În atenţia doamnei Anca Dragu, ministrul Finanţelor
Ministerul Finanţelor şi-a bătut joc de contribuabili indiferent de culoarea politică a guvernului aflat la putere în ultimii 25 de ani.Din nefericire aceste ,,experimente” ale înalţilor funcţionari publici din Ministerul Finanţelor produc agenţilor economici şi populaţiei importante pagube pentru care desigur nu răspunde nimeni. ,,Inovaţiile”înalţilor funcţionari publici din Ministerul Finanţelor s-au făcut de fiecare dată fără consultarea contribuabililor sau asociaţiilor profesionale care ar putea contribui la îmbunătăţirea stărilor de fapt existente. În timp expertimentele nefericite au fost multe, dar dintre ele doresc să amintesc numai două: Declaraţia 394 şi TVA la încasare. Dintre acestea am să prezint câteva aspecte în legătură cu D394 care a fost adusă în actualitate de Ordinul 3769/2015.
D394 a fost introdusă în luna ianuarie 2007 cu scopul de a reduce evaziunea fiscală la TVA. În prezent România este pe ultimul loc în UE în privinţa modului de încasare a TVA. Declaraţia trebuie întocmită de plătitorii de TVA lunar, trimestrial, semestrial sau anual în funcţie de perioada stabilită pentru întocmirea D300 privind TVA. În anul în care a fost introdusă şi în anul următor raportarea se făcea pentru toţi agenţii economici semestrial. Era un lucru logic deoarece prin acest formular se urmăreşte corelarea rulajelor dintre două coduri fiscale pentru agenţi economici plătitori de TVA. Ulterior şi în prezent raportarea se face în funcţie de perioada la care se raportează TVA: o lună, trimestru, semestru an. Perioadele fiind diferite, corelarea rulajelor dintre codurile fiscale nu se mai poate face decât pentru agenţi economici care au aceeaşi perioadă de raportare: o lună, trimestru, semestru an. Faptul că înalţii funcţionari publici din Ministerul Finanţelor au tratat D394 ca pe un simplu element de birocraţie care asigură numeroase locuri de muncă pentru funcţionarii publici în Ministerul Finanţelor, dar fără nici o eficienţă pe linia combaterii evaziunii fiscale în privinţa TVA, poate fi dovedit foarte simplu. În prezent există în cercetare penală foarte multe cazuri în care sunt implicaţi agenţi economici acuzaţi de prejudicii importante pe linia evaziunii prin TVA care au ca suport aplicarea defectuoasă a D394. Aceşti agenţi economici la momentul derulării operaţiunilor economice nu aveau posibilitatea de verificare a agenţilor economici clienţi sau furnizori decât prin D394 pe care o întocmeau şi care era validată de sistemul informatic al Ministerului de Finanţe sau prin celelalte baze de date publice puse la dispoziţie de Ministerul finanţelor. La patru –cinci ani de la derularea acestor operaţiuni s-au prezentat controlorii financiari şi au stabilit că o parte dintre aceşti furnizori au comportament de furnizori fantomă (consideraţi fictivi) şi prin urmare au calculat ,,prejudicii” imense aduse bugetului de stat. În calculul acestor ,,prejudicii” controlorii financiari nu au ţinut cont de faptul că o parte din aceste produse au fost puse în operă şi ulterior facturate unor beneficiari. Numai pentru simplu fapt că acei furnizori au fost consideraţi fictivi ,,prejudiciile” au fost calculate apreciindu-se că acele cheltuieli sunt nedeductibile fiscal şi agentul economic nu poate deduce TVA. Un prejudiciu real s-ar fi produs bugetului de stat numai în condiţiile în care mărfurile respective nu s-ar fi pus în operă şi unitatea ar fi dedus TVA şi introdus în Cheltuieli sume în baza unor facturi fără acoperire în produse. Având în vedere că produsele respective au fost puse în operă considerăm că prejudiciul eventual adus bugetului de stat nu se afla la baza relaţiilor comerciale cu aceşti furnizori. Prejudiciul real trebuie să fie determinat prin aplicarea aceluiaşi tratament produselor respective: dacă sunt considerate fictive la cheltuieli atunci să fie considerate fictive şi la venituri. Dacă nu poate fi dedusă TVA la achiziţii atunci TVA nu poate fi colectată nici la livrări.
Instituţiile statului impun agenţilor economici o situaţie absurdă: să depisteze furnizorii fictivi pe baza D394 dar fără să aibă la dispoziţie baza de date. Toată baza de date o deţine ANAF dar numai ca element de birocraţie. În timpul controalelor fiscale această bază de date nu a fost folosită deloc. În aceste condiţii de ce să multiplicăm birocraţia de peste 1.000.000 de ori şi fără nici o eficienţă pe linia utilizării datelor? În prezent actuala declaraţie D394 are o pagină. Anexa nr 1 la Ordinul 3769/2015 care se referă strict la formularul D394 cuprinde 24 pagini. Aceste 24 de pagini cuprind date fără nici o utilitate pe linia depistării evaziunii prin TVA. În continuare voi prezenta câteva aspecte negative în legătură cu întocmirea acestei declaraţii şi care se referă la:
1) Formularul este foarte complex şi foarte stufos dacă prezentăm un singur aspect: Anexă nr. 1 la Ordinul 3769/2015 care se referă strict la formularul D394 cuprinde 24 pagini. În prezent formularul care se utilizează are o singură pagină.
2) Pentru completarea acestui formular voluminos agenţii economici vor consuma un timp mult mai mare decât în prezent şi vor suporta cheltuieli suplimentare care pot fi:
-angajarea de personal suplimentar pentru această muncă birocratică
-cheltuieli suplimentare cu consumabilele (hârtie, tuş imprimantă în prezent o pagină - 24 pagini formular nou)
-cheltuieli suplimentare cu firmele de programare care vor percepe pentru această anexă tarife separate care sunt justificate prin amploarea datelor şi complexitatea lucrării.
3) În formular sunt introduse livrările şi achiziţiile cu taxare inversă pe fiecare element în parte prevăzut în codul fiscal. Această muncă birocratică uriaşă nu are nici o eficientă pentru reducerea evaziunii pe linie de TVA. Declararea pe fiecare element de taxare inversă nu are nici o logică în privinţa corelării acestor date cu alte situaţii astfel încât să poată fi depistaţi evazioniştii pentru un element. Aceste date valorice vor fi declarate numai în D394 şi nu va avea importanţă dacă se depistează un evazionist la telefoane mobile sau lemn.
4) Declararea în D394 a achiziţiilor şi livrărilor către persoane neînregistrate în scopuri de TVA, defalcate pe ţara de rezidenţă a beneficiarului. Acest element nu are nici o legătură cu combaterea evaziunii fiscale în legătură cu TVA pe teritoriul României. Dacă se doreşte o declarare a acestor facturi ea se poate face în D390.
5) Tot ca element de noutate, apare obligaţia declarării unor situaţii ce nu ţin neapărat de sistemul de TVA. Astfel, se vor declara achiziţiile de bunuri şi servicii de la persoane din sectorul agricol ce au ca document justificativ, de la caz la caz, carnetul de comercializare a produselor, facturi sau borderouri de achiziţie.
6) Elementele noi care trebuie să fie declarate în acest formular care se referă la facturi anulate, facturi stornate sunt fie date redundante care sunt declarate în alte formulare cum ar fi Fisa formularului cu regim special unde apar facturile fiscale şi chitanţele anulate fie nu au relevanţă pentru combaterea evaziunii fiscale în privinţa TVA. Numărul facturilor stornate cu serie şi număr dar fără valoare şi fără beneficiar nu au importanţă decât pentru agentul economic care face declaraţia. Verificarea se poate face numai la sediul agentului economic şi nu are importanţă pentru beneficiar deoarece oricum prin încrucişarea datelor aferente codurilor fiscale rulajele trebuie să coincidă chiar şi în cazul stornărilor.
7) Declaraţia cuprinde elemente care nu au nici o utilitate cum ar fi: plaja facturilor utilizate în perioada de raportare şi numărul total de facturi emise în perioada de raportare din plajă de facturi utilizate. Aceste elemente sunt specifice pentru declarant şi nu au importanţă pentru beneficiari deoarece se verifică corelarea rulajelor. Dacă nu se corelează rulajele atunci sigur lipsesc şi facturi.
Pentru îmbunătăţirea activităţii pe linia D 394 propunem următoarele:
1) Anularea Ordinul 3769/2015 care nu aduce decât birocraţie suplimentară şi eficienţă zero.
2)Păstrarea actualului format şi stabilirea unui singur termen pentru D394 o lună sau trei luni.
3) Cu ocazia controlului financiar un punct distinct în control îl ocupă TVA. Echipa de control să se prezinte cu actualele listinguri întocmite pe coduri de TVA, să verifice discordanţele, iar la finalizarea controlului să se întocmească o listă cu discordante şi agenţi economici care trebuie verificaţi în perioada următoare. În prezent se verifică agenţii economici pe linie de TVA, dar eventualele discordante nu se fructifică pentru controalele următoare deoarece inspectorilor financiari nu li s-a cerut întocmirea unei astfel de liste. Controlul pe linie de TVA ar trebui să se facă numai pentru agenţii economici care nu raportează facturile în D394 şi care ar trebui să constituie propunerile de control ale echipei care a depistat discordantele. Procedând în acest mod în maxim 12 luni evaziunea pe linie de TVA se reduce cu cel puţin 50%.
În România, Ministerul Finanţelor are la bază principiul: De ce simplu când se poate complicat?
Şerban Filip
Expert contabil