Solicitarea foştilor angajaţi ai Termica Suceava, de acordare a salariilor compensatorii, adresată către Adunarea Creditorilor, a fost ieri din nou respinsă. Întruniţi special pentru a discuta pentru a doua oară această cerere, reprezentanţii creditorilor majoritari au votat „împotrivă”. Au fost „pentru” ca foştii angajaţi să primească 1,5 milioane de lei de la Primăria Suceava drept salarii compensatorii reprezentanţii Primăriei Suceava, ai ACET, ai Bioenergy şi ai E.ON. Împotrivă au votat reprezentanţii Finanţelor Publice, ai UNICOM, ai Băncii Româneşti şi ai CFR Marfă, care au de recuperat cei mai mulţi bani de la Termica. Primăria Suceava are 4% din masa credală, ACET 12,54%, Bioenergy 22,95%, iar proporţia de 39,49% nu le permite să fie în postura de decidenţi.
Primarul de Suceava, Ion Lungu, a declarat ieri, în conferinţă de presă, că primăria a făcut o majorare de capital de 2,5 milioane de lei, din care ar putea să plătească 1,8 milioane de lei salariile compensatorii pentru cei circa 90 de angajaţi pentru că, în opinia sa, aceasta ”este o problemă de sistem”. ”Salariaţii nu au nici o vină că Termica a ajuns în faliment. Noi am făcut o majorare de capital mai demult tocmai pentru a da sume de bani salariaţilor disponibilizaţi. Ar fi corect să putem da banii”, a declarat primarul Lungu.
Pentru ajutor social de 1.500 de lei se califică doar cinci dintre foştii salariaţi ai Termica
Acesta a afirmat că a analizat şi varianta de a acorda ajutoare sociale de 1.500 de lei pentru foştii salariaţi ai Termica, dar ”doar cinci dintre aceştia îndeplinesc criteriile ca plafon venit pe membru de familie”. Circa 30 dintre ei nu locuiesc în municipiul Suceava, şi acesta este un alt impediment în acordarea de ajutoare sociale de la bugetul local.
Foştii angajaţi solicită plăţi compensatorii după falimentul societăţii de termoficare, contravaloarea a câte opt salarii de care beneficiau când erau în activitate. Dacă în alte etape de disponibilizări acest lucru a fost posibil, pentru cei care au rămas fără slujbă anul trecut asta nu mai este posibil deoarece nu mai aveau un contract colectiv de muncă valabil. Potrivit lui Lungu, motivul a fost disputa sindicală, cele patru sindicate care au funcţionat în societate nu au putut ajunge la un acord în ceea ce priveşte reprezentativitatea. Aşa se face că astăzi solicitarea foştilor angajaţi depinde exclusiv de voinţa creditorilor de a renunţa la o parte din banii pe care îi au de recuperat din vânzarea activelor şi pasivelor societăţii pentru a face plăţi compensatorii.