La 26 de ani, Ovidiu Tuduruţă, un nevăzător din Suceava, conduce un departament intern din cadrul Forumului European al Dizabilităţii de la Bruxelles, principalul organism reprezentativ în elaborarea de politici publice pentru persoane cu handicap. A câştigat un mandat până în anul 2017, fiind singurul sucevean care lucrează în această structură la Bruxelles. Nu a uitat de Bucovina, de locul naşterii „în care mâncarea încă are miros, cozonacii încă au miros, liniştea-i altfel... şi lumea este altfel...” Ovidiu revine cu plăcere la Suceava ori de câte ori este chemat, „pentru a aduce un plus de valoare în comunitatea locală”.
Ovidiu Tuduruţă, în elita experţilor europeni
L-am întâlnit pe Ovidiu Tuduruţă la Suceava, la sfârşitul lunii noiembrie, unde a fost invitat la o conferinţă organizată în cadrul proiectului „ACCES PLUS - pentru o piaţă a muncii incluzivă”. În câteva zeci de minute cât am avut la dispoziţie, Ovidiu ne-a povestit câte ceva despre viaţa lui, despre munca pe care o face la Bruxelles, despre pasiunile lui şi a avut câteva sfaturi şi pentru persoanele cu handicap din Suceava. De mai puţin de două luni, Ovidiu Tuduruţă face parte dintr-un grup european de experţi pentru monitorizarea implementării la nivel naţional a fondului social european POSDRU. Este o realizare pentru el, ca specialist care se ocupă de monitorizare. „Rolul meu acum este de a crea contacte, de a crea parteneriate, de a construi strategii care să crească calitatea vieţii persoanelor cu dizabilităţi”, ne-a spus suceveanul. Forumul European al Dizabilităţii de la Bruxelles, unde îşi desfăşoară activitatea Ovidiu, este organismul european care face voce comună cu toţi reprezentanţii dizabilităţii, mediază şi intermediază mesajele acestora în relaţia cu instituţiile europene. În egală măsură, este mecanismul european de monitorizare a implementării principalului act în domeniul dizabilităţii: Convenţia Naţiunilor Unite pentru Drepturile Persoanelor cu Handicap.
„Handicapul meu aş vrea să fie o informaţie trecătoare”
Cu delicateţe, dar şi convingere, Ovidiu Tuduruţă mi-a spus în timpul discuţiei pe care am purtat-o că „handicapul meu aş vrea să fie o informaţie trecătoare”, dorinţa lui fiind ca „articolul să nu stoarcă lacrimi”. Am apreciat demnitatea acestui tânăr, de aceea am să amintesc doar faptul că la 9 ani, în urma unui accident, Ovidiu a rămas fără vedere pentru toată viaţa. În momentul în care a conştientizat că nu mai era nimic de făcut în a-şi recăpăta „lumina ochilor”, copilul de atunci a învăţat să se descurce sigur. A parcurs programul educaţional în şcoli speciale la Târgu Frumos, apoi la Cluj, până la terminarea liceului, secţia filologie.
Încă din liceu a început activităţile de voluntariat. Un an a fost voluntar, încă un an a fost vicepreşedinte în Consiliul Judeţean al Elevilor Cluj şi un an a fost membru în Consiliul Naţional al Elevilor, ca delegat din partea N-V Transilvania. Mereu a fost pasionat de istorie, în liceu fiind şi olimpic la această materie. A urmat Facultatea de Drept la Cluj, alegerea lui fiind făcută „după simţuri”. „Am vrut un profil foarte raţional şi, în paralel cu facultatea, am efectuat cursuri de lobby şi advocacy timp de doi ani. Încă din liceu am făcut <dezbateri academice de performanţă>. Toate acestea m-au ajutat să devin astăzi un lobby-ist profesionist în domeniul dizabilităţii, la nivel naţional şi la nivel european”, ne-a spus suceveanul.
Faptul că Ovidiu este astăzi prezent pe piaţa lobby-ului european se datorează, în primul rând, consorţiului de la Suceava (Asociaţia Regională de Educare a Adulţilor Suceava - AREAS, Asociaţia Kult – Art Suceava şi Institutul pentru Parteneriat Social – Bucovina), pe care se poate baza, „consorţiu cu tentacule în toate mediile europene”, după cum frumos a spus Ovidiu Tuduruţă.
„În momentul de faţă handicapul meu nu mă mai interesează”
În toţi aceşti ani, Ovidiu a avut de partea lui familia, care l-a sprijinit şi iubit necondiţionat. Fiind sprijinit în toate proiectele sale de părinţi, de prieteni, de oameni dragi, suceveanul a dobândit multă încredere în capacităţile sale şi le-a dovedit tuturor că prin studiu şi o voinţă de fier poate să facă orice şi-a propus. Poate de aceea tânărul ne-a spus că „în momentul de faţă handicapul meu nu mă mai interesează. Nici atunci când s-a întâmplat accidentul nu m-a interesat. Din fericire, nici pe cei din jurul meu nu-i mai interesează”.
El pledează pentru un astfel de model de atitudine. Este un om pozitiv, un om iubit de prieteni, de familie şi, la rândul său, oferă iubire necondiţionată. Cu mâhnire mi-a spus că principala problemă a persoanelor cu dizabilităţi este autoizolarea. El nu şi-a dorit acest lucru. Iubeşte oamenii şi vrea să fie mereu în mijlocul lor, să realizeze ceva pentru semenii lui. Deviza după care se călăuzeşte suceveanul în viaţă este: "Succesul înseamnă a fi în stare să mergi din eșec în eșec, fără să-ți pierzi entuziasmul".
Mesaj pentru persoanele cu handicap: „Curaj! Gândiţi-vă cât mai puţin la dizabilitatea pe care o aveţi”
Pentru că lucrează în folosul persoanelor cu dizabilităţi, l-am rugat pe Ovidiu Tuduruţă, nevăzătorul care vede mult mai multe cu ochii minţii şi cu inima, să le transmită un mesaj persoanelor care au un handicap: „Curaj! Gândiţi-vă cât mai puţin la dizabilitatea pe care o aveţi. Uitaţi de el, de handicapul pe care îl aveţi. Şi, mai mult decât atât, am un mesaj şi pentru persoanele cu dizabilităţi din Suceava. Le-aş recomanda să apeleze la un consorţiu de organizaţii cu rezultate, cum sunt Asociaţia Regională de Educare a Adulţilor Suceava (AREAS), Asociaţia Kult – Art Suceava şi Institutul pentru Parteneriat Social – Bucovina, trei organizaţii care funcţionează corect într-o piaţă a ONG-urilor, atrăgând finanţări, implementând proiecte mari şi proiecte cu rezultate. La aceste organizaţii, oamenii cu dizabilităţi pot să apeleze, să ceară un sfat, pot să obţină o consiliere profesională, pot să obţină un loc de muncă, un loc unde să-şi exprime ideile etc.”. Ovidiu a mai adăugat că acest consorţiu de la Suceava şi-a setat un obiectiv, „să unească sucevenii pe care ei îi cunosc, din ţară şi de peste hotare, pentru a da un plus de valoare comunităţii”.
Ovidiu Tuduruţă înseamnă „următorii zece ani de AREAS”
Preşedintele Asociaţiei Regionale de Educare a Adulţilor Suceava (AREAS), Vasile Gafiuc, ne-a spus că anul acesta organizaţia pe care o conduce a împlinit zece ani. Colaborarea cu Ovidiu, însă, ne-a spus Vasile Gafiuc, „înseamnă următorii zece ani”. „El este o resursa în care noi am crezut încă de la început, am investit şi vom investi, pentru că suntem o echipă. Ne-am bucurat mult că Ovidiu a acceptat provocările pe care le-am lansat, în sensul de a ne reprezenta la forurile europene. Noi ştim şi cât de greu ne-a fost, în zece ani, cu lobby şi advocacy la nivel de guvern. Ovidiu este specialistul nostru numărul unu în partea de lobby şi în partea de promovare, de reprezentare în partea cu decidentul. Toate proiectele pe care le dezvoltăm şi strategia noastră pe următorii zece ani se bazează pe implicarea specialistului Ovidiu, a prietenului Ovidiu”, ne-a spus Vasile Gafiuc.
Tot el a completat că Ovidiu a avut şi norocul să aibă o familie extraordinară. La el se văd cei şapte ani de acasă. „Pentru Ovidiu familia înseamnă foarte mult. Ovidiu este o persoană foarte bine pregătită, dar Ovidiu a avut şi <lipiciul> de a se învârti în tot felul de medii ONG-iste, pentru că Ovidiu este un produs al ONG-urilor, unde a fost activist, a fost voluntar, în primul rând, a profitat de toate oportunităţile educaţionale care ţi se oferă în mediul ONG, iar surplusul de energie îl are din Bucovina”, a mai spus Vasile Gafiuc.
„Sincer, acum nici nu mă mai gândesc la dizabilitatea pe care o are. Nu o văd”
O prietenă bună a lui Ovidiu este şi Alina Bîrsan, coordonatoarea proiectului "ACCES PLUS - pentru o piaţă a muncii incluzivă”, care ne-a povestit că l-a cunoscut pe Ovidiu în anul 2012, dar este impresionată de el de fiecare dată, la fiecare proiect pe care îl au împreună, mai ales de capacitatea lui de a se adapta în diverse medii, în diferite situaţii. „Sincer, acum nici nu mă mai gândesc la dizabilitatea pe care o are, nu o văd. A fost o perioadă de acomodare, pentru că nu mai lucrasem cu un nevăzător, dar mi-am dat seama că poate să facă orice şi are multe abilităţi”, ne-a spus Alina.
Câteva pasiuni: cititul şi degustatul vinurilor
Printre pasiunile pe care le are Ovidiu, dezvăluite mai mult de prietenii lui (Alina Bîrsan şi Vasile Gafiuc), sunt cititul şi degustatul vinurilor. „Se pricepe foarte bine la vinuri. Se poate spune că este un somelier... fără certificat, pasiune pe care o are de la tatăl său”, ne-a spus Vasile, în timp ce Ovidiu a adăugat: „Vinul dă o dimensiune intelectuală întâlnirilor. Prezenţa vinului la masă ne creează poveşti”. Prima pasiune a nevăzătorului din Suceava este, însă, cititul. Autorul lui preferat este Emil Cioran, pentru că „descrie într-un mod foarte direct defectele naţiei, într-un mod foarte sincer, are o sinceritate debordantă”. Cioran, în opinia lui Ovidiu, „este ca un duş de dimineaţă”, autor cu care, uneori, tânărul sucevean se identifică. „Există undeva în interiorul meu o pornire revoluţionară fantastică, un spirit de revoluţie extraordinar pe care Cioran mi-l alimentează. O revoluţie am început noi. Este de catifea, dar tot revoluţie se numeşte ceea ce fac eu, împreună cu prietenii de la Suceava”.
Ovidiu citeşte în mijloace de transport, citeşte în funcţie de starea pe care o are, la fel cum ascultă şi muzica. „Există tehnologie atât de bine pusă la punct şi programe care pot citi ecrane, în aşa fel încât handicapul a devenit tot mai uşor”, a spus Ovidiu Tuduruţă.
Legat de Bucovina
Ovidiu este foarte legat de Suceava, de Bucovina, unde se întoarce de fiecare dată cu plăcere. El ne-a spus că rămâne bucovinean şi la Bruxelles. „Le vorbesc colegilor despre Bucovina. Le spun că în Bucovina şi câinele latră altfel. În Bucovina mâncarea încă are miros, cozonacii încă au miros, liniştea-i altfel... şi lumea este altfel... Bucovina este o oază şi am prezentat-o colegilor ca pe o oază de relaxare. Este un privilegiu că m-am născut aici. Bucovina este un centru energetic”, s-a destăinuit Ovidiu.
Dacă ar fi să ia ceva din Bucovina, de-acasă, atunci când pleacă la Bruxelles, atunci şi-ar umple geanta cu plăcinte poale-n brâu, iar în suflet ar duce energia bucovinenilor, „pentru că sunt oameni foarte energici. Din păcate, uneori riscă să devină superficiali, din cauza faptului că sunt hiperenergici”.