Prima ediţie a Festivalului Colindelor Poloneze s-a derulat duminică, 27 decembrie, la Soloneţu Nou. Pe „scena” din incinta bisericii din Soloneţu Nou au urcat mai multe formaţii şi coruri, iar spectacolul s-a prelungit aproape trei ore.
Cei prezenţi au putut auzi colinde interpretate de corurile bisericilor romano-catolice din comunităţile poloneze din Soloneţu Nou, Cacica, Moara, Suceava, Poiana Micului, Siret, Rădăuţi, Pleşa şi Vicşani. Au mai adus în dar colinde şi reprezentanţii comunităţii greco-catolice ucrainene, prin Corul Maidancek din Maidan, dar şi reprezentanţii comunităţii germane, Corul Forumului Democrat German din Câmpulung Moldovenesc. Colindele au fost specifice fiecărei zone din care fac parte corurile prezente la Soloneţu Nou.
„Dorim ca această acţiune să devină o tradiţie şi în comunitatea poloneză din Bucovina, aşa cum festivalurile de colinde sunt intrate în tradiţiile poloneze. Cu această ocazie dorim să ne întâlnim şi să petrecem împreună bucuria Naşterii Domnului ca o mare familie poloneză”, a precizat Ghervazen Longher, preşedintele Uniunii Polonezilor din România.
Ce erau colindele în tradiţia poloneză
Colinda, înţeleasă ca un cântec legat de Naşterea Domnului, a apărut în secolul al XIII-lea. Conform tradiţiei creştine, pentru apariţia colindelor trebuie să îi mulţumim Sfântului Francisc de Assisi (precum şi pentru reprezentaţiile de Crăciun şi pentru Iesle). Prima colindă a fost atunci cântată la Ieslea Naşterii Domnului, introdusă în tradiţia creştină de acelaşi sfânt. În Polonia, colinda, în sens original, era un cântec de Anul Nou în cinstea gospodarilor, prin care se transmiteau urări de fericire şi succes. Mai târziu, între secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, a început să însemne „cântec de Naşterea Domnului”, dar şi „datină populară legată de vizitarea caselor, colindarea, prezentarea ieslei”.
Colinda este semnul bucuriei şi al înţelegerii, al unităţii, pe care o cântăm la masa de Ajun împreună cu familia, dar şi în biserică alături de credincioşi. Colindatul este întâlnit până astăzi în Polonia, România, Slovacia, Cehia, Belarus, Rusia, Ucraina şi Serbia. Această tradiţie este adesea susţinută de şcoală, de casele de cultură, de ansamblurile regionale, devenind un element al folclorismului, iar serbările de colindă şi jasełka (scenete legate de Naşterea Domnului) sunt foarte populare ca formă de teatru, prezentate la diferite festivaluri.