„Minunile” de la LPS: amfiteatru fără scaune şi stadion fără tribune şi vestiare

În scurt timp, la Liceul cu Program Sportiv din Suceava va fi inaugurat noul campus sportiv, care pune la dispoziţia elevilor un cămin nou, cu 96 de locuri, o cantină, un teren de handbal modern, un teren de fotbal realizat conform standardelor UEFA, dar şi o clădire care găzduieşte un amfiteatru şi cabinete medicale.

Investiţia este bine-venită, doar că, încă o dată, împământenita vorbă „ca la noi la nimenea” se dovedeşte cât se poate de adevărată.

Asta deoarece ultra-modernul teren de fotbal, pentru care se va aduce, pe comandă specială, gazon sintetic de la o fabrică din Belgia, nu va putea fi folosit decât pentru antrenamentele elevilor, nu şi pentru competiţii sportive. Asta în vreme ce echipele de fotbal ale LPS, cinci la număr, cu rezultate foarte bune la nivel naţional, riscă să fie excluse din campionatele sportive tocmai din cauza lipsei condiţiilor necesare pentru desfăşurarea meciurilor.

Mai mult, elevii şi profesorii de la LPS vor avea la dispoziţie şi un amfiteatru cu o capacitate de câteva sute de locuri, dar care va sta gol multă vreme, pentru că nu poate fi folosit nici măcar la inaugurarea de an şcolar, aşa cum îşi doreau cei de la conducerea liceului.

Amfiteatrul fără scaune şi fără sonorizare

Măreaţa clădire care găzduieşte amfiteatrul LPS a fost gândită pe două niveluri, cu interioare luxoase, cu pardoseli şi scări de marmură, care au costat o grămadă de bani.

La parter sunt prevăzute spaţii pentru cabinete medicale şi laboratoare, iar sus amfiteatrul. Gol, atât de gol încât nu poate fi folosit la nimic, decât la exerciţii sportive de urcare şi coborâre a scărilor.

Nu are prevăzute nici un fel de scaune, nici măcar banalele gradene de lemn folosite pe stadioanele de la ţară, pentru ca elevii, spectatorii să poată sta şi urmări ce vorbesc cei care li se prezintă în faţă.

De altfel, nici nu i-ar auzi ce spun, pentru că proiectantul nu a luat în calcul necesitatea unei staţii de amplificare şi a unui sistem de sonorizare, absolut necesare pentru ca vorbitorul să se facă bine auzit inclusiv pentru cei de pe rândurile de sus, aflaţi la o distanţă destul de mare. În schimb, a prevăzut sistem de sonorizare în clădirea cantinei, în caz că elevii vor să organizeze petreceri.

„Am fi vrut să facem deschiderea de an şcolar în sala amfiteatru, unde investiţia a fost finalizată, dar nu este posibil, în condiţiile actuale. Sperăm să o putem face pe terenul de handbal, dacă va fi finalizat până atunci”, spune directorul liceului, Ioan Radu, care a preluat un proiect „şchiop” din mai multe puncte de vedere şi încearcă să-l finalizeze, aşa cum e, pentru că oricum aduce un plus de valoare instituţiei pe care o conduce.

Dotări de 4.000 de lei pentru toată clădirea amfiteatrului

Întrebat despre cum a gândit funcţionarea amfiteatrului, a cărui clădire a costat o grămadă de bani, proiectantul a dat-o cotită. „Proiectul a fost făcut în 2007, era sfârşit de an şi dacă nu începeau rapid lucrările se pierdeau banii de la Guvern. Normal, când faci ceva foarte repede, se mai uită câte ceva. Nu poţi anticipa tot ce este nevoie. De acea există note de renunţare şi de comandă suplimentară. Noi am făcut proiectul în două luni, nimeni nu îl mai făcea atât de repede”, spune Florin Duduţă, care a pasat responsabilitatea către consultant şi constructor, pe care i-a învinovăţit că nu au observat că există lipsuri la proiect şi nu au cerut modificarea acestuia. Proiect pe care a încasat o sumă consistentă, pe care alţii nu o visează nici măcar în 10 ani de muncă zilnică.

De obicei, în cazul unor astfel de proiecte complexe, proiectantul încasează între 10% şi 15% din valoarea totală a proiectului, care, în 2007, a fost de 5,5 milioane de euro.

Conform acestuia, pentru dotarea întregii clădiri a amfiteatrului, adică inclusiv a cabinetelor medicale şi a atelierelor de la parter, au fost prevăzute investiţi de 4.000 de lei.

Văzând suma alocată, Florin Duduţă recunoaşte că a greşit: „Da, e clar că e o scăpare a noastră. Cu banii aceştia nu se putea dota şi amfiteatrul cu scaune, pupitru şi instalaţie de sonorizare”.

În mod ciudat, la scurt timp după întrevederea noastră, solicită să ne vedem din nou şi retrage ce a spus, listând din computer, de pe un fişier care putea fi modificat după pofta inimii, o listă de dotări care putea fi din oricare alt proiect, la care doar schimbi numele, în care apar, miraculos, 50 de scaune şi 50 de gradene de lemn pentru sala amfiteatru, precum şi un pupitru. Asta pe lângă zece dulapuri metalice, patru rafturi metalice, două birouri cu corp auxiliar, patru scaune, două dulapuri şi o canapea pentru cabinetele medicale. Şi toate astea cu doar 4.000 de lei... Vorba unui clasic în viaţă – hârtia suportă orice!

Stadionul fără tribune, vestiare şi duşuri

O altă anomalie prin care se remarcă investiţia de la LPS este stadionul de fotbal proiectat conform standardelor UEFA, dar care nu a fost prevăzut cu elemente esenţiale pentru omologarea sa.

Deşi va fi singurul stadion cu dimensiuni de 105 x 68 de metri, acoperit cu gazon sintetic făcut la comandă, în străinătate, ceea ce-l recomanda chiar ca o alternativă viabilă la „îmbătrânitul” Areni, pentru a găzdui campionate de fotbal judeţene şi naţionale, îi lipsesc câteva elemente esenţiale – tribune pentru spectatori, vestiare, toalete şi duşuri.

Practic, deşi se bagă o grămadă de bani acolo, acesta va fi un simplu teren de antrenament pentru elevi. Asta în condiţiile în care cele cinci echipe de fotbal ale LPS riscă să fie excluse din campionatele sportive judeţene şi naţionale care debutează luna aceasta tocmai din cauza lipsei condiţiilor necesare pentru desfăşurarea meciurilor.

„Ce ni s-a cerut asta am făcut. Proiectul a fost pentru reabilitarea terenului de sport, nu pentru modernizarea sa. Vechiul director era profesor de handbal, probabil nu îl interesa terenul de fotbal. Actualul e de fotbal şi pune mai mult accent pe asta. Dar nu ni s-au cerut tribune şi vestiare”, spune proiectantul Florin Duduţă.

Aşa se face că modernul teren de fotbal, prevăzut şi cu pistă de atletism, a fost „trântit” în câmp deschis, fără nici o clădire în imediata sa apropiere, fără să fie prevăzute locuri pentru spectatori sau pentru sportivii care stau în aşteptare pe margine, fără toalete şi duşuri sau vestiare în care să se schimbe sportivii şi arbitrii.  

Grabă, lipsă de viziune şi de spirit practic sau pur şi simplu dezinteres, nu se ştie care e cauza exactă a acestei „lacune” care ne pune pe harta glumelor de genul „locul în care s-a răsturnat căruţa cu proşti” sau a lucrărilor făcute în bătaie de joc de „Dorel”.

Proiectul campusului LPS, realizat „în oglindă” într-o comună din Botoşani

Pentru cei care vor să vadă cum vor arăta la finalul proiectului clădirile campusului LPS este suficient să se deplaseze în judeţul vecin Botoşani, în comuna Truşeşti.

Căminul pentru elevi, cantina, amfiteatrul şi chiar şi terenul de sport ale Campusului  Grupului Şcolar „Demostene Botez”, a căror construcţie a demarat în 2008 şi s-a finalizat în 2013, sunt identice cu cele din Suceava. Au în plus clădirea şcolii şi o sală de sport, în vreme ce la noi este în plus terenul de fotbal.

Explicaţia asemănării depline este simplă: proiectul de 9 milioane de euro de la Botoşani este făcut de acelaşi proiectant ca şi la Suceava. Pe aceleaşi clădiri s-a luat bani de proiectare şi dintr-o parte, şi din alta. Iar „plusurile” şi minusurile din proiecte se regăsesc în ambele părţi.

Opulenţa materialelor utilizate, care au ridicat mult costurile finale, dar şi onorariul proiectantului contrastează cu sărăcia dotărilor prevăzute – nici cei de la Botoşani nu au scaune sau gradene în amfiteatru, nici instalaţie de sonorizare. Iar lista „lipsurilor” din proiect este încă deschisă, pentru că fie că nu au fost observate încă, fie că se ştie de ele, dar nimeni din conducerea unităţii de învăţământ nu mai zice nimic, mulţumită că li s-a făcut oricum ceva. Eroarea este umană, dar normal ar fi să existe şi interes pentru corectarea eventualelor scăpări.

Primăria Suceava, bună de plată

Proiectul de realizare a campusului LPS, demarat în 2007, în baza unor promisiuni electorale, a fost sistat în 2008 din lipsă de finanţare.

Anul acesta a fost reluat, după ce, de nevoie, a fost „adoptat” de Primăria Suceava, pentru a putea beneficia de finanţare din fonduri europene. Numai că deşi cota de cofinanţare a municipalităţii sucevene la acest proiect ar fi trebuit să fie de numai 2%, din cauza unor „lacune” din proiect, Primăria Suceava s-a trezit bună de plată nu doar pentru cei 2%, ci şi pentru cheltuieli neeligibile de 7.142.202 lei, dintr-un proiect de 17.899.491 de lei.

Astfel, banii de la bugetul local, care ar fi trebuit să meargă la reparaţii stradale sau investiţii în folosul cetăţenilor, s-au dus vrând-nevrând la LPS, la acele lucrări care stăteau în paragină de ani de zile.

Pentru a corecta lipsurile din proiect – tribune, vestiare, unitate sanitară pentru stadion, sau pentru dotările necesare funcţionării în condiţii normale a amfiteatrului este nevoie de alţi bani, care nu sunt prevăzuţi încă nicăieri.