Concluzia „doar mortul este vinovat”, respinsă de judecători în cazul accidentului cu trei oameni striviţi de „Zidul morţii”

Ancheta în cazul teribilului accident cu trei morţi din noiembrie 2012 de la pilonul şoselei de centură, la intrarea în Suceava dinspre Gura Humorului, când un camion cu lemne s-a zdrobit de zidul din betonrămas de atunci cu numele de „Zidul morţii”,  a revenit de mai bine de un an de zile pe masa organului de urmărire penală. Asta după ce Judecătoria Suceava a admis plângerea făcută de un reprezentant al familiei şoferului decedat, prin avocat, care a contestat concluzia potrivit căreia doar conducătorul auto a fost vinovat de producerea tragediei. Vă vom prezenta în cele ce urmează semnele de întrebare referitoare la cum era semnalizat acest pilon la acea vreme, semne de întrebare ridicate chiar de judecătorul care a analizat dosarul şi care a desfiinţat ordonanţa procurorului şi a cerut completarea urmăririi penale.

Filmul unei tragedii: au murit striviţi între zid şi încărcătura de lemn

Accidentul cu trei morţi s-a petrecut în seara zilei de 17 noiembrie 2012, una în care condiţiile de trafic erau grele, fiind ceaţă.

Dorin Sandu, în vârstă de 48 de ani, din comuna Bosanci, venea spre Suceava, cu un camion încărcat cu lemne din zona de munte a judeţului. Alături de el se afla un consătean în vârstă de 64 de ani, pentru care şoferul făcea transportul, şi nepotul în vârstă de 10 ani al vârstnicului.

Şoferul camionului, care avea o lungă experienţă în condus şi, fiind localnic, cunoştea bine drumul şi ştia de existenţa pilonului, avea să realizeze prea târziu că în faţa va avea un obstacol. În momentul în care a frânat, camionul s-a dus ca o sanie spre pilon. A urmat un impact violent, iar cei trei oameni au murit striviţi între zid şi încărcătura de lemn, pătrunsă în cabină.

După acest cumplit accident amenajarea rutieră de la „Zidul morţii” a fost semnalizată suplimentar, cu balize cu lumini intermitente şi alte elemente de semnalizare. Ulterior, după o a doua tragedie în acelaşi loc, pe 3 ianuarie 2014, când un şofer de 21 de ani s-a zdrobit de acelaşi zid, s-au luat şi alte măsuri: benzile rezonatoare de pe carosabil, separarea şi delimitarea sensurilor de mers etc.  

Certitudini: şoferul nu a redus din timp viteza, iar vehiculul era suparaîncărcat

Ancheta derulată în acest caz, de ofiţeri ai Serviciului Rutier, sub coordonarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, care a cuprins o expertiză şi un supliment de expertiză, s-a finalizat în aprilie 2014, printr-o ordonanţă de clasare, confirmată ulterior şi de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava. Ordonanţa de clasare a făcut referire la Romeo Prodan, şeful de şantier al firmei SC Construcţii Feroviare Iaşi de la acea vreme, cel care a răspuns de semnalizarea amenajării rutiere de la pilonul şoselei de centură, obstacolul din mijlocul DN 17 atât de contestat.

Succint, concluziile anchetatorilor au fost următoarele: şoferul se face vinovat de accident pentru că rula cu 82-84 de kilometri la oră (estimare făcută de experţi în baza măsurătorilor efectuate la faţa locului), iar viteza din momentul impactului cu zidul de beton al pilonului a fost de 58-60 de km/h. Foarte mult a contribuit la tragedie şi faptul că autoutilitara era supraîncărcată cu buşteni, mai exact avea greutate dublă faţă de greutatea utilă maximă autorizată.

"Zidul morţii" era semnalizat la acea vreme doar cu indicatoare

În seara accidentului, drumul era prevăzut cu următoarele indicatoare: “Pericol de accidente”, „Drum în lucru”, „Drum îngustat”, „Presemnalizare a rutei ocolitoare”, plus limitări de viteză succesive, prin indicator, de la 60 la 30 de km/h, amplasate succesiv de la o distanţă de 400 de metri de locul impactului.

Acestea nu erau foarte vizibile, atât din cauză că erau acoperite de noroi, cât şi din cauza ceţii, însă adevărat este şi că în condiţii de vizibilitate scăzută şoferii trebuie să reducă viteza şi să fie mult mai prudenţi. Conform indicatoarelor, şoferul trebuia să reducă succesiv viteza, până la 30 de kilometri la oră.

Lămpile cu lumini galben intermitente, cheia acestui dosar

Problema esenţială din acest dosar este legată de lipsa semnalizării pe timp de noapte a zonei periculoase, cu sisteme de siguranţă suplimentare, cu lumină galbenă intermitentă. Aceste balize au fost de altfel solicitate de Poliţia Rutieră cu câteva zile înainte de accident şi au fost montate după tragedie.

Procurorul de caz a admis că acele balize erau necesare acolo şi reprezentau o obligaţie legală a administratorului drumului (firma care avea şantierul deschis în zonă), încă concluzia sa, bazată în special pe expertiză şi suplimentul la expertiză, a fost că nu există legătură de cauzalitate între neîndeplinirea acestei obligaţii legale şi urmarea accidentului, decesul a trei oameni. Logica procurorului de caz a fost că drumul era semnalizat prin indicatoare, iar balizele sunt doar un element suplimentar de siguranţă, astfel că cel care răspundea de semnalizarea drumului nu poate fi pus sub acuzare pentru tragedie doar pentru lipsa balizelor.

Expertiza efectuată, desfiinţată de judecători

Cursul anchetei a luat însă altă turnură după ce dosarul a ajuns la Judecătoria Suceava. Magistratul care a analizat concluziile procurorului a stabilit că lipsa de culpă a celui care răspundea de semnalizarea drumului este o apreciere subiectivă, iar urmărirea penală trebuie completată cu elemente în plus, foarte importante, invocate de avocatul familiei şoferului decedat. Avocatul a cerut audierea unor martori oculari, inclusiv reprezentanţi ai mass-media, care au ajuns la locul accidentului imediat după tragedie, pentru a se stabili cât mai real care era vizibilitatea la ora producerii tragediei. De asemenea, foarte importante sunt şi declaraţiile martorilor legate de graba cu care s-a lucrat la semnalizarea suplimentară a zidului imediat după această tragedie.

Judecătorul a arătat că expertiza efectuată nu este completă şi conţine aprecieri personale ale expertului, care a opinat că şoferul, în condiţiile în care nu au văzut sau a ignorat indicatoarele, la fel ar fi făcut şi cu luminile galbene intermitente.

Un pilon dispus total nefiresc, în mijlocul unui drum important, nu avea nevoie de semnalizare suplimentară?

„Judecătorul de Cameră Preliminară reţine că Ministerul Public, în mod eronat, a stabilit că între fapta intimatului Prodan Romeo, de a nu face toate demersurile de a semnaliza stâlpul de susţinere al intersecţiei dintre DN 17 şi şoseaua de centură a municipiului Suceava, şi rezultatul socialmente periculos, decesul a trei persoane, nu există nici o legătură de cauzalitate”, este una din concluziile Judecătoriei Suceava. 

Important de precizat este că nimeni nu neagă, inclusiv judecătorul, faptul că şoferul, Dorin Sandu, a încălcat mai multe dispoziţii legale privind circulaţia pe drumurile publice, ceea ce avea să-l coste viaţa. Întrebarea este dacă un pilon dispus total nefiresc în mijlocul unui drum nu trebuia semnalizat suplimentar, şi nu doar cu indicatoare de avertizare şi de limitare a vitezei.

Poliţia a cerut semnalizare suplimentară cu cinci zile înainte de accident 

Un aspect important de precizat în acest caz este că Serviciul de Poliţie Rutieră Suceava a solicitat constructorului, printr-o adresă din data de 12 noiembrie 2012 (cu 5 zile înainte de accident) să dispună, în cel mai scurt timp posibil, completarea semnalizării rutiere temporare pe DN 17, la intersecţia cu pilonul, prin instalarea de balize cu lămpi în cascadă sau balize cu lumină galbenă intermitentă. Aceste măsuri erau cerute din cauza condiţiilor meteo-rutiere, a instalării sezonului rece şi a apariţiei fenomenului de ceaţă.

În respectiva adresă Poliţia arăta că face această solicitare după ce se înregistraseră mai multe ieşiri în decor ale autovehiculelor, îndeosebi noaptea.

Această solicitare a fost înregistrată oficial de firma ieşeană abia pe 21 noiembrie, după producerea tragediei.

De altfel, la un moment dat, în dosar a existat o concluzie care a incriminat administratorul drumului:

“Dacă la ora accidentului aceste lămpi cu lumină galbenă intermitentă erau instalate şi ar fi funcţionat, atunci zona intersecţiei cu potenţial pericol de accidente ar fi fost mult mai vizibilă, iar conducătorul auto avea posibilitatea să sesizeze curba mult mai devreme şi să acţioneze în consecinţă pentru evitarea accidentului”. Ulterior, această constatare nu a mai fost considerată esenţială în cauză.

Despăgubirile, miza acestui dosar    

Cea mai importantă miză în acest dosar este legată de despăgubiri. În cazul în care s-ar constata că deficienţele de semnalizare au contribuit la moartea tragică a celor trei oameni, s-ar putea solicita, justificat, despăgubiri în instanţă.

De altfel, urmaşii victimelor accidentului (ale celor doi pasageri care au murit) au câştigat deja, prin decizie a Tribunalului Suceava, rămasă ulterior definitivă, despăgubiri morale şi materiale care depăşesc 330.000 de euro. Urmaşii decedaţilor au dreptul fiecare la sume cuprinse între 50.000 şi 125.000 de euro. Aceste despăgubiri trebuie achitate de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii.