Peste 7,3 milioane de arbori vor fi plantaţi anul acesta în pădurile Sucevei

Campania de împădurire de primăvară a început de ieri în cadrul Direcţiei Silvice Suceava, care administrează cel mai întins şi valoros fond forestier din ţară.

În total, peste 7,3 milioane de arbori vor fi plantaţi anul acesta în fondul forestier de stat administrat de silvicultorii suceveni, cea mai mare parte a lor fiind produsă în pepinierele proprii, de unde an de an este furnizat material săditor şi pentru campaniile de împădurire ale direcţiilor silvice din alte zone din ţară, dar şi pentru regenerarea fondurilor forestiere private din judeţ.

Programul de regenerare a pădurilor în anul 2016,  pentru Direcţia Silvică Suceava, în fond forestier de stat, cuprinde o suprafaţă de 1.640 ha, din care 730 ha (45%) prin regenerări naturale şi 910 ha (55%) prin regenerări artificiale.

Acestora li se adaugă lucrările de completări curente în plantaţii pentru o suprafaţă de 363 ha, tot în fond forestier de stat.

O importanţă mare o au şi lucrările de întreţineri pentru plantaţiile din fond forestier de stat, care însumează o suprafaţă totală de 9.248 ha, din care 1.089 ha revizuiri, 6.894 ha descopleşiri şi 1.265 ha mobilizarea solului în jurul puieţilor. Pe 118 ha se va face ajutorarea regenerării naturale.

În fond forestier privat cu contract de administrare în anul 2016  programul Direcţiei Silvice Suceava este de 280 ha împăduriri, completări pe 67 ha, întreţineri plantaţii pe 1.419 ha.

În campania de împăduriri din primăvara anului 2016 se vor folosi 7,3 milioane de puieţi forestieri, din care 4,8 milioane puieţi molid, 722.000 puieţi brad, 301.000 puieţi larice, 67.000 puieţi pin silvestru, 232.000 puieţi fag, 329.000 puieţi stejar pedunculat, 172.000 puieţi gorun, 358.000 puieţi paltin de munte, 207.000 puieţi frasin, 50.000 puieţi salcâm, 30.000 puieți cireş, 7.000 puieţi tei, 16.000 anin, 3.000 puieţi plop şi 1.000 puieţi plop alb.

Împăduriri pe suprafeţele neregenerate ale persoanelor fizice

În paralel cu lucrările de împădurire din pădurile statului, silvicultorii suceveni se vor ocupa şi de împădurirea a aproximativ 200 de hectare de terenuri forestiere care aparţin persoanelor fizice, care au exploatat masa lemnoasă, în urmă rămânând suprafeţe forestiere neregenerate.

Împădurirea va fi efectuată din fondul de conservare şi regenerare achitat de proprietari în urma valorificării masei lemnoase. Ca material săditor vor fi folosiţi puieţi de molid şi larice produşi în pepinierele DS.

De altfel, pentru cei interesaţi să facă lucrări de împădurire, Direcţia Silvică Suceava are disponibili puieţi din speciile molid, larice, pin silvestru, salcâm, plop și salcie, care pot fi livraţi contra cost persoanelor fizice şi juridice.

Preţurile medii de livrare, fără TVA, sunt: molid 629 lei/1.000 buc., larice 591 lei/1.000 buc., pin silvestru 494 lei/1.000 buc., salcâm 434 lei/1.000 buc., plop 371 lei/1.000 buc., salcie 457 lei/1.000 buc.

Direcția Silvică Suceava dispune la Pepiniera Silvică Salcea de o gamă diversificată de puieţi ornamentali  care pot fi procurați contra cost la prețuri avantajoase  de persoanele fizice și juridice interesate. Relații suplimentare se pot obţine la Pepiniera Silvică Salcea, tel. 0230/529321.

Silvicultura, o mare responsabilitate şi o tradiţie

„Resursa regenerabilă reprezentată de pădurile Bucovinei a fost şi este unul dintre cele mai importante avantaje pentru economia judeţului Suceava, pentru locuitorii acestuia, fiind totodată şi, implicit, temelia contribuţiei substanţiale adusă de  direcţia silvică suceveană în îndeplinirea criteriilor de performanţă ale R.N.P. – Romsilva. Altfel spus, în plan economic, ecologic şi social strict judeţean, Direcţia Silvică Suceava a rămas până azi  una din cele mai mari, stabile şi eficiente unităţi productive sucevene”, afirmă Sorin Ciobanu, directorul structurii silvice care administrează cel mai mare fond forestier din ţară.

La nivel naţional, în cadrul administrativ reprezentat de R.N.P. - Romsilva, Direcţia Silvică Suceava asigură un important suport financiar, dar şi material săditor, pentru refacerea şi dezvoltarea fondului forestier în acele zone ale ţării care sunt, din diferite motive, mai sărace în păduri.

„Putem astfel spune că unitatea noastră are nu numai deosebite rezultate productive, financiare, ci şi-a  dovedit cu o consecvenţă unanim recunoscută vocaţia de creator de mediu, de generator de sănătate şi securitate ecologică pentru întreaga ţară. Pe de altă parte, silvicultura ca profesie şi vocaţie, dar şi iubirea, respectul pentru pădure manifestate, în general, de toţi cei trăitori în Bucovina sunt realităţi incontestabile ce se bazează pe tradiţii valoroase şi respectate din generaţie în generaţie”, a adăugat Sorin Ciobanu.

Prin cele 24 de ocoale silvice, care reprezintă peste trei sferturi din suprafaţa împădurită a judeţului –  ce totalizează aproape 450.000 de hectare, Direcţia Silvică Suceava administrează 7% din fondul forestier naţional.

„Aceste statistici dovedesc marea responsabilitate cu care suntem învestiţi, dar şi numeroasele provocări, probleme care se ridică zilnic în faţa corpului silvic, cel chemat să apere şi să cultive, în folosul generaţiilor viitoare, o asemenea avuţie. Una jinduită, după cum ştim, de mulţi şi feluriţi <neprieteni>. Într-o broşură azi uitată, inginerul silvic Victor Precup încerca să-şi explice şi să explice – în 1933 -  mândrilor beneficiari  ai păşunilor şi pădurilor foste grănicereşti de ce e neapărat ca ei să-şi cultive, exploateze şi regenereze cu multă chibzuinţă avuţia. Începând cu actul elementar… de a scoate caprele din pădure! Constatarea şi implicit povaţa demnului nostru înaintaş mi se par extrem de actuale, în această perioadă tulbure, una în care confuzia între <dreptul de proprietate> şi <obligaţia de a respecta pădurea> e una aproape totală: <Cine are deci dreptate? Aceia care vă sfătuiesc să prăpădiţi şi mai departe pădurile, lăsând în paragină păşunile şi să nu faceţi nimic pentru urmaşi? Sau noi, inginerii silvici, cei care vă sfătuim să fiţi prevăzători şi să nu vă lăsaţi în greşeala să aveţi mult şi rău, ci puţin, dar bun? Şi, lăsând pădurile să crească aşa cum le-a dat bunul Dumnezeu, să vă puneţi pe lucru, îmbunătăţindu-vă păşunile şi făcând din ele adevărate mine de aur, aşa cum au făcut şi neamurile vrednice din ţările muntoase ale Apusului?>. Indirect, am atins, iată şi o problemă încă nerezolvată a perioadei actuale – situaţia păşunilor montane şi a zootehniei noastre – a cărei soluţionare ar implica automat  şi o slăbire a marii presiuni puse din diferite interese asupra pădurii”, a menţionat şeful silvicultorilor suceveni.

Pădurea - un ocrotitor şi un prieten generos pentru om

Omul datorează pădurii cu mult mai mult decât orgoliul îi îngăduie să recunoască, spun oamenii de specialitate, care ţin să sublinieze importanţa acesteia în viaţa noastră.

„Din cele mai vechi timpuri, pădurea a fost pentru om un ocrotitor şi un prieten generos. Putem observa că între fiinţa gânditoare şi cea vegetală există asemănări tulburătoare, precum şi deosebiri importante. Toate acestea ar trebui să-i îndemne la reflecţie şi la acţiune responsabilă pe mulţi dintre acei care nu au înţeles încă un adevăr esenţial: pădurea determină nemijlocit destinul, viitorul omenirii. Există, iată, o aproape perfectă asemănare structurală, anatomică între cele două fiinţe alăturate  - om şi arbore – emoţionant sintetizată în zicerea folclorică <omule, pomule>. Arborele este o fiinţă stabilă, solid înrădăcinată, fidelă locului naşterii şi dezvoltării ei. O pildă vie, la îndemână, de consecvenţă, tenacitate şi rezistenţă. Calităţi exemplar sintetizate de Eminescu, acest neîntrecut iubitor şi cântăreţ al Codrului: <iar noi locului ne ţinem, cum am fost, aşa rămânem>. Omul este nu doar în plan fizic o fiinţă mobilă, mişcătoare (<pe pământ rătăcitor>, cum scrie Poetul), ci şi una schimbătoare, imprudentă,  nu o dată lipsită de chibzuinţă şi guvernată de ambiţii şi de nevoi nu întotdeauna justificate. Caracteristici care au dus, în epoca modernă, la secătuirea resurselor naturale şi la degradarea habitatului natural originar, în cadrul căruia restrângerea alarmantă a masivelor verzi ale Planetei a devenit azi cea mai dureroasă dovadă”, consideră Sorin Ciobanu, directorul DS Suceava.

Faptul că omenirea devine tot mai conştientă de aceste adevăruri şi de miza esenţială pe care o reprezintă salvarea pădurii planetare pentru supravieţuirea, sănătatea şi bunăstarea ei, este dovedit şi de Rezoluţia Adunării Generale a O.N.U. din noiembrie 2012, prin care ziua de 21 martie a fiecărui an a fost declarată „Ziua Internaţională a Pădurilor”.

Ştefan cel Mare, autorul primei împăduriri artificiale, în 1497

„Grija, efortul pentru asigurarea regenerării fondului forestier administrat de Direcţia Silvică Suceava sunt preocupări de căpetenie ale colegilor mei. Desigur, sintagma consacrată, cea de <campanie de împăduriri>, îşi justifică oarecum rezonanţa militară, prin complexitatea lucrărilor silvice din fiecare primăvară, precum şi prin concentrarea în sezonul renaşterii naturii a unor importante eforturi umane, organizatorice, materiale şi financiare. Dar implicarea silvicultorilor în activităţile subsumate întemeierii pădurilor viitorului – de la recoltarea şi prelucrarea seminţelor, la lucrările de fineţe din pepiniere şi solarii etc. -   se desfăşoară de-a lungul întregului an, chiar dacă acestea devin mai vizibile publicului şi sunt mai intense în anotimpul în care sevele încep să urce în trupul arborilor. Iar preocupările  pentru întemeierea, prin plantaţii, de noi păduri sunt mai vechi în Moldova decât însăşi primele forme de administraţie silvică întemeiate aici în secolul XVIII. Astfel, prea puţini români ştiu că Ştefan cel Mare şi Sfânt este, pe lângă legendarele sale fapte de arme şi de credinţă creştină, autorul unei premiere: întâia împădurire artificială. Ea s-a realizat în 1497, după victoria împotriva polonezilor la Codrii Cosminului, când trufaşii nobili leşi căzuţi prizonieri au fost puşi să are şi să semene cu ghindă <dumbrăvile roşii> de la <Botoşani, Cotnari şi de mai gios de Roman>. Această premieră a precedat-o cu mult pe cea atribuită ca o prioritate mondială ţarului Petru cel Mare. Ulterior, primele lucrări organizate de împăduriri s-au realizat în Bucovina în anul 1818 în Ocolul Silvic Codrul Voievodesei şi au constat din plantaţii cu puieţi de larice, dar abia după 1875 a început o activitate mai susţinută în acest sens, soldată şi cu înfiinţarea de pepiniere silvice. Astfel, în ultimul pătrar al secolului XIX, se împăduriseră în Bucovina peste 22.000 ha. Importanţa – dar şi complexitatea – lucrărilor silvice consacrate asigurării regenerării pădurii a fost judicios relevată de neuitatul Marin Drăcea încă din perioada interbelică: <A împăduri nu înseamnă nici a semăna, nici a planta. Nici a arunca sămânţa, nici a <<vârî>> puieţii în pământ. A împăduri înseamnă a crea din fiinţe vii un nou organism viu, trainic, capabil de a se dezvolta armonic şi de a se reproduce – târziu - prin propriile sale forţe>. Pentru a creşte şi a înflori, pădurea are nevoie în primul rând de roua şi de căldura inimii omeneşti”, consideră inginerul silvic Sorin Ciobanu, care gestionează cea mai mare structură silvică teritorială din ţară.

Pe lângă acţiunile de regenerare a pădurilor, în cadrul „Lunii plantării arborilor”, Direcţia Silvică Suceava patronează o serie de acţiuni cultural educative adresate îndeosebi tinerilor, vizând cultivarea sentimentelor de iubire şi respect faţă de pădure.