Congresul studenţilor de la Suceava, păzit de sute de jandarmi

Chiar dacă acum nu ar părea o utopie, organizarea unui Congres al studenţilor la Suceava în anul de graţie 1935 era un mare eveniment. Cu o populaţie de doar 20.000 de suflete şi fără o instituţie de învăţământ superior, Suceava a găzduit, surprinzător, o manifestare de anvergură. S-a derulat timp de trei zile, pe 8, 9 şi 10 iulie, discursurile fiind ţinute în incinta Dom Polski, iar slujba religioasă în curtea Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou din Suceava. Pentru acea vreme, evenimentul s-a bucurat de o atenţie deosebită din partea organelor de ordine, circa 400 de jandarmi fiind masaţi pentru a evita orice incidente.

Lectorul Radu Florian Bruja, de la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava, a ţinut să remarce că momentul de acum 80 de ani a cristalizat opiniile favorabile ale studenţimii din Bucovina, şi nu numai, faţă de mişcarea de extremă dreaptă. „Studenţii au văzut în acţiunea politică o cale de rezolvare a propriilor dificultăţi, iar extrema dreaptă, în special Mişcarea Legionară, principalul mijloc de atingere a dezideratelor”, a arătat Radu Florian Bruja.

Cum a fost ales oraşul Suceava drept gazdă a Congresului

Revenită la patria mamă de doar câţiva ani, inima Bucovinei era Cernăuţiul. Acolo se derulau practic toate evenimentele importante, iar în 1930 a fost înfiinţat Centrul Studenţesc din Universitatea Cernăuţi prin unirea intereselor tuturor societăţilor studenţeşti româneşti din Bucovina. Anii de criză au adâncit nemulţumirile şi problemele studenţilor, iar pe parcursul anilor s-au organizat congrese în diferite centre universitare din ţară. Studenţii din Cernăuţi au încercat şi ei să pună pe tapet o astfel de manifestare, numai că s-au lovit de refuzul autorităţilor de la acea vreme, care se temeau de apariţia unor violenţe. Aşa că organizatorii au fost nevoiţi să se reorienteze din mers, iar Suceava avea să fie văzută ca locul ideal pentru ceea ce se urmărea la mijlocul anilor '30 în secolul trecut.

„Un congres necunoscut al perioadei l-a reprezentat cel organizat la 1935, în vechea capitală a Moldovei, Suceava, un oraş fără universitate la acea dată şi fără o elită intelectuală românească bine conturată. Congresul a avut un caracter local, al studenţimii bucovinene, dar la care au fost invitate delegaţii şi de la celelalte universităţi. În alegerea locaţiei au contribuit doi factori. Suceava era un oraş mic, cu mai puţin de 20.000 de locuitori, iar posibilitatea unor incidente violente era mai redusă faţă de Cernăuţi sau Iaşi. Apoi, oraşul reprezenta vechea capitală a Moldovei, în epoca ei de glorie, menirea naţionalismului legionar fiind şi una de evocare a marilor personalităţi ale trecutului”, a menţionat lectorul Radu Florian Bruja.

Presiuni şi ameninţări pentru organizarea Congresului de la Suceava

Organizatorul Congresului studenţimii bucovinene de la Suceava a fost Dumitru Străchinaru, preşedintele Cercului studenţesc de la Universitatea din Cernăuţi. Pentru că i s-a refuzat organizarea evenimentului la Cernăuţi, acesta a ameninţat că va „strânge arcaşii din Bucovina şi face congres cu ei”. Pentru că Senatul Universităţii din Cernăuţi a rămas ferm pe poziţii, Străchinaru s-a adresat autorităţilor locale de la Suceava.

„La Suceava, nu ne îndoim că bunul renume nu va ştirbit cu nimic, ci dimpotrivă, îşi va primi o nouă confirmare. Tot astfel nu ne îndoim că autorităţile administrative, prefectul şi primarul, apoi reprezentanţi ai bisericii şi ai şcolii, vor da tot sprijinul moral şi material studenţimii, pentru ca acest Congres să fie o înălţătoare manifestare de solidaritate românească”, spunea la acea vreme Traian Brăileanu, profesorul de sociologie de la Universitatea din Cernăuţi, unul dintre liderii Mişcării Legionare din Bucovina.

În cele din urmă, Ministerul de Interne şi Rectoratul Universităţii din Cernăuţi au fost de acord cu ţinerea Congresului la Suceava, unde au fost concentraţi 400 de jandarmi pentru menţinerea ordinii publice. Mai mult, autorităţile au pus la dispoziţia participanţilor vagoane, iar deplasarea s-a făcut destul de organizat sub autoritatea comandanţilor din cuiburile legionare.

Cuvântare a lui Radu Gyr şi slujbe în memoria legionarilor căzuţi

Congresul a debutat pe data de 8 iulie 1935 cu o slujbă religioasă oficiată de preotul Iarovici din Suceava. O notă a Poliţiei Suceava vorbeşte de prezenţa arhimandritului Ortisie Popescu, stareţul Mănăstirii Sf. Ioan, la lucrările Congresului. „Sub preşedinţia sa au ţinut discursuri primii studenţi, iar printre ei s-a aflat şi Leon Ţopa, reprezentantul Societăţii Junimea, care a pus asociaţia în slujba Mişcării Legionare. Acelaşi gest l-au făcut şi reprezentanţii asociaţiilor Dacia, Moldova sau ai altor organizaţii similare din Bucureşti, Oltenia, Muntenia, Banat şi Ardeal. De asemenea, au fost trimise telegrame de felicitare regelui, mitropolitului Nicodim al Moldovei, miniştrilor Constantin Angelescu şi Ion Nistor, dar şi lui Corneliu Zelea Codreanu, A.C. Cuza, Al. Vaida-Voevod şi Traian Brăileanul”, a spus Radu Florian Bruja.

Practic, în acest fel s-a pus baza unei largi colaborări a studenţilor bucovineni cu mişcarea de extremă dreaptă. Slujba din curtea Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou în memoria legionarilor căzuţi a confirmat momentul de cotitură decisiv către extrema dreaptă.

Prima zi a mai programat o defilare la bustul lui Ciprian Porumbescu, dar şi o excursie la Mănăstirea Zamca şi la Cetatea de Scaun. Ziua de 9 iulie a mai cuprins un festival artistic şi cuvântarea lui Radu Gyr, cunoscut militant de extremă dreaptă.

„Tişăuţul să vadă că legionarii au venit”

Congresul s-a derulat sub semnul tensiunilor, dar fără incidente majore. Trebuie remarcat un eveniment în care au fost implicaţi studenţii sosiţi la evenimentul de la Suceava din perioada 8-10 iulie 1935.

„Profitând de participarea studenţimii la Congres, Zizi Cantacuzino-Grăniceru a încercat să deschidă o tabără de muncă la Tişăuţi. Vasile Posteucă, în fruntea a 30 de simpatizanţi, a încercat să forţeze un baraj al Jandarmeriei pentru a intra în satul Tişăuţi unde intenţionau să creeze o tabără de muncă pentru construcţia unei biserici. Planul a eşuat, preotul din localitate şi prefectul judeţului au blocat intrarea în sat, amânând construcţia bisericii. Mardarie Popinciuc a fost trimis, sub pretextul vizitării unei rude, să inspecteze câţi soldaţi şi jandarmi sunt în sat. Profitând de numărul mic al unităţilor de pază din Tişăuţi, studenţii au intrat în sat individual, pe timpul nopţii, şi s-au întâlnit în centrul satului, cântând ostentativ imnuri legionare. Deşi au fost imediat arestaţi şi aduşi la Suceava, gestul a fost făcut ca <Tişăuţul să vadă că legionarii au venit>”, a arătat lectorul Radu Florian Bruja.

Una peste alta, Congresul studenţimii de la Suceava a fost considerat un succes şi a creat premisele unei baze electorale importante pentru Mişcarea Legionară.

Concluzii despre Congresul studenţimii de la Suceava

Congresul studenţilor bucovineni de acum 80 de ani de la Suceava nu s-a redus doar la discuţii şi alunecarea spre extrema dreaptă. Aici s-au ridicat şi alte probleme stringente la acea vreme, cum ar fi locurile de cazare insuficiente în cămine, bursele mici, taxele de şcolarizare mari sau lipsa unei perspective clare după absolvire. De asemenea, s-a discutat intens despre raporturile cu minorităţile, problema sectelor religioase sau susţinerea unor lăcaşuri de cultură cum era Teatrul din Cernăuţi.

„Aceste probleme ne duc la concluzia că sentimentele naţionaliste erau puternice în sânul tineretului, care dorea schimbarea realităţilor româneşti prin îndepărtarea elementului minoritar din viaţa ţării şi prin creare a unor mecanisme sociale şi politice pentru uniformizarea culturii române într-o provincie cu un mozaic etnic complex. Influenţa unor profesori universitari a fost covârşitoare. Dacă Nae Ionescu a exercitat o influenţă deosebită asupra studenţimii în general, în Bucovina universitarul Traian Brăileanu a avut un rol semnificativ în crearea unei grupări puternice de dreapta. Aşa se explică prezenţa sa la majoritatea manifestărilor de gen, fie fizică, fie prin omagii aduse. Frecventele congrese dovedeau nu numai caracterul naţionalist extremist al studenţimii române, ci şi faptul că aceasta era convinsă de rolul său în crearea unui embrion al societăţii civile urbane, intelectuale şi româneşti”, a concluzionat lectorul Radu Florian Bruja.