În comunele montane ale Sucevei sunt crescute 70.000 de bovine, însă sub 1% dintre crescători iau subvenţii pentru zonă defavorizată

Judeţul Suceava, şi cu precădere zona montană a acestuia, se clasează detaşat pe prima poziţie la nivel naţional în ceea ce priveşte creşterea bovinelor, însă acest stâlp al zootehniei din România este zdruncinat foarte serios de faptul că subvenţiile pentru creşterea animalelor în zonele montane defavorizate nu mai sunt accesibile decât pentru mai puţin de 1% dintre crescători.

Situaţia a fost prezentată pe larg, într-un material documentat, bazat pe cifre şi argumente, de doctorul Petrea Dulgheru, preşedintele Colegiului Medicilor Veterinari Suceava, care a înaintat un memoriu în acest sens factorilor responsabili din România, în numele crescătorilor de bovine din zona montană a judeţului Suceava.

Normele de acordare a subvenţiilor, în contradicţie flagrantă cu realitatea de la munte

Memoriul a fost transmis către parlamentari, ministrul Agriculturii, premierul şi preşedintele României, iar Petrea Dulgheru speră ca strigătul crescătorilor de vaci de la munte să aibă ecou. Marea problemă, după cum am mai arătat în paginile cotidianului nostru, este că subvenţiile destinate creşterii bovinelor în zonele montane defavorizate se acordă doar crescătorilor care au minimum zece vaci adulte.

În cele 37 de comune montane din judeţ incluse la zonă defavorizată sunt înregistrate 18.411 exploataţii de animale (n.r. crescători de bovine), cu 70.037 de efective de bovine, de unde rezultă o medie de 3,8 capete de fiecare crescător. Aşadar, foarte mulţi crescători mici, care nu mai primesc subvenţie pe cap de animal pentru zonă defavorizată.

„Din 2015, cu noua formă de acordare a subvenţiei, mai primesc subvenţiile pentru zonă montană defavorizată doar 53 de exploataţii nonprofesionale, gospodării ale populaţiei şi 74 de societăţi comerciale. În procente, pentru această măsură nouă, mai iau subvenţie 0,69% din totalul exploataţiilor. Este cea mai dură lovitură dată oamenilor din zona montană a judeţului Suceava în ultimii 26 de ani”, a arătat Petrea Dulgheru în memoriul înaintat în numele crescătorilor de vaci de la munte.

Realitate: proprietatea de la munte este fărâmiţată

Petrea Dulgheru a arătat că de generaţii întregi specificul zonei montane din judeţul Suceava, ca şi al celorlalte zone montane ale României, este că proprietatea nu este compactă.

Proprietarul de păşune de la munte are, în majoritate, 1-5 hectare de păşune, iar o comasare nu se poate face de la un an la altul.

„Dacă cineva doreşte să primească subvenţie, după acest model, trebuie să aibă în total, cu vaci, cu juninci, cu tineret, cu reforme, 20-22 de capete şi circa 45 de hectare de fâneaţă şi pășune, pentru a le hrăni. În comunele noastre astfel de proprietari sunt sub 1%, iar dovada se vede în numărul celor care mai sunt eligibili pentru subvenţii. Această schemă, de la Bucureşti sau de la câmpie, este imposibil de implementat la munte”, se arată în memoriu.

Limita de vârstă a bovinelor de lapte, o altă anomalie

Ca şi cum nu ar fi de ajuns, crescătorii mai sunt obligaţi ca cele zece bovine adulte să aibă până în 8 ani.

„Şi aceasta este o mare prostie, o vacă de lapte de la munte, crescută biologic, are productivitate până la 10-12 ani. Toate aceste norme parcă au fost introduse doar pentru a distruge crescătorul de bovine de la munte. Oare nu mai avem nevoie de laptele şi carnea bio de la crescătorul de la munte?", s-a întrebat Dulgheru.

Acesta a ţinut să transmită un apel către senatorii şi deputaţii aleşi în colegiile sucevene:

„Rog senatorii şi deputaţii Sucevei să sesizeze această anomalie în Parlament, pentru salvarea zootehniei de la munte, până nu este prea târziu”, a declarat doctorul Petrea Dulgheru.

O altă problemă, la fel de serioasă, este legată de condiţiile de agro-mediu impuse la accesarea subvenţiilor pe păşune, în zona defavorizată de munte. Obligativitatea fermierilor de a nu cosi păşunea mai devreme de 1 iulie este considerată absurdă, în contrast cu specificul zonei montane.

“Mi s-a transmis că nu se poate cosi păşunea mai repede din cauza unei păsări care cuibăreşte în păşune până la 1 iulie. Nimeni nu a putut să-mi spună concret care este această pasăre. Dacă nu se vor schimba aceste norme voi da în judecată Ministerul Agriculturii, pentru a mi se comunica care este acea pasăre şi de ce trebuie să lăsăm noi păşunea să se transforme în celuloză şi mucegai”, a declarat Petrea Dulgheru, care, pe lângă activitatea din medicină veterinară, este şi crescător de animale şi producător atestat de păstrăv tradiţional.

El a arătat că a achiziţionat şi crescut, până în 30 ianuarie 2014, şase bovine din rasa Charolaise pură din Franţa, însă fără un sprijin financiar, de care beneficiază fermierii din toată Uniunea Europeană, a renunţat la această activitate.

Comasarea nu este respinsă, însă nu se poate realiza atât de brusc

El a subliniat că este nevoie de o strategie pe termen lung, prin care fermierul de la munte să fie încurajat să crească animale şi să facă agricultură, nu să fie dus spre faliment.

„În primul rând, trebuie să se facă o strategie pentru munte, pe 25-30 de ani, susţinută de toate partidele, care să nu fie modificată la 6 luni, la 2 ani sau la 4 ani, în funcţie de cum se schimbă partidele la guvernare”, a declarat Dulgheru. El a subliniat că oamenii de la munte înţeleg că zootehnia este profitabilă atunci când este comasată, iar fermierii trebuie să treacă de la „vaca din grajd” la fermă, însă asta nu se poate face de la o zi la alta.

„Omul de la munte nu ţine o vacă, are minimum două-trei, iar o parte au deja ferme, însă această mărire a efectivelor trebuie făcută treptat, nu poţi trece într-un an de la două bovine la peste zece adulte, de lapte, adică în total minimum douăzeci”, a explicat Dulgheru.

Comunele în care sunt crescute cele mai multe bovine

Statistica realizată în memoriul transmis factorilor responsabili de la Bucureşti cu privire la numărul de bovine din cele 37 de comune montane din judeţ arată că sunt încă multe localităţi montane în care se cresc 2.000-3000 de bovine, chiar aproape de 4.000 în câteva.

La Moldoviţa sunt înregistrate 3.950 de bovine, la Şaru Dornei – 3.850, la Stulpicani – 3.800, iar la Moldova Suliţa – 3.300 (datele exacte, pe fiecare localitate, în tabelul de mai jos).

„În această zonă montană a judeţului Suceava sunt concentrate peste 70.000 de bovine, cât în trei-patru judeţe din sudul României. Sperăm ca aceşti crescători, care muncesc şi trăiesc din agricultură şi zootehnie, fără a aştepta ajutoare sociale sau de şomaj, să nu fie siliţi să renunţe la această activitate”, este mesajul transmis în memoriu.

Fermierii de la munte au dreptul la subvenţii pentru zonă defavorizată în condiţiile în care nu pot face agricultură ca la şes, iar animalele sunt scoase la păşunat doar trei, patru luni pe an, în rest fiind furajate în grajd. Din păcate, subvenţia pe cap de animal pentru zona defavorizată nu mai este acum accesibilă decât pentru câteva zeci de crescători individuali, plus fermierii mari.

În tabelul de mai jos puteţi regăsi efectivele de bovine din comunele montane ale judeţului Suceava, numărul de exploataţii pe fiecare localitate în parte şi cât de puţini beneficiari de subvenţii pentru zona defavorizată mai sunt. Datele se regăsesc în memoriul înaintat de Petrea Dulgeru factorilor responsabili din România: