O proprietate redobândită de foştii proprietari după 12 ani de procese nu a ajuns în posesia celor în drept nici după patru luni de când Tribunalul Maramureş a decis definitiv şi irevocabil cui aparţine o suprafaţă de pădure din judeţul Suceava. În 6 noiembrie 2015, Tribunalul Maramureş a decis ca o ieşeancă, Niculina Antonovici, să fie pusă în posesie cu o suprafaţă de pădure aflată pe raza unor comune din judeţul Suceava, la capătul unei serii de procese care au durat aproximativ 12 ani. O parte dintre deciziile anterioare ale instanţelor au fost anulate, altele au fost confirmate, suprafeţele revendicate au fost reîmpărţite între moştenitori, astfel că, la final, prin decizia civilă nr.330/R/2015 Tribunalul Maramureş a constatat nulitatea absolută parţială a unei hotărâri din 2007 a Comisiei judeţene de fond funciar pentru suprafaţa de 72,1478 ha pădure atribuită unor rude ale Niculinei Antonovici, cu care aceasta s-a judecat. S-a anulat procesul verbal de punere în posesie eliberat aceloraşi rude şi s-a dispus efectuarea unei noi puneri în posesie pentru suprafaţa de 10,9 ha teren forestier din fostul amplasament pe suprafeţe care au fost deja exploatate de acestea. Această decizie trebuie dusă la îndeplinire de Comisia locală de fond funciar din comuna Moldova Suliţa.
Tribunalul a mai stabilit că Niculinei Antonovici i se cuvine suprafaţa de 47,33 ha pădure, stabilind amplasamentul în interiorul suprafeţei de 72.1478 ha, amplasament ce fusese anulat în 2007 de o hotărâre a Comisiei judeţene de fond funciar.
După decizia Tribunalului Maramureş, Niculina Antonovici a solicitat sprijinul Prefecturii Suceava pentru ca la nivelul celor trei localităţi pe care se află pădurea ce i se cuvine, respectiv Cârlibaba, Breaza şi Moldova Suliţa, comisiile locale de fond funciar să întocmească documentaţia necesară şi să o transmită Comisiei judeţene de fond funciar pentru validare.
Prefectul de Suceava, Constantin Harasim, ne-a declarat că la nivelul Prefecturii au fost efectuate toate demersurile prevăzute de lege, iar cele trei comisii locale au fost informate în scris asupra procedurii de urmat. Dacă la Cârlibaba şi Breaza lucrurile s-au mişcat foarte repede, la Moldova Suliţa acest dosar nu şi-a găsit soluţionarea.
De la Ana la Caiafa
Viceprimarul comunei, Maria Serghie, ne-a declarat că suprafaţa de pădure revendicată se află pe raza administrativă a comunei Breaza şi că a trimis documentaţia la Breaza. Aici, primarul Gheorghe Lesenciuc ne-a declarat că dimpotrivă, toată pădurea care face obiectul litigiului este la Moldova Suliţa. ”Ei (n.r. - comisia locală de fond funciar din Moldova Suliţa) ne-au retrimis documentaţia motivând că pădurea se află la noi. Am solicitat Prefecturii şi Oficiului de Cadastru să identifice exact unde se află amplasamentul acestei suprafeţe şi să ne comunice”, ne-a spus primarul Lesenciuc.
În această situaţie, prefectura solicită Oficiului de Cadastru şi Direcţiei Silvice Suceava să facă identificarea suprafeţelor pentru a se stabili clar care este comisia locală competentă. Prefectul Harasim a afirmat că documentaţia va fi pregătită pentru prima întrunire a Comisiei judeţene de fond funciar, care va avea loc în această lună. Tot atunci comisia va stabili şi măsurile care trebuie luate, pe care le va comunica acelei comisii locale care are competenţa să facă punerea în posesie şi să întocmească documentaţia în vederea emiterii titlului de proprietate pentru Niculina Antonovici. Varianta cea mai optimistă, ca termen de soluţionare, este sfârşitul lunii aprilie.
Niculina Antonovici este profund nemulţumită de modul în care instituţiile statului se implică în rezolvarea acestei probleme şi le acuză de tergiversare şi rea-credinţă. ”Decizia civilă nr.330/R/2015 a Tribunalului Maramureş este definitivă şi executorie, fiind publică din 11 noiembrie 2015, şi de atunci nici una dintre autorităţile statului părţi în proces - Instituţia Prefectului, Comisia judeţeană de fond funciar, comisiile locale, Direcţia Silvică - nu au făcut un gest din care să înţeleg că intenţionează să execute ceea ce sunt delegaţi prin hotărârea judecătorească. Dacă instanţa a precizat unde este amplasamentul terenului meu, ce identificare mai trebuie şi cine îi permite primarului de Moldova Suliţa să plimbe dosarele ignorând o decizie judecătorească irevocabilă? Direcţia Silvică mi-a confirmat că ei nu mai au nici o treabă, că amplasamentul meu este cuantificat, identificat, la fel şi cel pentru rude”, ne-a spus Niculina Antonovici.
Cu perseverenţă, după 12 ani de procese a ajuns la liman
Precizăm că în cei aproape 12 ani de procese femeia s-a judecat cu rudele magistratului Cezar Hîncu, fost preşedinte al Curţii de Apel Suceava, ceea ce a făcut-o să fie convinsă că acesta este principalul motiv pentru care şi-a recâştigat atât de greu drepturile şi asta doar după ce procesele au fost strămutate la alte instanţe din ţară. Pe scurt, în anul 2005 Niculina Antonovici a obţinut definitiv şi irevocabil dreptul de proprietate pe o suprafaţă de 17 hectare de pădure, pe raza Ocolului Silvic Breaza, la Moldova Suliţa şi la Cârlibaba, pentru ea şi în calitate de procurator al fraţilor săi. Aceeaşi suprafaţă a fost revendicată şi de rudele magistratului, care au reuşit să obţină anularea actelor, la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.
Decizia a fost desfiinţată şi considerată profund nelegală de magistraţii din Bistriţa-Năsăud.
Deşi s-a trezit cu dreptul de proprietate anulat după ce iniţial câştigase definitiv procesele, femeia a avut puterea să lupte în continuare. Demersurile perseverente efectuate ani la rând de Niculina Antonovici, susţinute de documente oficiale şi memorii, au fost în final încununate de succes, astfel că, în 2010, prefectul de Suceava de la acea vreme, Sorin Arcadie Popescu, i-a dat în judecată pe Oltea Croitoru, fosta soacră a magistratului Hîncu, şi alţi 17 membri ai familiei ei, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Suceava, comisiile locale de fond funciar din Moldova Suliţa şi Cârlibaba şi Direcţia Silvică Suceava, solicitând anularea titlurilor de proprietate emise cu încălcarea legii.
De asemenea, prin calea de atac a contestaţiei în anulare, Niculina Antonovici şi ceilalţi moştenitori de pe ramura sa au obţinut o rejudecare a recursului, la Tribunalul Bistriţa-Năsăud. Magistraţii de aici au admis recursul declarat de femeie şi ceilalţi proprietari rămaşi fără pădure.
Mai mult, magistraţii Judecătoriei Bistriţa-Năsăud nu s-au ferit să arunce mari semne de întrebare asupra deciziilor de la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, decizii confirmate de instanţa superioară.
O altă fază a procesului a fost la Tribunalul Braşov, acolo unde dosarul a ajuns în urma unei cereri de strămutare admisă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. La finele lui 2011, Tribunalul Braşov a admis definitiv cererile de recurs formulate de Comisia Judeţeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, reprezentată legal de prefect, Niculina Antonovici, Stanca Brunelo, Gheorghe Antonovici şi Nicolae Alexandru Pintea şi a modificat în totalitate sentinţa prin care aceştia pierdeau dreptul de proprietate a pădurii.
Ulterior, Niculina Antonovici a reuşit să reintre şi efectiv în proprietatea pădurii pe care, conform deciziei instanţei, a moştenit-o legal. Acum Tribunalul Maramureş a încheiat seria de procese şi a repus-o pe femeie în drepturi.
Monitorul de Suceava a atras atenţia asupra acestui caz încă din martie 2010, iar magistratul Cezar Hîncu, pe atunci preşedinte al Curţii de Apel Suceava, s-a delimitat de toată povestea şi a precizat că nu a intervenit în nici un fel. El a mai spus la acea vreme că „rudele nu ţi le alegi” şi s-a declarat convins că titlurile de proprietate nelegale vor fi în cele din urmă anulate.