Schimbările din plan politic au devenit vizibile şi la nivel administrativ, şedinţa de ieri a Consiliului Local Suceava marcând o premieră, cel puţin în actualul mandat. Mai exact, deşi pe ordinea de zi se aflau nu mai puţin de 43 de proiecte de hotărâre, majoritatea vizând decizii importante, cu efecte pe termen lung, întreaga şedinţă a durat fix o oră şi 40 de minute, ceea ce poate fi considerat un adevărat record, în condiţiile în care la alte şedinţe discutarea unui singur proiect a durat şi două ore.
Chiar de la început, preşedintele de şedinţă, Ovidiu Doroftei, a anunţat „întărirea” majorităţii deţinute de PNL în deliberativul sucevean, prin trecerea la liberali a independentului Adrian Arămescu. Drept urmare, primarul Ion Lungu, noul preşedinte al organizaţiei municipale a PNL, poate miza pe voturile a 15 consilieri locali.
Practic, după aproape patru ani de mandat ca primar independent, în care adoptarea proiectelor iniţiate de primar putea fi comparată cu pescuitul în ape tulburi, şansele de a fi aprobate diferind de la o şedinţă la alta, în funcţie de cei prezenţi în sală, de interesele de partid şi de conştiinţa aleşilor locali, acum, şansele ca un proiect să fie „plimbat” prin trei-patru şedinţe înainte de a fi adoptat au devenit aproape nule.
Noul raport de „forţe” din Consiliul Local Suceava înclină clar balanţa în favoarea PNL, care are 15 consilieri, PSD având şapte consilieri şi ALDE unul.
Aşa se face că, având majoritatea consilierilor de partea sa, proiectele iniţiate de primarul Ion Lungu au fost adoptate cu o repeziciune uimitoare, chiar dacă la unele dintre acestea au mai fost discuţii, o serie de obiecţii, propuneri sau observaţii fiind făcute de consilierii PSD, din rândul cărora a şi fost desemnat candidatul partidului pentru postul de primar al Sucevei – Tiberius Brădăţan, dar şi de Vasile Mocanu, care este şi candidatul de primar al ALDE.
De altfel, la finalul şedinţei, cei trei contracandidaţi, Lungu, Mocanu şi Brădăţan, s-au felicitat reciproc şi şi-au urat succes în campanie, un gest „fair-play”, precum cel făcut de sportivi, chiar şi când competiţia dintre ei este una acerbă.