Printează articolul
Trimite e-mail
În cadrul manifestărilor prilejuite de aniversarea Zilei USV, pe 7 martie, la Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava (USV) a avut loc ceremonia de decernare a titlului Doctor Honoris Causa, cea mai înaltă distincţie a instituţiei sucevene, academicianului Mircea Martin.
„Corespondent al Academiei Române, profesor al Universităţii din Bucureşti, critic literar şi teoretician al criticii, unul dintre intelectualii de primă mărime din spaţiul public postbelic. Un model”, a subliniat Mircea A. Diaconu, prorector al USV, în laudatio rostit.
Din prezidiul festivităţii au făcut parte prof. univ. dr. Al. Cistelecan - Universitatea „Petru Maior” Târgu Mureș, prof. univ. dr. Virgil Podoabă - Universitatea „Transilvania” Brașov, prof. univ. dr. Caius Dobrescu - Universitatea București, prof. dr. Ioan Cristescu - directorul Editurii Tracus Arte, București, prof. univ. dr. ing. Valentin Popa – rectorul USV, conf. dr. Liviu Popescu - preşedintele Senatului USV, prof. univ. dr. Luminiţa Turcu – decanul Facultăţii de Litere a USV, prof. univ. dr. Mircea Diaconu – prorector USV.
La rândul său, Liviu Popescu a dat citire Hotărârii Senatului USV prin care s-a aprobat acordarea distincţiei de Doctor Honoris Causa istoricului, teoreticianului şi criticului literar Mircea Martin „pentru contribuţia decisivă la dezvoltarea studiilor literare româneşti şi sincronizarea lor cu direcţiile de cercetare europene şi deopotrivă pentru plasarea cercetării literare pe terenul angajării şi responsabilităţii morale”.
Lectio Magistralis
După primirea titlului academicianul Mircea Martin a mărturisit că „am fost emoţionat de cuvintele pe care colegul dumneavoastră, şi, de acum, colegul meu, le-a rostit în ce mă priveşte. Faptul că ele au putut fi concepute şi rostite aici este, fără îndoială, reconfortant pentru mine. Înseamnă că undeva, cândva, am făcut o alegere corectă”. Acesta a afirmat că i-ar fi plăcut să vorbească în discursul său despre experienţa sa intelectuală, despre studiile sale, despre profesorii săi, dar a făcut-o cu multe alte prilejuri.
În schimb, plecând de la un interviu din urmă cu 10 ani, în care declara că „ideal vorbind, aș fi vrut ca locul nașterii mele să fie Bucovina. [...] Bucovina reprezintă pentru mine locul de unde începe al doilea descălecat al nostru, acela spiritual”, Mircea Martin a ales să sublinieze rolul Bucovinei în „formaţia” sa.
„Nu este un mod de a vă întoarce politeţea. Proba este că am vorbit despre asta cu mult înainte de a putea să-mi imaginez o asemenea festivitate. În 1966 am avut prilejul de a veni alături de un grup de studenţi într-o excursie de studiu în Bucovina.
Tradiţia naţională era absentă, istoria naţională era stâlcită, iar atunci când am ajuns la Putna, vă las să vă închipuiţi sentimentele mele. Am avut acest sentiment epifanic, dacă vreţi, care s-a înscris în formaţia mea intelectuală şi morală. Am avut privilegiul de a rămâne singur, era o zi de primăvară. Am mai fost de atunci în Bucovina şi de fiecare dată am avut sentimentul unei recunoaşteri, în sensul adevărat, profund al termenului”, a mărturisit Mircea Martin.
