O femeie din Vereşti, Felicia Daniela Iurea, mamă a doi copii, reclamă că primăria din localitate îi refuză acordarea alocaţiei pentru susţinerea familiei, deşi în afara alocaţiei pentru copii nu are nici o altă sursă de venit. Femeia ne-a declarat că atât alocaţia pentru susţinerea familiei, cât şi ajutorul social i s-au sistat de la 1 iulie 2015, prin dispoziţia primarului, pe motiv că veniturile tatălui copiilor nu au fost declarate. ”Au spus că am bărbat la casă şi îmi taie şi ajutorul social şi complementara (n.r.- alocaţia de susţinere), dar el nu stă aici. Vine două, trei zile, o săptămână, aduce ceva la copii, pe urmă iar pleacă. El are domiciliul la Dumbrăveni. Primăria spune că trăim în uniune consensuală, dar nu este adevărat”, afirmă Felicia Iurea. Ea spune că nu a fost niciodată căsătorită cu tatăl copiilor şi că acesta a recunoscut doar unul dintre ei, pe cel mai mic, în vârstă de 3 ani. Chiar dacă tatăl a recunoscut copilul, Felicia nu a solicitat vreodată în instanţă ca acestuia să-i fie stabilite drepturi de întreţinere. ”El munceşte cu ziua, nu are de unde să-mi plătească pensie alimentară, iar dacă nu plăteşte îl bagă la închisoare. Să am tată puşcăriaş la copii? Nu fac eu din astea. Când vine, stă câteva zile, că afară nu pot să-l dau. Pe urmă iar pleacă, n-am ce-i face. Aşa e el”, arată femeia.
De cealaltă parte, ancheta socială efectuată de primărie susţine că uniunea consensuală este reală şi femeia refuză constant să o recunoască. ”Toată lumea ştie că el locuieşte acolo. Inclusiv mama Feliciei Iurea a recunoscut că el stă acolo”, ne-a declarat asistenta socială de la primărie.
Cât de departe poate merge o anchetă socială?
Din punct de vedere procedural, este destul de dificil de probat pentru angajaţii primăriei că între cei doi există uniune consensuală, care presupune că cei doi locuiesc şi se gospodăresc împreună. Bărbatul are domiciliul în Dumbrăveni şi nu are nici măcar o viză de flotant la locuinţa mamei copiilor săi. De asemenea, nu există o hotărâre judecătorească pentru stabilirea obligaţiilor legale de întreţinere a copilului pe care l-a recunoscut.
Legea spune că familia monoparentală este formată dintr-o persoană singură cu copii în întreţinere, care locuiesc împreună cu aceasta şi, în funcţie de venituri, are dreptul la alocaţie de sprijin. La stabilirea venitului net mediu lunar pe membru de familie se iau în considerare toate veniturile familiei monoparentale, pe baza declaraţiei pe propria răspundere a mamei, dată sub sancţiunea legii penale, urmată de ancheta socială pentru verificarea situaţiei socioeconomice a familiei, dispusă de primar. Dacă ancheta socială nu confirmă cele declarate de solicitant cu privire la componenţa familiei, veniturile realizate şi bunurile deţinute, atunci dreptul la alocaţie poate să nu fie acordat. Dispoziţia primarului poate fi contestată în contencios administrativ, în termenul prevăzut de lege.
Cât de departe poate însă merge ancheta socială şi până unde poate intra funcţionarul de la primărie în intimitatea unei familii, legea nu mai spune. În cazul de faţă, dacă Felicia Iurea afirmă sus şi tare că între ea şi tatăl copiilor nu există uniune consensuală în sensul legii, sunt suficiente declaraţiile vecinilor şi convingerea asistentului social pentru a dovedi că aceasta există şi implicit a propune neacordarea acestei forme de ajutor social?