Elisabeta Kastel, ultima supravieţuitoare din lotul celor condamnaţi împreună cu monseniorul Vladimir Ghika, a fost înmormântată ieri la Suceava

Elisabeta Antonia Postolache-Kastel (1929-2016), ultima supravieţuitoare din lotul celor condamnaţi împreună cu monseniorul Vladimir Ghika, a fost condusă ieri pe ultimul drum şi înmormântată în cimitirul din municipiul Suceava.

Condamnaţi pentru „crima de înaltă trădare în favoarea Vaticanului”

Elisabeta Kastel a făcut parte din lotul de 14 persoane condamnate pentru „crima de înaltă trădare în favoarea Vaticanului” şi „complicitate la această crimă”.

Ea a fost încriminată de regimul comunist şi condamnată la temniţă grea timp de zece ani, pe care i-a executat în mai multe închisori din ţară (Jilava, Mislea, Dumbrăveni şi Miercurea Ciuc).

Elisabeta Antonia Kastel a urmat studiile primare şi Liceul „Elena Doamna” la Cernăuţi, iar în anul 1940, când nordul Bucovinei se afla sub presiunea ruşilor, s-a refugiat cu familia la Slatina, unde şi-a susţinut bacalaureatul şi s-a înscris la Facultatea de Medicină din Bucureşti.

Tatăl său, Rudolf Kastel, era văr cu preotul catolic Francisc Augustin (născut în satul Lucăcești, Suceava), care era paroh la Târgovişte, şi prin această legătură de rudenie Elisabeta a asigurat (după anul 1948, când Biserica Greco-Catolică a fost desfiinţată, iar cea Romano-Catolică era suspectată pentru legăturile sale cu Vaticanul), ca persoană de încredere, o legătură între preoţii catolici.

Elisabeta Kastel s-a împăcat cu tot ceea ce i s-a întâmplat în viață

Tânăra studentă la Medicină, care avea un tată german şi un unchi preot catolic, credincioasă şi implicată în viaţa Bisericii (cânta în corul Catedralei „Sf. Iosif” din Capitală şi era membră a Asociației Tinerelor Catolice „Ioana d’Arc”), a fost arestată pe data de 17 noiembrie 1952, când se întorcea de la facultate, chiar de ziua sa onomastică, în ziua de sărbătoare a Sf. Elisabeta.

Deşi nu a interacţionat înainte de arestare cu monseniorul Vladimir Ghika, a avut prilejul să-l vadă atât în arestul de pe strada Uranus, unde au fost anchetaţi şi supuşi la interogatorii epuizante, la proces, dar şi la Jilava, unde a văzut cum acesta a fost percheziţionat la sosire şi batjocorit.

Elisabeta Kastel a fost eliberată după zece ani de peregrinări prin sistemul penitenciar. Tatăl său a murit în anul 1949, iar mama sa nu a ştiut nimic despre ea.

La eliberarea din închisoare, primul drum l-a făcut la biserică pentru a se spovedi şi a se împărtăşi.

După zece ani de recluziune au urmat alţi cinci ani de degradare civică.

Elisabeta Kastel s-a împăcat cu tot ceea ce i s-a întâmplat în viață, cu anii de pușcărie, cu neșansa de a nu-şi termina studiile de medicină, cu umilințele sociale de după eliberare.

În anul 1970 s-a căsătorit cu medicul Iulian Postolache şi după ce au locuit o vreme la Slatina au venit la Suceava, unde soţul său şi-a încheiat cariera cașef al Secției de Infecțioase de la Spitalul Judeţean.

„A suferit, a pătimit, a făcut ani grei de închisoare fiindcă a fost fidelă lui Christos”

Elisabeta Antonia Postolache-Kastel nu a avut urmaşi şi, aşa cum a spus pr. paroh Iulian Kropp, la predica de înmormântare oficiată la Capela Catolică „Divina Îndurare” Suceava, „a suferit, a pătimit, a făcut ani grei de închisoare fiindcă a fost fidelă lui Christos”.

Rămasă singură după decesul soţului (2009), Elisabeta Antonia Postolache-Kastel, care, aşa cum s-a spus la momentul veşnicei despărţiri, „a încercat să-şi trăiască viaţa după voinţa lui Dumnezeu”, s-a aflat în grija pr. paroh Nicolae Nicolaişen şi a soţiei sale.

15 preoţi catolici în frunte cu pr. paroh şi decan de Bucovina Iosif Păuleţ şi numeroşi cunoscuţi, vecini şi prieteni (mulţi dintre ei refugiaţi din nordul Bucovinei), dar şi prefectul Constantin Harasim, consilierul local Viorel Seredenciuc şi, nu în ultimul rând, Antonia-Maria Gheorghiu, preşedinta Forumului Democrat German din România - Forumul Regional Bucovina, au condus-o pe ultimul drum. Dumnezeu s-o odihnească în pace!