Rădăuţi, oraşul trandafirilor, a ajuns un sat fără stăpân

Cândva, nu cu foarte mulţi ani în urmă, Rădăuţiul câştiga premii la nivel judeţean şi chiar naţional pentru cel mai frumos şi mai curat oraş. În doar câţiva ani, transformarea a fost una radicală, dar, din păcate pentru rădăuţeni, nu în mai bine. Din mai toate punctele de vedere, oraşul a regresat, iar aspectul său duce mai degrabă cu gândul la un oraş ponosit, un sat fără stăpân, mai pe româneşte.

Colac peste pupăză, totul se suprapune de săptămâni bune şi cu un vid administrativ fără precedent, iar dacă situaţia va continua astfel, anul viitor, după alegeri, noul primar va fi pus să conducă o urbe mizeră şi cu multe, foarte multe probleme.

În Rădăuţi cu greu se găseşte o stradă care să nu fie găurită. Cel mai rău arată străzile pe care au intervenit subcontractanţii firmei Pfeiffer, care a câştigat dreptul de a realiza lucrările de reabilitare/extindere a reţelelor de apă şi canalizare. În lipsa unui gospodar care să-i tragă de mânecă pe constructori, aceştia şi-au bătut pur şi simplu joc de oraş şi de cetăţenii acestuia. Deznodământul era previzibil, de vreme ce lucrările au fost contractate la circa 70% din valoarea estimată, iar ajunse în subantrepriză vor fi efectuate la sume mult mai mici decât cele normale. Poate că cineva ar trebui să se autosesizeze mai devreme sau mai târziu despre aceste golănii şi să ia taurul de coarne pentru ca în Rădăuţi, şi nu numai, să nu mai existe această bătaie de joc permanentă.

O femeie din Rădăuţi remarca ieri cât se poate de concis: „Mai bine plăteam eu câţiva muncitori necalificaţi şi tot făceau treabă mai bună decât ăştia”.

Principala cale de acces în oraş dinspre Milişăuţi, care trece şi prin faţa catedralei din Rădăuţi şi pe care s-a intervenit, arată bine, dacă termenul de „bine” ar putea fi folosit cumva. Peste canalele care brăzdează şoseaua s-a turnat un asfalt de proastă calitate şi doar de dragul de a fi turnat. Oricum, şoferii au toate şansele să-şi rupă maşinile dacă nu sunt atenţi şi nu circulă cu prudenţă.

Pe alte străzi, la fel de importante, cum ar fi Ştefan cel Mare, care duce spre Marginea şi Suceviţa, sau 1 Mai, constructorii nici nu s-au mai obosit să toarne asfalt. Praful se ridică fuioare pe canicula din aceste zile, maşinile sunt parcate haotic, iar gropile sunt parte integrantă dintr-un peisaj autentic rural.

Şi aşa cum se întâmplă în România, nimeni nu răspunde pentru acest măcel al oraşului. Fostul edil Aurel Olărean stă acasă fără nici o grijă, iar din vila sa admiră drumul în lucru abandonat de constructori pe strada C. Dobrogeanu Gherea. Consiliul Local nu mai există pentru a dezbate această problemă, nu că ar fi făcut-o în timp ce funcţiona, iar directorii din Primăria Rădăuţi au alte preocupări, probabil estivale, decât de a se ocupa de administrarea oraşului, fireşte fiecare pe domeniul său de activitate.

Aproape firesc, problemele nu se rezumă doar la străzi, ci sunt mult mai complexe. Buncărele de gunoi au devenit locuri de aruncat tot soiul de materiale de construcţii nefolositoare, cartoane şi alte deşeuri. Se văd şi din avion, dar cum Primăria Rădăuţi nu are unul în dotare le va fi greu celor din administraţie să localizeze aceste focare de mizerie.

Parcul Alexandru Sahia este un alt exemplu al neglijenţei şi indiferenţei autorităţilor locale. Reabilitarea parcului s-a finalizat acum trei ani şi a costat circa 130.000 de euro. Nu am văzut în parc nici un coş de gunoi, iar mizeria îţi făcea cu ochiul de pe iarba crescută excesiv de mare în lipsa cuiva care să dea cu coasa. Locul de joacă pentru copii începe să devină o amintire. Parţial distrus, acest spaţiu destinat copiilor avea pavelele din material moale aruncate pe te miri unde.

Băncile au dispărut şi ele în mare parte, în timp ce panourile solare erau conectate la reţeaua de alimentare cu energie electrică a municipalităţii. O fi vreo nouă invenţie din Republica Rădăuţi care nu a ajuns încă pe piaţă.

În imediata apropiere a parcului Sahia se află şi zona insulei cu restaurantul „La lac”, aparţinând aceluiaşi primar suspendat Aurel Olărean. Apa care înconjoară insula este mizerabilă şi plină de vegetaţie, o invitaţie pentru a nu sta prin apropiere prea multă vreme.

Construcţiile nou-apărute completează impresia de oraş lipsit de administraţie, locul unde totul a fost posibil. De exemplu, în zona străzilor Simion Bărnuţiu şi Trandafirilor, acolo unde până acum au fost doar vile, a început construcţia unor blocuri cu cel puţin patru etaje, accesul fiind posibil doar prin „furtul” unei bucăţi din trotuar. Şi nu este singurul exemplu de bătaie de joc în domeniul construcţiilor imobiliare, situaţia repetându-se aproape penal în multe alte zone ale Rădăuţiului.

Poate salva cineva Rădăuţiul în al 12-lea ceas, sau transformarea negativă va urma ireversibil sub ochii unor autorităţi încremenite în nepăsare şi intrigi mărunte?