Printează articolul
Trimite e-mail
O familie de suceveni, Dana-Elena şi Corneliu Stanciu, a adoptat anul trecut o fetiţă în vârstă de 1 an şi 7 luni, aflată în grija unui asistent maternal profesionist. Fetiţa fusese lăsată în maternitate imediat după naştere (2 octombrie 2013). Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Suceava a luat copilul din maternitate şi l-a dat spre creştere, la doar şapte zile de la naştere, unui asistent maternal profesionist, zis şi „părinte de profesie”. Unii spun că adopţia este un act de generozitate, dar şi o salvare pentru familiile care altfel nu ar putea avea copii. Şansa micuţei Andreea Gabriela de a avea o mamă şi un tată iubitori a fost întâlnirea cu cei doi membri ai familiei Stanciu, care, la rândul lor, se consideră foarte norocoşi, binecuvântaţi că acest copil le-a schimbat viaţa în bine, a umplut golul din viaţa lor, după 12 de ani căsnicie în care nu au putut să aibă copii, din cauza unor probleme medicale.
I-au văzut ochii şi au ştiut că este copilul mult dorit
Povestea emoţionantă a familiei Dana-Elena şi Corneliu Stanciu a început în septembrie 2014, când au depus la sediul DGASPC Suceava dosarul pentru adopţie. Îşi doreau foarte mult copii, însă după mulţi ani de încercări, tratamente, „minunea” nu s-a arătat. Erau foarte hotărâţi să meargă pe acest drum, al adopţiei, indiferent de timpul de aşteptare, indiferent de obstacolele pe care le-ar fi avut de depăşit. Pe 2 octombrie 2015, Andreea Gabriela a devenit fiica familiei Stanciu, definitiv şi irevocabil. Era al doilea copil pe care familia Stanciu îl vizitase, împreună cu reprezentanţii Protecţiei Copilului Suceava. Familia Stanciu mai cunoscuse o fetiţă abandonată, dar cu Andreea a fost „dragoste la prima vedere”.
„Pe 26 februarie 2015 am văzut prima fetiţă pe care puteam să o adoptăm, dar nu a fost acelaşi impact ca atunci când am mers la asistentul maternal care o avea în grijă pe Andreea. S-a întâmplat după o lună, pe 26 martie 2015. Andreea avea 1 an şi 7 luni şi locuia la un asistent maternal din zona Fălticeni. Înainte de vizită, am primit o fotografie de la Protecţia Copilului cu chipul Andreei. Când trebuia să se deschidă fotografia, s-a blocat imaginea pe monitor şi am văzut doar jumătate din fotografie. I-am văzut doar ochişorii şi am zis: aceasta este a noastră”, ne-a povestit Dana-Elena Stanciu, referent la Primăria Suceava.
A doua sau a treia zi după ce a văzut jumătate din chipul fetiţei, familia Stanciu a mers acasă la asistentul maternal care avea grijă de ea, pentru a o cunoaşte. „Era un boţ de om, stătea pe mijlocul patului, cu ochii mari, albaştri, a sărit la noi şi am zis în gândul nostru: gata, aceasta este. Când am ieşit din casă cu cei de la Direcţie am întrebat: trebuie să vă mai dau un răspuns? Nu, au spus ei, se vede că este a dumneavoastră”, şi-a amintit mama fetiţei. A doua zi, soţii Stanciu au dat răspunsul că nu mai vor să viziteze, să cunoască şi alţi copii. Andreea Gabriela era copilul mult dorit. Îşi doreau o fetiţă sănătoasă, iar Dumnezeu le-a trimis un înger.
Părinţi, după 12 de ani de aşteptare
Din acel moment, viaţa soţilor Stanciu s-a schimbat radical, s-a schimbat în bine. Dacă până atunci viaţa părea monotonă, apariţia unui copil în viaţa lor a fost o minune mult aşteptată. Au recurs la adopţie pentru că nu au putut avea copii pe cale naturală. „Vârsta îşi spunea de-acum cuvântul şi am dorit să devenim părinţi, pentru că viaţa fără un copil este pustie. Ne-am căsătorit în 2003 şi Andreea a venit în casa noastră în 2015, după 12 ani. Dosarul pentru adopţie l-am depus în 2014. Nu am crezut că va dura aşa de mult şi, totuşi, mulţi ne-au spus că a durat puţin. Sunt familii care aşteaptă şi doi, trei ani până să aibă un copil. Se face un curs, atestatele se reactualizează la un an de zile, dacă nu găseşti copilul potrivit, acel copil pe care ţi-l doreşti. Noi am fost norocoşi. Andreea ne-a schimbat viaţa. Tot ceea ce facem acum este pentru ea. Este universul nostru”, ne-a povestit Dana-Elena Stanciu.
„A venit spre noi, ne-a îmbrăţişat şi a fost prima dată când ne-a spus mami şi tati”
Femeia şi-a amintit cu mare drag de ziua în care Andreea Gabriela a intrat definitiv în casa lor, în viaţa lor, în inima lor. După mai multe vizite în familia Stanciu, obligatorii în procesul de adopţie, după ce au petrecut mai multe weekenduri împreună, pe 23 aprilie 2015, de Sf. Gheorghe, Andreea a intrat şi a rămas în casa lor. A fost o adevărată sărbătoare. Multe emoţii, multă fericire. Părinţii i-au pus jucării peste tot. Fetiţa a examinat fiecare jucărie, a intrat în fiecare cameră, după care i-a căutat din priviri pe mami şi pe tati. „A fost momentul culminant. A venit spre noi, ne-a îmbrăţişat şi a fost prima dată când ne-a spus mami şi tati. A fost suficient”, ne-au povestit părinţii fetiţei.
Poate că uneori se gândesc la faptul că puteau să recurgă la adopţie mult mai devreme, dar, în acelaşi timp, se gândesc că aşa a vrut Bunul Dumnezeu. „Noi ne-am rugat foarte mult la Mănăstirea Prislop, la părintele Arsenie Boca, şi asta ne-a dat tăria să mergem mai departe, chiar dacă nu suntem la prima tinereţe. Rugăciunile nu au încetat. Acum ne rugăm pentru sănătatea fetiţei noastre şi pentru un gram de noroc. Noi ne-am dorit o fetiţă pe care să o cheme Maria. Când am văzut că fetiţa pe care am adoptat-o are prenume de sfinţi, Andreea Gabriela, ne-am bucurat enorm. Cine ştie, poate, în viitor, o să mai adoptăm un băieţel, să aibă Andreea un frăţior”, ne-a mai spus mama fetiţei.
Dana-Elena Stanciu: Sunt foarte mulţi copii care merită toată dragostea
Dana-Elena Stanciu îndeamnă familiile care vor să adopte un copil să facă acest lucru fără frică, pentru că sunt foarte mulţi copii care aşteaptă o mamă şi un tată, sunt foarte mulţi copii care merită toată dragostea. Corneliu Stanciu, tatăl fetiţei, a completat că „nu trebuie să te gândeşti că tu creşti copilul altuia. Este copilul tău din momentul în care ţi-a intrat prima dată în casă. Este al nostru. Ne-a schimbat viaţa în bine. Am un sentiment de bucurie. Golul din viaţa noastră s-a umplut. Am știut de la început că este copilul nostru. Tot timpul ne jucăm, mereu vrea să fie lângă noi, să ne strângă în braţe. Am şi nepoţi, de la frate şi de la soră, cu care Andreea se înţelege foarte bine. Părinţii ne sunt alături, ne ajută foarte mult, iar fetiţei noastre îi place colectivitatea, copiii, nu-i place să rămână singură, aşa că avem o mare familie şi suntem fericiţi”.
„Simte nevoia de iubire, ne strânge în braţe, iar noi îi oferim iubire”
Cei doi soţi Stanciu ne-au spus că îi vor povesti fetiţei, când va fi momentul potrivit, despre cum a ajuns în familia lor. Dacă ea va dori să afle mai multe despre familia naturală o vor ajuta să afle. Dana-Elena Stanciu a dorit să îi mulţumească mult şi asistentului maternal care a crescut-o pe Andreea Gabriela de la 7 zile, până la 1 an şi 7 luni, pentru profesionalismul cu care a crescut-o, pentru educaţia pe care i-a oferit-o în primul an de viaţă. Familia Stanciu ţine şi acum legătura cu asistentul maternal. Dorinţa cea mare a părinţilor este ca fiica lor să fie sănătoasă şi „să aibă multă bunătate”, în rest, spun ei, Dumnezeu îi va oferi totul.
„Parca ar fi de o viaţă la noi în casă. Nu i-am adus luna de pe cer. Mici jucărele, dar nu jucăriile au contat. Iubirea. Simte nevoia de iubire, ne strânge în braţe, iar noi îi oferim iubire. Ne strigă mereu: tati, mami... Suntem o familie fericită. Îndemnul meu este ca familiile să adopte copii. Cursurile, perioada de aşteptare... nu este uşor, dar un copil merită orice sacrificiu, merită tot efortul”, a completat Dana-Elena Stanciu.
