Toalete infecte, băi fără chiuvete şi ţevi ruginite pe post de duşuri - imaginea sinistră din căminul social al Primăriei Suceava

Căminul de locuinţe sociale din apropierea Colegiului Tehnic ”Petru Muşat” a devenit o bombă socială şi ecologică. Socială pentru că sumele corespunzătoare cheltuielilor de întreţinere, pe care oamenii care locuiesc aici trebuie să le plătească, sunt mari şi pentru o familie de salariaţi, cu atât mai mult pentru persoane care în marea majoritate sunt asistate social. Ecologică deoarece grupurile sanitare sunt greu de descris. La parter nu mai există nici măcar o chiuvetă, din duşuri au rămas doar ţevile ruginite, iar duhoarea de fecale şi urină trece mult dincolo de uşa care abia se mai ţine în balamale. Apariţia hepatitei A la copiii familiilor care locuiesc aici era inevitabilă.

Conform evidenţelor de la Primăria Suceava, dintre cele 44 de camere din clădire, 40 sunt închiriate unor familii cu copii, iar în patru camere locuiesc tineri care au ieşit din sistemul de protecţie socială a copilului. Numărul total al minorilor este de 39. Primăria se plânge mereu de faptul că cei care locuiesc aici au datorii la plata chiriei, stabilită la suma modică de 36 de lei lunar, şi ameninţă datornicii cu evacuarea. 16 familii datorează la chirie 15.600 de lei, din care jumătate este efectiv chiria, iar cealaltă jumătate din sumă o reprezintă majorările de întârziere. Municipalitatea le-a dat în judecată şi, dacă va câştiga procesul, va dispune evacuarea lor. Cea mai împovărătoare sumă este însă la plata întreţinerii. Factura s-a făcut până acum pentru o perioadă de trei luni şi, în lista pentru iunie, iulie şi august, sumele pe care ar trebui să le achite acum familii de asistaţi social ajung la peste 1.600 de lei (16 milioane de lei vechi). De exemplu, o familie cu patru persoane are de plătit pentru cele trei luni 801 lei, din care apa costă 302 lei şi 205 lei canalizarea. O altă familie de patru persoane are factura de 1.069 de lei, iar alta, de şase persoane, 1.603 lei. Când întrebăm la primărie cum s-au calculat asemenea sume, ni se răspunde că volumul de apă consumat lunar în căminul de asistaţi social este foarte mare. Luna trecută ar fi fost de nu mai puţin de 995 de metri cubi. Lipsa obişnuinţei de a închide robinetele, instalaţiile defecte, spălatul covoarelor la cămin pentru toate rudele din împrejurimi sunt doar câteva dintre motivele prin care oficialii din primărie ne-au explicat acest consum mare de apă.

Cum ar putea să achite însă atâţia bani oameni care trăiesc din ajutor social şi alocaţia copiilor este mai greu de explicat.

Patru familii împart o cabină de WC

Maria Cristina Stamate locuieşte împreună cu soţul şi cei patru copii, cu vârste între 2 ani şi jumătate şi 13 ani, într-o cameră situată chiar în faţa băii comune. În casă este curăţenie şi ordine; în acest spaţiu mic familia Stamate a amenajat şi o mică bucătărie, cu chiuvetă şi toate cele necesare. Cristina ne spune că locuieşte aici de şapte ani. S-au obişnuit cu grupul social la comun. Copiilor le face baie în casă, că oricum nu este apă caldă, iar WC-ul îl împarte cu alte trei familii. ”Sunt unii care şi-au făcut baie în cameră, dar nu mulţi. Vreo patru familii. Aici avem un WC la trei sau patru familii. Facem singuri curat şi încuiem uşa. Dar degeaba faci curăţenie, că nu se păstrează. Numai uşa de la baie a fost schimbată a patra oară, că au distrus-o”, povesteşte femeia. Cine sunt cei care au distrus nu ne mai spune.

Nici ea, nici soţul ei nu au lucrat vreodată în România. ”Mergem în Italia, câte 7-8 luni pe an, dar am lucrat numai la negru, fără contract. Copiii sunt acolo la şcoală, acum am venit acasă şi ne întoarcem în noiembrie”, ne spune ea. În România, singurele surse de venit sunt ajutorul social şi alocaţia copiilor.

În ciuda veniturilor mai mult decât modeste, majoritatea locatarilor au camerele îngrijite. În spaţiile comune, însă, decorul este sinistru. Obligaţia de întreţinere a acestora este pasată între primărie şi locatari şi situaţia de fapt este că au ajuns să fie utilizate ca toalete inclusiv încăperile în care teoretic sunt duşurile. ”Azi este curat. Trebuia să veniţi ieri, să fi văzut cum era. Acuma a mai rămas numai mirosul”, ne spune o fetiţă. O întreb unde se spală pe mâini după ce merge la toaletă. Mă priveşte uimită un moment, apoi îmi răspunde şovăitor: ”La duş”.

Locatarii aşteaptă să vină municipalitatea să investească şi să le facă grupuri sanitare noi şi funcţionale, primăria spune că e treaba celor care stau aici să întreţină ceea ce au şi să se ocupe de curăţenie. Dacă municipalitatea ar trece de faza de admonestări verbale la control permanent şi sancţiuni concrete, până la evacuare pentru cei care nu respectă normele de trai în comun, probabil că lucrurile ar sta altfel. Până atunci, căminul social situat la doi paşi de Inspectoratul Şcolar Judeţean şi Colegiul ”Petru Muşat” şi care este gazdă pentru alte patru unităţi de învăţământ şi două ONG-uri rămâne o clădire în care colcăie agenţii patogeni pentru toate bolile de mizerie.