Rebelii înarmaţi cu automate sau pistoale, dar şi cu furci şi topoare au terorizat oraşul Câmpulung Moldovenesc

În urmă cu exact 75 de ani, societatea românească a trecut prin momente sângeroase, iar localităţile aflate acum în judeţul Suceava nu au fost ocolite de violenţe. Se întâmpla în zilele de 21, 22 şi 23 ianuarie 1941, iar evenimentele de atunci au influenţat inclusiv istoria României, care după numai câteva luni intra în război alături de Germania Nazistă invadând URSS. Rebeliunea legionară, aşa cum sunt denumite violenţele de acum 75 de ani, a avut episoade în Suceava, Rădăuţi şi Câmpulung Moldovenesc, iar la final s-au consemnat morţi, persoane arestate, dar şi o nouă ordine impusă de câştigătorul disputei, mareşalul Ion Antonescu. Timp de trei zile, Monitorul de Suceava vă prezintă cum s-au derulat conflictele, în ordine cronologică, unele dintre ele cu arme de foc, iar în acest periplu în istorie sprijinul vine din partea lectorului universitar doctor Radu Florian Bruja, de la Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava, cu informaţii adunate din arhive după o muncă intensă.

După ziua de 21 ianuarie 1941, situaţia s-a complicat în mai multe zone ale actualului judeţ Suceava. La 22-23 ianuarie, rebeliunea legionarilor câmpulungeni a atins apogeul, autorităţile slab reprezentate în oraş fiind pe poziţii defensive.

„Oraşul a fost terorizat de grupuri de rebeli înarmaţi cu automate sau pistoale, dar şi cu furci şi topoare. Între procedeele întrebuinţate de legionari împotriva autorităţilor şi armatei s-au numărat: baricadarea în clădiri publice sau particulare, instalarea unor echipe izolate în clădirile învecinate instituţiilor ocupate de unde deschideau focul asupra militarilor, înconjurarea trupelor militare şi imobilizarea lor, capturarea surselor de hrană, terorizarea militarilor şi a populaţiei civile, ameninţarea continuă a instituţiilor publice. Încurajaţi de mesajele radiofonice ale postului Bod (Braşov) şi ulterior Bucureşti, legionarii au ridicat armamentul din depozitul închisorii Câmpulung, au făcut percheziţii, au vandalizat magazine, au oprit trenurile în gara oraşului, operând arestări. Întreaga zi de 22 ianuarie postul de radio Bod a anunţat că generalul Dragalina a trecut cu un corp de armată de partea Mişcării Legionare. Şi deruta în care s-au aflat pentru moment comandamentele militare a condus la această situaţie”, a arătat lectorul universitar doctor Radu Florian Bruja.

Jandarmi dezarmaţi de trupele de legionari şi susţinătorii acestora

Metodele folosite de legionari pentru a pune mâna pe putere au fost foarte variate. În afara actelor de teroare şi ameninţare la adresa populaţiei civile s-a recurs masiv şi la dezinformare.

„Cu ajutorul unei telegrame false din partea lui Horia Sima, au încercat să negocieze predarea militarilor de la Legiunea de Jandarmi cu tot armamentul din dotare. În seara zilei de 22, oraşul a fost asediat de unităţi militare venite de la Gura Humorului şi Vatra Dornei. La bariera de est a oraşului, Sebastian Erhan şi alţi 600 de legionari au baricadat cu trunchiuri de copaci intrarea în Câmpulung. Între legionari şi trupele militare conduse de lt. col. Mihai Hănuş s-au înregistrat schimburi de focuri. O situaţie similară s-a înregistrat şi la vest de oraş, pe teritoriul comunei Pojorâta, unde lt. col. Mirişte, comandantul Batalionului 20 Vânători de Munte, a fost împiedicat să se apropie de oraş. Trupelor vânătorilor de munte li s-a opus rezistenţă şi la Iacobeni, unde au întâlnit un baraj similar şi cei 20 de militari care trebuiau să elibereze drumul au fost dezarmaţi. Aceeaşi situaţie s-a înregistrat şi la Vama; acolo legionarii au dezarmat cele 6 cadre ale Poliţiei din localitate şi au pus stăpânire pe oraş, blocând intrările în şi dinspre Vama. Rebeliunea din Vama a fost susţinută de coloane de legionari veniţi de la Moldoviţa şi Vatra Moldoviţei. Aceştia au dezarmat jandarmii şi au organizat echipe care au sprijinit mişcările din Vama şi Câmpulung. La incidente au participat, alături de organizaţiile legionare din oraş şi judeţ, şi ţărani din teritoriul rural, funcţionari publici şi chiar elevii de la liceul din Câmpulung, înarmaţi la sediul legionar”, a mai menţionat cadrul didactic al Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava.

Primii morţi au apărut la Vatra Dornei

Nici partea adversă nu a stat cu mâinile încrucişate. Printr-un ordin operativ, Ministerul Apărării Naţionale şi-a luat măsuri de contracarare a tacticii legionare.

„Trupele se aliniau în cordoane, la 500 de metri de legionari; cine se apropia la o distanţă mai mică era împuşcat. Carele de luptă erau aşezate în faţa militarilor, fiecare comandant asigurându-se ca pierderile să fie cât mai mici. La Vatra Dornei a fost linişte până în seara de 22 ianuarie, autorităţile militare preluând sediile Poliţiei, Primăriei şi Telefoanelor, punându-le sub pază severă. În jurul orei 22.00, un grup de circa 50 de legionari, conduşi de şeful sectorului local, Nicolae Popa, şi de adjunctul acestuia, Ilie Costea, au atacat sediile amintite, dezarmând santinelele şi jefuind arsenalul Poliţiei. La intervenţia armatei, legionarii au deschis focul; în incidente Ilie Costea şi-a pierdut viaţa, iar Nicolae Popa a fost grav rănit. Din partea Batalionului de Vânători de Munte au căzut răniţi un ofiţer şi un soldat. Deşi s-au predat autorităţilor, legionarii au organizat o contraofensivă în 23 ianuarie, ridicând de la domiciliu peste 100 de evrei, pentru a-i învinui de complot împotriva statului. Nu s-a consemnat aceeaşi situaţie şi la Gura Humorului. Datorită unităţii militare staţionată aici şi a numeroasei comunităţi evreieşti din localitate, încercarea de rezistenţă organizată de şeful local, Dragoş Niculcea, nu a avut succes. El s-a refugiat la Mănăstirea Humorului, unde a amenajat o întăritură în afara satului, refuzând să se predea”, a mai descris lectorul universitar Radu Florian Bruja. 

La Suceava, rebeliunea a cuprins şi şcolile, unde elevii au apărut cu pistoale în sălile de curs

Şi la Suceava, rebeliunea a continuat violent, soldându-se cu doi morţi şi patru răniţi. Participarea elevilor minori la rebeliune este reliefată de o descriere a evenimentelor făcută de un martor ocular, copil la vremea aceea.

„A venit şi <Ziua cea mare>. Prima oră era de matematică, cu profesorul Constantin Piţu. După circa 15 minute de la începerea lecţiei au intrat în clasă elevii (din clasa a VIII-a) Liviu Butnaru şi A. Naharneac, s-au urcat pe podium şi au ameninţat cu pistoalele: <Toată lumea se îmbracă şi se încolonează în faţa şcolii>. Colegul Ion G. Iuga s-a ridicat imediat, căci era şef de cuib al clasei şi era bine instruit, dar ceilalţi au rămas înmărmuriţi. Imediat a intervenit profesorul Piţu: <Na, ce aşteptaţi, fanfara? Ieşiţi, dacă vă cheamă patria! Puturoşi sunteţi şi la carte, puturoşi şi la luptă!>

Eu, fratele şi colegul fratelui, Liviu Macovei, care-şi lăsa hainele şi mâncarea la noi în locuinţă, ne-am pornit să intrăm în clasă, dar am fost opriţi de elevul Mircea Posteucă şi Ilie Gurneac: <Înapoi!> Macovei le-a explicat că mergem să ne îmbrăcăm… <Într-o secundă să fiţi în coloană!> a bâlbâit M. Posteucă. Elevii Liviu Butnariu şi Aurel Spodariu au intrat în sala profesorilor şi s-au adresat directorului: <Sunteţi invitat să luaţi loc în fruntea coloanei>. Corpul didactic era înghesuit lângă fereastră şi a muţit. Directorul Ştefan Pavelescu a întrebat: <De când conduceţi voi şcoala? Nu vă daţi seama că ce faceţi e un dezastru? Nu vedeţi că sunteţi pe malul prăpastiei?> Elevii au ameninţat: <Acum nu avem timp. Stăm noi de vorbă mâine!> Şi au ieşit trântind uşa.

Noi (trei) ne-am îmbrăcat şi tata ne-a încuiat în boxa de la demisol. Ne-a adus trei paturi şi am stat acolo până la miezul nopţii, când nu se mai auzeau împuşcături. Funcţionarii de la primărie, Prefectură, Tribunal şi alte instituţii, care erau legionari, în dimineaţa acelei zile şi-au căutat ceva treabă pe la birourile de la parter şi când au auzit alarma au deschis ferestrele pentru a uşura pătrunderea rebelilor. Au fost multe victime din rândul elevilor căci erau copii începând din clasa a I-a, care au început să plângă. Era o iarnă grea şi zăpada era aşa de abundentă încât se circula cu schiurile”. V. Turtureanu îşi aminteşte că şeful Frăţiilor de Cruce din Liceul de băieţi, Gemeniuc, a intrat în clase şi a cerut membrilor frăţiilor să iasă afară. Grupul de elevi s-a întâlnit cu armata care urca spre prefectură de la Uzina electrică.

O altă menţiune asupra evenimentelor de la Suceava o face Dumitru Oniga, elev în clasa a III-a a Liceului „Ştefan cel Mare” la momentul rebeliunii: „în timpul rebeliunii, elevii din liceu s-au încolonat şi au asediat primăria şi prefectura. Au loc altercaţii între militari şi legionari. Armata face uz de arme, dar nu se trage în mulţime. Se ajunge la o înţelegere ca să se aştepte rezultatul de la Bucureşti”. Dumitru Oniga a fost rănit într-un schimb de focuri şi îşi aminteşte că la spital „mai erau doi elevi (unul din Mănăstirea Humorului, rănit, şi altul mort”. În oraşul Solca, evenimentele nu au degenerat, legionarii stăpânind oraşul, însă fără să facă victime.