Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
L-am cunoscut pe Sebastian Crăciun, micul poet cu suflet mare, acum şase ani, când mi-au rămas adânc întipărite, în minte şi suflet, cuvintele prea mari şi atât de dureroase pentru un copil atât de mic: ,,De ani buni mă lupt cu boala cruntă pe care înţeleg că trebuie să o înfrunt, fără a privi înapoi. Drumuri lungi şi proceduri chinuitoare, luni întregi departe de cei dragi, teama că nu voi reuşi să ajung la tratamentele atât de necesare ameliorării tetraparezei spastice, din lipsa banilor. De fiecare dată, întors acasă, privesc cu durere la celelalte zeci de copii cu dizabilităţi care nu au avut şansa de a răzbate, cu orice preţ, şansă ce mi-a fost dată mie prin lupta familiei şi a celor care au înţeles că am nevoie de ajutor şi mi-au fost aproape. Aceşti copii sunt condamnaţi la singurătate şi involuţie a bolii, într-o lume care nu ştie cum să reacţioneze la durerea şi neputinţa lor. Cei peste 60 de copii cu dizabilităţi şi familiile lor din comunitatea unde trăiesc au făcut o povară nu din încercarea la care au fost supuşi, ci din teama de a face parte dintre oameni, de a cere ajutor. În lupta grea ce mi-a fost dat să o duc, zi de zi, an de an, am întâlnit şi oameni care m-au văzut aşa cum sunt: un copil ce-şi doreşte să trăiască o viaţă normală, un copil care are nevoie de mâini întinse pentru a nu se prăbuşi, un copil cu suflet mare şi dragoste de frumos, de poezie, de lume, o lume pe care şi-o poate construi singur, aşa cum vrea, în minte şi suflet, atunci când simte că cea reală nu are loc pentru el. Am început să scriu poezii şi să colaborez cu dascăli, artişti, psihoterapeuţi care m-au ajutat necondiţionat şi-atunci, adunând astfel de oameni în jurul meu, m-am gândit că această echipă minunată ar putea face pentru mult mai mulţi copii gesturile de umanitate pe care mi le oferă, necondiţionat.”
Seby a ajuns în atenţia domnului Sorin Poclitaru, preşedintele Asociaţiei Culturale Fair Play din Gura Humorului, cu sprijinul căruia a scos la lumină trei volume de poezii din vânzarea cărora şi-a putut asigura o parte din cheltuielile necesare intervenţiilor chirurgicale şi recuperărilor pentru ameliorarea tetraparezei spastice, o boală cruntă pe care e nevoit să o înfrunte cu demnitate şi atât de mult curaj. Sorin i-a rămas alături în crezul că, într-o bună zi, paşii îi vor fi trainici, adunând în jurul său primii ,,naşi de paşi” în prezenţa unor cunoscuţi şi valoroşi interpreţi de muzică folk, veterani şi mai tineri membri ai nemuritorului Cenaclu Flacăra. Necondiţionat şi în mod constant, aceştia organizează spectacole de folk şi poezie, promovând valorile muzicii şi talentul micului Sebastian, spectacole caritabile prin care sunt susţinute terapiile şi recuperările lui Seby. Pentru că sufletul lui este atât de mare încât este loc pentru toată lumea, Seby se gândeşte, mereu, la cei asemenea lui şi îşi doreşte mult să poată, prin talentul şi eforturile pe care le face, să-i sprijine şi pe ceilalţi copii cu dizabilităţi din comunitatea sa: ,,Nu toţi copiii au şansa de a putea lupta pentru viaţa lor, pentru a-şi împlini visuri, pentru normalitate. Îmi doresc ca toţi copiii cu dizabilităţi să poată avea şansa să descopere lumea, să socializeze, să înveţe a se integra în societate, să-şi descopere abilităţile, să se simtă utili şi normali. Astfel, nu ar mai simţi că trăiesc într-o lume care nu-i vrea, o lume care nu ştie ce să facă cu aceşti copii a căror singură vină este teama de a trăi printre şi cu oameni, teama de a-şi striga durerea, de a cere ajutor, de a fi respinşi doar pentru că... sunt altfel.”
Impresionaţi de stăruinţa cu care Sebastian luptă, nu numai pentru el, directori de şcoli şi licee au început să organizeze spectacole caritabile de folk şi poezie. Un astfel de spectacol a fost găzduit de Colegiul Naţional ,,Dragoş Vodă” din Câmpulung Moldovenesc - prin bunăvoinţa dnei director Dorina Carp şi, zilele trecute, de Liceul Tehnologic ,,Vasile Cocea” din Moldoviţa - prin bunăvoinţa dnei director Diana Priscornic - dascăli cu suflet frumos care merită, pentru iniţiativa lor, toată admiraţia şi preţuirea şi care devin, iată, un bun exemplu de urmat.
De câteva luni, tânăra Asociaţie Freamăt de Speranţă din Câmpulung Moldovenesc, fondată la iniţiativa lui Sebastian şi a mamei sale, cărora li s-au alăturat parteneri de nădejde, susţine copiii şi tinerii cu dizabilităţi din comunitate. Freamăt de Speranţă este o asociaţie umanitară, cu o echipă tânără şi ambiţioasă, care promovează şi susţine drepturile copiilor, tinerilor şi adulţilor cu dizabilităţi, urmărind integrarea acestora în societate şi sprijinirea în a avea o viaţă cât mai aproape de normalitate precum şi schimbarea mentalităţii oamenilor cu privire la locul, rostul în societate şi nevoile acestora, cea mai vulnerabilă categorie care nu poate răzbate fără ajutor.
În acest moment, membrii asociaţiei, al cărei preşedinte onorific este Sebastian, luptă pentru doi dintre copilaşii aflaţi în evidenţă, ambii chinuiţi de aceeaşi boală cruntă: tetrapareza spastică. Şansa lor la normalitate, la mai puţină suferinţă şi deznădejde o reprezintă o intervenţie chirurgicală ce nu suferă amânare şi care poate fi efectuată, cu succes, într-o clinică din Chişinău, intervenţie urmată de o lungă şi susţinută perioadă de recuperare. Costurile, ce depăşesc 2.000 de euro pentru fiecare copil, sunt prea mari pentru familiile lui Daniel şi Ştefănel şi, din acest motiv, au nevoie de sprijinul tuturor oamenilor de bine. Unul dintre demersurile asociaţiei care îi sprijină îl reprezintă organizarea, în şcolile şi liceele partenere, a unor spectacole caritabile similare cu cele susţinute la liceele amintite, contând pe bunăvoinţa şi implicarea directorilor şi ale comunităţilor şcolare şi sperând că vor reuşi să adune, în timp util, suma necesară pentru intervenţiile celor doi copii, programate în luna mai, la Chişinău, şi de a căror reuşită depinde efectuarea neîntârziată a acestora şi recuperările postoperatorii constante.
Putem, împreună, să dăm o şansă acestor copii, să fim eroii lor, eroii lui Sebastian care luptă şi crede că încă mai există oameni cu suflet frumos în lumea asta atât de mare care, din când în când, privesc şi în jos, la cei vulnerabili şi neajutoraţi!
Prof. Nicoleta Bogoş
