Un desen pe un şerveţel, proiectul după care a fost realizat monumentul de la Palma

Acum aproape 50 de ani, după o muncă de două decenii, cu lopata, târnăcopul şi cu roaba, în condiţii dintre cele mai vitrege, se inaugura DN 17A, Sadova – Rădăuţi, o cale rutieră cu privelişti extraordinare şi de o necesitate incontestabilă până astăzi. Simbolul acestui drum este monumentul de la Palma, închinat celor peste 1.600 de oameni care au trudit la construcţia acestei şosele de 52 de kilometri. În materialul de astăzi, cu sprijinul domnului Nicolae Popovici, de la Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Iaşi, vom scrie despre povestea monumentului de la Palma, una savuroasă: monumentul a fost proiectat ad-hoc, pe un şerveţel, şi aprobat în câteva minute, în acea formă. Fotografia cu acest şerveţel a fost publicată pentru prima dată de Revista Drumuri şi Poduri din România, care a scris un material pe această temă împreună cu Radu Andrei, cel care a schiţat proiectul pe un şerveţel. Radu Andrei este profesor doctor inginer la Facultatea de Construcţii şi Instalaţii din cadrul Universităţii Tehnice “Gh. Asachi” Iaşi, iar în 1968 era inginer stagiar.

Şerveţelul din pahar, care va rămâne în istorie

Pasul Palma a fost realizat în 1968, imediat după recepţia noului drum, de colectivul şantierului Suceava al Întreprinderii de Construcții pentru Transporturi din Iași (ICT).

Inginerul Radu Andrei a povestit: „Ştiam că, odată cu finalizarea lucrărilor la acest drum, s-a făcut o placă comemorativă, din marmură, dedicată celor care au proiectat şi construit drumul, care urma a fi amplasată undeva, pe acest traseu, pe un zid de sprijin, pe un pod sau pe un soclu. După terminarea lucrărilor de la podul de la km 20+900, de la Vatra Moldoviţei, numit de localnici şi <podul leilor>, am primit ca temă, din partea directorului ICT de atunci, dr. ing. Mihai Boicu, să mă gândesc cum şi unde ar fi cel mai potrivit loc pentru amplasarea acesteia, pe traseul drumului. Ulterior, la întrunirea de recepţie a drumului, de la Vatra Moldoviţei, la care participam şi eu în calitate de inginer stagiar, la întrebarea directă a domnului Mihai Boicu, dacă m-am mai gândit la tema respectivă, am luat pur şi simplu dintr-un pahar gol un simplu şerveţel de hârtie, pe care am schiţat instantaneu proiectul monumentului Palma şi l-am transmis apoi, din mână în mână, către masa prezidiului”.

Ajustările simbolice făcute proiectului de pe şerveţel

Şerveţelul a ajuns în mâna directorului Întreprinderii de Construcții pentru Transporturi, care l-a analizat şi aprobat pe loc.

“După o scurtă analiză, pe acelaşi şerveţel de hârtie, directorul ICT a scos stiloul din buzunar şi cu o mică modificare (a <tăiat> autovehiculul de pe pod), a semnat în semn de aprobare a proiectului, după care mi l-a transmis în sală, tot din mână în mână, spunându-mi: <După ce încheiem şedinţa, aş vrea să stăm de vorbă, în particular, ca să stabilim detaliile şi condiţiile de execuţie>. Aşa s-a născut, pe şantier, ideea acestui monument al drumului Sadova - Rădăuţi, monument care, finalizat şi inaugurat în luna decembrie 1968, a fost adoptat şi consacrat ca Monument al Drumurilor“, a povestit profesor doctor inginer Radu Andrei.

Pe şerveţelul pe care a fost desenat monumentul se pot vedea foarte clar „ajustările” directorului ICT. Maşina de pe pod tăiată şi aprobarea simbolică a proiectului - „Da” - realizate cu un stilou cu cerneală verde.

Primul monument închinat drumarilor, dintr-o perioadă în care se muncea încă la propriu cu palmele

Radu Andrei le-a explicat celor de la Revista Drumuri şi Poduri din România că, pe lângă aspectul comemorativ, a vrut va obeliscul „Palmei” să scoată în evidenţă, pentru generaţiile următoare, efortul uman şi dăruirea muncitorilor, majoritatea localnici din zona Bucovinei, într-o perioadă în care munca manuală era esenţială. Practic, oamenii au muncit la propriu cu palmele la acest drum. Referitor la spirala din jurul „Palmei”, foarte clară şi pe proiectul de pe şerveţel, aceasta  reprezintă drumul care urcă în spirală, în jurul monumentului, terminându-se cu un pod simbolic. 

„Am vrut să exprim dorinţa constructorilor pentru progresul rutier, conştienţi că acesta nu poate fi realizat decât prin sacrificii şi eforturi permanente de autodepăşire”, a relatat inginerul. 

La acest monument s-a lucrat timp de două luni, fără a mai fi nevoie de alte documentaţii sau prea multe aprobări pentru construirea lui. Lucrarea a reprezentat primul monument închinat drumarilor.

Lucrarea de artă este reprezentată sub forma unei mâini, cu o înălţime de aproximativ 7 metri, iar în jurul palmei şerpuieşte, stilizat, un drum, având la capăt un pod. Placa de marmură a fost fixatăpe monument şi are inscripţia: “Construcţia Drumului Naţional Sadova – Rădăuţi s-a terminat în anul 1968 de către Şantierul de Drumuri Suceava din Întreprinderea Construcţii – Transporturi Iaşi. Beneficiar Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Iaşi“.

Monumentul este amplasat la o altitudine de peste 1.000 metri şi este construit din fier și beton armat, materiale de bază folosite în construcții. Este împodobit cu basoreliefuri sugestive, care cuprind vechea stemă a Moldovei (capul de bour) și scene din lucrările rutiere specifice - montarea grinzilor la poduri, trasarea elementelor geometrice pe teren, lucrări de terasamente executate mecanizat.

Recent, prin grija Asociaţiei Profesionale de Drumuri şi Poduri - Moldova „Neculai Tăutu” s-a mai adăugat o placă comemorativă metalică cuprinzând textul ”Baladei Drumului”, culeasă de la muncitorii care au participat acum 45 de ani la construcţia  acestui drum.

DN 17A, o muncă titanică, cu o mobilizare specifică epocii comuniste

În august 2013, Monitorul de Suceava a realizat un amplu material despre construcţia DN 17A. Totul a fost posibil după un efort extraordinar a peste 1.600 de oameni care au lucrat aproape 20 de ani pentru a îmblânzi culmile Obcinelor Bucovinei şi au realizat astfel o cale de legătură prin Suceviţa - Vatra Moldoviţei - Sadova.

Construcţia celor 52 de km ai drumului naţional 17A a însemnat un efort deosebit. În cifre, această muncă titanică se traduce astfel: 1.595.000 mc de terasamente, din care aproape jumătate săpătură în stâncă, 96.000 mc balastare în fundaţia drumului, 24.900 mc piatră spartă în corpul drumului, 7,65 km de ziduri de sprijin, 15,5 km de drenuri, 184 de podeţe cu deschidere de 1-5 metri şi 33.500 de bucăţi de conifere defrişate.

Chiar dacă a fost inaugurat oficial pe 15 decembrie 1968, construcţia drumului naţional 17A a mai continuat şi anii următori. Astfel, între 1969-1970 s-a construit un pod peste râul Moldova, în zona Sadova. Aici, activitatea i-a avut în prim-plan pe deţinuţii de la Penitenciarul Botoşani şi s-a prelungit din cauza inundaţiilor din acea vreme.