Poetul Ion Cozmei a trecut în veşnicie joi seara, la vârsta de 64 de ani, în Secţia de Reanimare a Spitalului Judeţean Suceava.
„Ion al Cozmei ot Călineştii lui Cuparencu, voievod binecuvântat peste literele româneşti”, aşa cum se autoidentifica el în poemul intitulat „Uric întru luare aminte”, poetul care şi-a conturat profilul literar încă de pe băncile Liceului „Ştefan cel Mare” din Suceava, a absolvit Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi (secţia română-latină) şi a activat ca profesor (în ultimele două decenii la Liceul cu Program Sportiv), dar a deţinut şi funcţia de director al Casei de Cultură a Sindicatelor din Suceava (între anii 1985-1991).
Ion Cozmei, care a debutat ca poet în presa de tineret în anul 1965 şi a debutat editorial în anul 1985 (cu placheta de versuri „Subiect pentru o nuvelă”), este autorul mai multor volume de versuri (cel din urmă, antologia apărută în colecţia „Opera Omnia - Poezie contemporană” la Editura Tipo Moldova Iaşi, intitulat „Pacient la vama destinului”, reia titlul unei cărţi publicate în anul 1995 pentru care a fost distins cu Premiul Fundaţiei Culturale a Bucovinei).
Ion Cozmei, unul dintre fondatorii Mişcării Ecologiste din Bucovina şi al Fundaţiei Culturale a Bucovinei, a fost membru al Societăţii Scriitorilor Bucovineni (unde a avut calitatea de vicepreşedinte) şi al Uniunii Scriitorilor din România (din anul 1996).
Poetul, „salahor la cariera de marmură a cuvântului”, cum scria el, a colaborat la prestigioase reviste literare („România literară”, „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Poesis”, „Dacia literară”...) şi a fost redactor-şef al periodicelor „Albatros”, „Pro Natura”, „Curierul de Bucovina” şi al revistei „Ţara Fagilor”, editată de Societatea pentru Cultura şi Literatura Română din Bucovina.
Doctor în filologie (singurul din România cu o teză dedicată poetului naţional al Ucrainei, Taras Şevcenko), Ion Cozmei a fost onorat cu doi ani în urmă cu Premiul pentru traducere al Uniunii Scriitorilor pentru volumul „Cobzarul” (Editura Bukrek, Cernăuţi).
Multipremiat pentru activitatea sa literară (Premiul pentru poezie al Societăţii Scriitorilor Bucovineni pentru volumele „Tâlcuitorul de semne” şi „Seminţele disperării”, Premiul COPYRO al Uniunii Scriitorilor din România pentru traducerea poeziilor lui Şevcenko, Premiul de Excelenţă al Consulatului României la Cernăuţi, Premiul Opera Omnia al Fundaţiei Culturale a Bucovinei...), Ion Cozmei a fost unul dintre cei mai activi animatori culturali din arealul bucovinean.
„Pacient la vama destinului”, poetul cu cea mai scurtă „Autobiografie” („La naşterea mea / strigătul mamei / despletind întunericul / şi colindând satul / până la insomnie: / Ioaneee! / în grădina noastră / au înflorit cireşii!”) a privit viaţa cu ironie, luându-şi „porţia zilnică de glucoză” şi scriind permanent la „manualul de supravieţuire” „în aşteptarea rezultatului monocolor al zilei de mâine”.
Ion Cozmei, „ultimul cavaler rătăcit / care se hrăneşte cu poezie”, a trăit ardent până-n ultima clipă, până joi seara, când, cu siguranţă, şi-a reamintit versurile din poezia „Metamorfoză posibilă”: „În noaptea aceasta târzie / Martori să fiţi v-am chemat / La procesul devenirii mele / Ca iarbă”.
Corpul defunctului este depus la Casa Mortuară din municipiul Suceava, iar duminică, după oficierea slujbei creştine la Biserica Sf. Înviere, va avea loc înhumarea în cimitirul din Călineşti-Cuparencu.
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace!