Atmosfera boemă a Bucureștiului de odinioară, reînviată de maestrul Tudor Gheorghe prin cântec şi poezie, pe scena suceveană

Atmosfera boemă a Bucureștiului de odinioară, frumusețea României din anii '20-'30 în care oamenii se respectau între ei, erau politicoşi, eleganți, ascultau muzică bună a fost reînviată de maestrul Tudor Gheorghe, pe scena suceveană, miercuri seară, la Casa de Cultură a Sindicatelor, în prezenţa unui public care a umplut până la refuz sala de spectacole.

Sucevenii s-au lăsat vrăjiţi de farmecul muzicii de calitate, de un repertoriu variat, o selecţie de cântece, poveşti şi şlagăre din vremea interbelică, de versuri „de o gingăşie lirică aparte”, de umorul maestrului, aplaudându-l la scenă deschisă. Tudor Gheorghe, numit de unii spectatori „menestrelul sufletelor”, a revenit la Suceava cu un nou spectacol, „Adio, doamnă!”, în care a inclus muzica ce se asculta în Bucureşti în perioada interbelică, inspirat de operele şi povestirile marilor personalităţi din literatura română, cum ar fi Tudor Arghezi sau Ion Minulescu, şi de compoziţiile muzicale ale celor mai apreciaţi interpreţi care s-au impus la acea vreme, precum Jean Moscopol, Titi Botez, Cristian Vasile sau Zavaidoc.

Un maestru, un dirijor şi „splendida orchestră”, pe aceeaşi scenă

Este o certitudine faptul că maestrul Tudor Gheorghe are succes la publicul din Suceava, care de fiecare dată îşi cumpără bilete la spectacolele lui. Aşa s-a întâmplat şi miercuri seară, când organizatorii au fost nevoiţi să aşeze câteva scaune suplimentare pentru ca toţi iubitorii de muzică, de poezie, de cultură să aibă un loc în sala de spectacol. Însoţit la Suceava de dirijorul şi orchestratorul Marius Hristescu, împreună cu „splendida orchestră”, formată din 12 instrumentişti talentaţi, Tudor Gheorghe a reuşit ca în două ore să reliefeze frumuseţea a două lumi: „imaginea boierimii”, formată din domni eleganţi, care purtau joben, papion, însoţiţi de doamne atrăgătoare, îmbrăcate în rochii lungi, cu pălării, voalete, mănuşi lungi brodate sau croşetate, ce se plimbau cu trăsura prin centrul “Micului Paris” şi care îşi petreceau serile în cele mai luxoase localuri ascultând muzica aşa-numiţilor ”boieri ai cântecului adevărat”, în timp ce „truditorii”, muncitorii, se întâlneau în cârciuma de la marginea străzii pentru a asculta melodiile de suflet interpretate de Zavaidoc, înzestrat de Dumnezeu cu o voce extraordinară, care nu se considera lăutar, ci un „tenor român”, care nu cânta acompaniat la ţambal, ci la pian, vioară şi contrabas.

Refrenul piesei „Adio, doamnă!”, interpretat în duet de Tudor Gheorghe şi Marius Hristescu

Maestrul a povestit că a avut o misiune destul de grea în a face o selecţie de piese, din cele foarte multe şi frumoase care se cântau în perioada Bucureştiului boem. Împreună cu orchestratorul şi dirijorul Marius Hristescu, maestrul Tudor Gheorghe a ales cele mai reprezentative piese din acea perioadă, printre care „Zaraza”, „Ionel, Ionelule”, „Nunuţo”, „Adio, doamnă!”, „Te aştept deseară-n Cişmigiu”, „Povestea unui pierde vară”, „Lino, Leano”, „Trecea fanfara militară”.

Orchestrațiile melodiilor cu care s-a prezentat Tudor Gheorghe miercuri seară în faţa publicului sucevean sunt noi. Marius Hristescu a ales o formulă orchestrală de 12 instrumente (cvartet de coarde, contrabas, pian, acordeon, clarinet, chitară). Refrenul piesei ce dă titlul spectacolului, „Adio, doamnă!”, a fost interpretat în duet de Tudor Gheorghe şi Marius Hristescu, cu toate că dirijorul era răcit. Artistul Tudor Gheorghe a recitat în timpul spectacolului şi poezia „Cu bastonul prin Bucureşti” de Tudor Arghezi. Cu mâhnire, maestrul a spus mai apoi că „romanţa este o muzică marginalizată total” în aceste vremuri. „De la Maria Tănase, nimeni nu a mai cântat romanţe”, a completat maestrul, ironizându-i pe cei care încearcă să cânte în ziua de azi acest gen de muzică, dar cărora, din păcate, nu le iese.

Aprecieri, flori, aplauze din partea publicului sucevean

Tudor Gheorghe şi-a exprimat nemulţumirea şi faţă de muzica uşoară pe care o ascultă tinerii de azi, „bântuită de hip-hop”, spunând el că dispare muzicalitatea şi apar din ce în ce mai mult instrumentele electronice. „Copiii de azi trebuie să ştie că a fost o perioadă frumoasă din trecutul nostru, perioada interbelică, în care se asculta muzică frumoasă, cu versuri alese. Tinerii trebuie să ştie că există cântece ancestrale, de o frumuseţe rară, de care ei poate nu au auzit. Eu încerc să le readuc în faţa publicului, pentru că merită să fie cunoscute”, a mai spus, printre altele, Tudor Gheorghe.

La finalul spectacolului, publicul i-a răsplătit pe artişti cu aplauze îndelungi, la scenă deschisă. Maestrul Tudor Gheorghe a primit buchete de flori, iar orchestra de instrumentişti, sub bagheta dirijorului Marius Hristescu, a fost felicitată şi aplaudată frenetic de suceveni. Artistul le-a promis sucevenilor o nouă reîntâlnire la primăvară, cu un spectacol „la care nici nu vă gândiţi. O să vedeţi! O să vă placă!”