pierde din valoare. De aceea sunt sigur că nu este o întâmplare faptul că abia acum, în 2016, vom reuşi să aducem în faţa noastră, în octombrie, expoziţia retrospectivă mult aşteptată. Anul coincide cu împlinirea a 60 de ani de când pictorul Angela Pitariu Bolnavu ne-a fost oferit pe Pământ, iar redeschiderea Muzeului de Istorie din Suceava, tocmai acum, când aveam nevoie de o locaţie potrivită unui astfel de eveniment, nu cred că este o coincidenţă. Simt din toată fiinţa că fiecare element determinant are rolul, scopul şi timpul lui, tot aşa cum simt că munca ei, creaţia şi gândirea lipsită de bariere comune au nevoie de timp pentru a ni se releva în totalitate.

Dumneavoastră, cei care aţi cunoscut-o, veţi redescoperi adevăruri pe care, cu siguranţă, ea vi le-a povestit direct, cu zâmbetul şi seninătatea convingerilor după care şi-a ghidat întreaga existenţă. Pe toţi ceilalţi, cei care veţi lua contact pentru prima dată cu maniera specială prin care a decriptat sensuri subtile ale existenţei universale, vă sfătuiesc să priviţi arta sa cu sufletul, departe de limitele pe care mintea şi înţelegerea convenţională le oferă. Viziunea sa asupra vieţii a depăşit cadrul pe care îl parcurgem zilnic, iar sensul celor construite întreaga viaţă a urmărit evoluţia individuală continuă, nealterată de aşa-zisele oprelişti umane.

Îmi permit astfel, în încheiere, să vă transmit una din cheile gândirii care poate însufleţi arta sa. Sunt cuvinte scrise de mama într-un context diferit, dar care astăzi, în aceeaşi direcţie a lipsei elementului de hazard, capătă un sens aparte:

<Să nu uiţi că totul în această viaţă este între noi şi noi. Armonia interioară ne-o putem induce doar noi… lasă armonia să-ţi conducă trupul. Lasă sufletul şi pe Dumnezeu să îţi dirijeze viaţa. Lasă-l pe Dumnezeu să-ţi inunde <<casa>> şi dă-i minţii tale o pauză. Fă-ţi din fiecare zi un motiv de bucurie! Viaţa este un miracol! Eu chiar cred în ceea ce spun! O viaţă minunată îţi doresc, condusă de multă înţelepciune.>”

Tudor Bogdan Bolnavu