Un sucevean fără adăpost are nevoie urgentă de o proteză de şold

Unul dintre concitadinii noştri are nevoie urgentă de ajutor. Viorel Condrea are 52 de ani. Nu are locuinţă şi de circa zece ani stă în gospodăria unei familii din Burdujeni, unde munceşte pentru acoperişul pe care îl are deasupra capului. Pentru mâncarea zilnică şi câţiva bănuţi, mai ajută la curăţenie la trei restaurante din cartier. Are în jur de 50-55 de kilograme. Nu bea, nu fumează, iar cei la care stă vorbesc frumos despre el. Cândva a lucrat. La IFA şi apoi la Zimbru, până când fabrica s-a închis.

Cândva a avut şi o familie. Cândva poate nu a fost cel mai bun soţ şi tată. La un moment dat cei doi soţi au divorţat, au vândut locuinţa şi au împărţit banii. ”Soţia a luat mai mult, ca să-i ajungă să cumpere o garsonieră în care să stea cu fiica noastră. Mie nu mi-au mai ajuns banii pentru garsonieră”, ne-a spus Viorel. De atunci a stat pe unde a fost primit, muncind pentru a avea un acoperiş deasupra capului.

În anul 2000 s-a îmbolnăvit de TBC. A ajuns la 48 de kilograme. Cu tratament, s-a vindecat, dar a rămas cu o tuse chinuitoare. Munceşte cât poate pentru a-şi asigura traiul zilnic: ”Un milion de lei vechi îmi este destul într-o lună. Chirie nu plătesc, mâncare primesc de la restaurantele de unde car gunoiul... Supravieţuiesc”, povesteşte Viorel cu voce slabă. Nu a mers niciodată să ceară ajutor social; ne-o spune el şi ne confirmă serviciul de asistenţă socială al Primăriei Suceava. Nu figurează în evidenţele lor.

Când vorbeşte de fiică, lui Viorel îi dau lacrimile. Și le şterge tăcut cu dosul palmei: ”Fetiţa este medic în Germania. N-am mai văzut-o de când era la liceu în Iaşi. Ele (n.r. fosta soţie şi fiica) nu au păstrat legătura cu mine. Fosta soţie este plecată de ani mulţi în Spania”.

Și ca şi cum necazurile şi sărăcia nu ar fi fost de ajuns, Viorel Condrea a suferit şi un accident: în urmă cu 10 zile, o fractură de şold. Știind că nu are asigurare medicală, a amânat cât a putut prezentarea la medic: ”Am crezut că îmi trece aşa, dar n-a mers. A trebuit să vin la spital”.

Spitalul de Urgenţă Suceava este constant discriminat la împărţirea banilor pentru proteze

Investigaţiile medicale au arătat fractura de şold. Ca să mai poată merge şi să mai poată lucra are nevoie de o proteză de şold. Medicul ortoped care se ocupă de el, dr. Marius Grămadă, ne-a spus că singura proteză pe care i-ar putea-o asigura spitalul – şi asta în condiţiile în care îşi face imediat o asigurare medicală - este cea mai ieftină, recomandată pacienţilor peste 70 de ani. Dr. Grămadă ne-a explicat şi ce înseamnă asta: există mai multe tipuri de proteze, cu durate de viaţă diferite. De la 5 ani până la 20 de ani. ”Dacă îi punem proteza pe care o avem noi, singura disponibilă, de altfel, peste 5 ani vor începe durerile şi indicaţia va fi de înlocuire”, a precizat doctorul. O proteză adecvată vârstei lui Viorel Condrea costă 4.500 de lei.

De altfel, banii pentru proteze pe care îi primeşte Spitalul de Urgenţă ”Sfântul Ioan cel Nou” Suceava, prin Casa de Asigurări de Sănătate, este un subiect extrem de sensibil. În zona Moldovei, Suceava primeşte pentru proteze jumătate din sumele alocate spitalului din Botoşani şi de trei ori mai puţin faţă de spitalul din Bacău, în condiţiile în care în spitalul sucevean numărul operaţiilor de protezare este mult mai mare faţă de spitalele menţionate. Conform Registrului Naţional de Endoprotezare, în anul 2014, spitalul din Botoşani a pus 90 de proteze, Bacău - 139, iar Suceava 155. Spitalul din Botoşani a primit 268.000 de lei, la Bacău - peste 300.000 de lei, cel din Suceava 130.000 de lei. ”Nu ştim cum se alocă aceşti bani, pe ce criterii. Am făcut nenumărate cereri atât la Ministerul Sănătăţii, cât şi la Comisia Naţională de Ortopedie. Nu s-a rezolvat nimic”, a mai spus dr. Grămadă.

În absenţa unui sprijin din partea statului, singurul mod în care Viorel Condrea poate fi ajutat este donaţia privată. Cine poate şi doreşte să-l ajute, o poate face prin intermediul redacţiei ”Monitorul de Suceava”.