Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Condiţiile de detenţie din Penitenciarul Iaşi sunt motivul pentru care un sucevean a dat în judecată instituţiile statului şi a avut şi câştig de cauză. Florin Fănel Rădăcină, fost şef de tură în Punctul de Trecere a Frontierei Siret, condamnat la 5 ani de închisoare, şi-a exprimat nemulţumirea vizavi de faptul că nu sunt respectate condiţiile stipulate în legislaţie.
Într-o primă fază, Florin Fănel Rădăcină s-a adresat judecătorului delegat la Penitenciarul Iaşi. Alături de alţi nouă colegi, fostul poliţist de frontieră a reclamat mai multe nereguli, cea mai importantă fiind legată de supraaglomerare. Mai exact, într-o cameră de 12 persoane sunt încarceraţi 36 de condamnaţi, iar pe timp de vară aerul devine irespirabil.
Chiar dacă ştia exact condiţiile din penitenciar, judecătorul delegat a respins sesizarea, motiv pentru care totul a ajuns la instanţele de judecată, recte la Judecătoria Iaşi.
Aici, verdictul a fost exact opus. „În baza dispoziţiilor din Legea 254/2013 privind executarea pedepselor şi a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare admite contestaţia formulată de către persoana condamnată Rădăcină Fănel Florin împotriva încheierii nr. 686 din 05.11.2015 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Iaşi, prin care s-a dispus respingerea plângerii privind încălcarea drepturilor persoanelor condamnate, garantate prin Legea 254/2013”, se arată în minuta Judecătoriei Iaşi.
Magistratul care a analizat contestaţia a ajuns la concluzia că sunt încălcate drepturile prevăzute de lege, în sensul nerespectării condiţiilor privind asigurarea a cel puţin 4 metri pătraţi în camera de cazare.
„Obligă administraţia Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranţă Iaşi să ia măsurile legale care se impun în vederea respectării normelor minime obligatorii constatate încălcate prin prezenta sentinţă penală cu privire la persoana condamnată Rădăcină Fănel Florin, aflată în regimul închis de executare a pedepsei închisorii”, se mai arată în decizia Judecătoriei Iaşi.
Soluţia rămasă definitivă acum câteva zile trebuie pusă în aplicare de reprezentanţii Penitenciarului Iaşi, fără a fi precizat un termen până când trebuie remediate deficienţele constatate.
O plângere pentru încălcarea mai multor drepturi a fost trimisă acum câteva luni şi la CEDO
Nu este prima acţiune pe care Florin Rădăcină, dar şi alţi foşti poliţişti de frontieră au înaintat-o împotriva instituţiilor din România. În urmă cu câteva luni, o parte dintre poliţiştii de frontieră încarceraţi în Penitenciarul de Maximă Siguranţă de la Iaşi au înaintat o plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) în care reclamă un şir întreg de abuzuri la care au fost supuşi atât în perioada anchetei, cât şi în timpul procesului.
Una dintre acuzaţii este aceea că în dimineața zilei de 3 februarie 2011, în urma percheziţiilor care au avut loc la domiciliile proprii, dar şi la sediul Punctului de Trecere a Frontierei Siret, suspecţii de la acea vreme au fost urcaţi în autobuze şi duşi la audieri la Bucureşti, la sediul structurii centrale a Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
„Nu li s-a permis să ia legătura cu avocaţii şi nici să-şi ia un minim de bagaj cu strictul necesar pentru igiena personală. Pe parcursul deplasării, care a durat circa 8 ore, deoarece distanţa Rădăuţi - Bucureşti este de circa 500 de km, inculpaţilor nu li s-a asigurat hrană sau apă. Tot în acelaşi timp, posturile naţionale de televiziune, precum şi ediţiile on-line ale unor publicaţii româneşti prezentau live traseul pe care inculpaţii urmau să-l parcurgă şi, totodată, erau prezentate în mod public ca fiind persoane acuzate de fapte grave de corupţie, asta în timp ce inculpaţilor nu le-a fost adusă la cunoştinţă vreo învinuire oficială de către procurorii DNA. Ulterior, după circa 15 ore din momentul plecării de la Rădăuţi, inculpaţilor le-au fost aduse la cunoştinţă învinuirile şi au primit ordonanţe de reţinere, încălcându-li-se dreptul la apărare întrucât nu li s-a acordat un termen rezonabil pentru a-şi pregăti apărarea”, se arată în plângerea transmisă către CEDO.
„Supraaglomerare, condiţii sanitare precare, lipsa ventilaţiei, căldură excesivă, acces minim la lumina zilei”
În afara motivelor expuse deja, în reclamaţia trimisă la CEDO se mai vorbeşte şi despre condiţiile inacceptabile din perioada arestului preventiv.
„Am fost încarceraţi în diferite centre de detenţie din Bucureşti, deci la 500 de km de domiciliu şi familii, în condiţii de supraaglomerare, condiţii sanitare precare, lipsa ventilaţiei, căldură excesivă, acces minim la lumina zilei, fiind supuşi astfel unui tratament inuman şi degradant, fiind lipsiţi de dreptul de a ne vedea familia sau copiii, în primul rând din cauza distanţei mari”, se menţionează în plângerea trimisă la CEDO.
Aceste condiţii s-au repetat şi ulterior, când inculpaţii au fost transferaţi de la Bucureşti în arestul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Suceava şi în Penitenciarul Botoşani pentru a lua parte la procesul care a demarat la Curtea de Apel Suceava în aprilie 2011.
Un alt punct pe care persoanele condamnate în acest dosar îl reclamă este legat de procesul efectiv şi în care consideră că s-a lucrat cu măsuri diferite în cele două faze ale sale, respectiv la Curtea de Apel Suceava şi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Mai exact, magistraţii de la Curtea de Apel Suceava au decis, în urma administrării probelor din dosar, inclusiv audierea martorilor, că nu sunt elemente pentru ca inculpaţii să fie condamnaţi pentru comiterea infracţiunii de aderare, sprijinire sau constituite a unui grup organizat, iar în consecinţă au dispus achitarea acestora.
În schimb, instanţa supremă a luat o decizie radical opusă, aplicând 48 de condamnări a câte 5 ani de închisoare cu executare şi alte 14 condamnări a câte 2 ani cu suspendare pentru poliţiştii de frontieră, în timp ce pedepsele pentru vameşi au fost mai blânde.
O altă problemă ridicată este cea a bunurilor ridicate de anchetatori cu ocazia percheziţiilor din februarie 2011, în special în ceea ce priveşte sumele de bani găsite la domiciliile inculpaţilor şi în conturile personale ale acestora.
„Având în vedere modalitatea arbitrară prin care au fost stabilite sumele de confiscat de la inculpaţi, s-au instituit şi menţinut măsuri asigurătorii abuzive, respectiv sechestre şi popriri, care afectează grav dreptul de proprietate al inculpaţilor. Totodată, nu s-au operat restituiri sau compensări pentru sumele care au fost ridicate de la percheziţii şi chiar s-au menţinut măsuri asigurătorii la cei care au achitat sumele impuse”, se mai arată în plângerea trimisă la CEDO.
