Şerşeniuc, „Niţulai”, „Porcu” şi Şutu, câte 10 ani de închisoare

Tribunalul Suceava a pronunţat ieri o condamnare grea pentru şase dintre cei mai cunoscuţi oameni din mediul interlop al oraşului. Mai exact, Adrian Şerşeniuc, Cristian Mihail Robu, fost Hoidrag, zis „Porcu”, Sever Şutu, fost Leonte, Neculai Strujan, zis „Niţulai”, au primit câte 10 ani de închisoare cu executare pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori. În acelaşi dosar a fost condamnat şi Valentin Donu, fost Jaronka, care a primit 6 ani de închisoare. În urmă cu trei ani, în acelaşi dosar a fost condamnat şi un alt inculpat, respectiv Cristian Constantin Dancu. Acesta a primit 2 ani de închisoare cu suspendare.

Decizia de ieri nu este definitivă şi poate fi atacată cu apel la instanţa superioară. Contactat telefonic, Adrian Thiel, fost Şerşeniuc, s-a arătat consternat de soluţie, precizând că a mai fost condamnat şi în Austria pentru aceleaşi fapte, motiv pentru care crede că probele din dosar nu au fost analizate corespunzător.

Faţă de Ilie Mihai Băbuţă, zis „Mimi”, s-a dispus disjungerea cauzei penale, procesul fiind acum în lucru tot la Tribunalul Suceava.

Mai trebuie spus că inculpaţii din acest dosar au fost obligaţi şi la plata unor despăgubiri, care depăşesc suma de 30.000 de euro, către victimele pe care le-au traficat.

Alte persoane trimise în judecată în acelaşi dosar au avut mai mult noroc, şi asta pentru că procesul penal demarat împotriva lor a încetat ca urmare a intervenirii prescripţiei faptelor. În acest fel, Dumitru Marius Ciobotaru, zis „Tequila”, Nicolae Mugurel Pastor, zis „Ghebosu”, Ştefăniţă Bujorean, Marian Ciprian Pentelescu, zis „Mâr-mâr”, Marian Herghelegiu, Daniel Ioan Bidalah şi Cornel Daniel Dobroghii, zis „Şchiopu”, toţi din Suceava, respectiv Dumitru Bîrtoiu, fost Popovici, zis „Dan Popovici”, din Şcheia, Florian Petru Pîrvu, din Ipoteşti, şi Viorel Bordei, din Plopeni, au scăpat de o eventuală condamnare.

Gruparea s-a constituit în cursul anului 2003

Potrivit procurorilor DIICOT Suceava, gruparea era extrem de bine structurată, iar totul se derula pe paliere, fiecare persoană având atribuţii bine definite. În rechizitoriul întocmit de procurori se arată: „Din întreg materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale rezultă că grupul infracţional organizat s-a constituit pe parcursul anului 2003, pornind de la inculpaţii Robu Cristian Mihail, fost Hoidrag, zis <Porcu>, şi Şutu Sever, fost Leonte, ca principali organizatori, aceştia având ca punct de plecare, în sensul de <experienţă verificată>,  pe de o parte, activităţile infracţionale pe care le-au desfăşurat anterior pe teritoriul Germaniei şi Austriei (în special furturi în dauna avutului privat) – în anul 2002, iar pe de altă parte, păstrarea legăturilor anterioare, bine închegate, în zonele Hamburg, Spremberg şi Kassel, din Germania, şi Viena, din Austria, unde au fost arestaţi şi condamnaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni de  furt sau tâlhării, şi inculpatul Băbuţă Mihai Ilie, zis <Mimi> (<locotenent> al acestora şi principalul racolator de victime)”.

Victimele, obligate să fure şi să tâlhărească în străinătate

Gruparea pusă pe picioare de „Porcu” şi Sever şi la care au aderat ulterior şi „Mimi”, respectiv „Niţulai” a acţionat în perioada 2003-2004 şi avea ca scop racolarea şi exploatarea de victime minore, prin obligare sau determinare la comiterea de infracţiuni de furt şi tâlhării pe teritoriul Germaniei sau Austriei.

Reprezentanţii DIICOT Suceava au arătat că totul se desfăşura foarte riguros: „Membrii grupării aveau roluri bine stabilite, astfel că, pe de o parte se asigura victimelor transportul până în Germania sau Austria – cazul inculpaţilor Robu Cristian Mihail, Şutu Sever şi Strujan Neculai, victimele fiind racolate în special de inculpatul Băbuţă Mihai Ilie, grup la care a devenit adept şi inculpatul Dancu Cristian Constantin, acesta cunoscând şi împărtăşind ulterior principiile şi regulile grupului infracţional”.

Şerşeniuc şi Jaronka asigurau cazarea şi depozitarea bunurilor furate

Procurorii au mai arătat în actul de sesizare al instanţei de judecată că un rol important l-au avut şi Adrian Thiel, fost Şerşeniuc, rezident în Austria, printr-o căsătorie de convenienţă, şi Valentin Donu, fost Jaronka, în Germania. Mai exact, cei doi au asigurat cazare sau găzduire atât victimelor, cât şi inculpaţilor şi s-au ocupat şi de tăinuirea şi valorificarea bunurilor obţinute prin furt.

În rechizitoriu se menţionează: „Odată ajunşi pe teritoriul Germaniei sau Austriei, victimele şi traficanţii erau primiţi de învinuitul Donu Valentin, fost Jaronka, în Germania, şi de inculpatul Thiel Adrian, fost Şerşeniuc, în Austria, care le asigurau găzduirea sau cazarea, mijloacele de transport şi de comunicaţie necesare comiterii infracţiunilor şi le furnizau <ponturile> sigure de furt - respectiv date amănunţite despre locaţiile unde urmau să comită furturile fără riscul de a fi prinşi (adrese, hărţi, locuri de amplasare a sistemelor de alarmă, program ş.a.). De asemenea, conform înţelegerii, cei doi asigurau şi depozitarea bunurilor sustrase până la transportarea lor în România sau valorificarea acestora pe teritoriul ţării de rezidenţă pentru obţinerea rapidă a unor sume de bani necesare întreţinerii, în special a inculpaţilor şi în subsidiar a victimelor, practicându-se preţuri mult reduse faţă de cele reale, sumele de bani astfel obţinute fiind însuşite de către traficanţi”.

Cine erau victimele

Anchetatorii au ajuns la concluzia că victimele erau alese în aşa fel încât să nu poată provoca prea multe neplăceri. Astfel, erau alese persoane din familii cu resurse materiale minime, multe dintre ele dezorganizate, cu mulţi fraţi, din cartiere mărginaşe ale municipiului Suceava. „Marea majoritate a victimelor lucrau ca <şoareci> pe microbuzele maxi-taxi din Suceava sau făceau parte din anturajul acestor <şoareci> (vecini de bloc, prieteni) şi erau cunoscuţi de o parte din membrii grupării, prin intermediul căreia ceilalţi traficanţi reuşeau să afle rapid preocupările incipient infracţionale sau infracţionale cu care erau cunoscuţi aceştia”, se specifică în rechizitoriu.

De asemenea, victimele erau minori, iar acolo unde nu reuşeau să-i convingă cu vorba bună, membrii grupării treceau la ameninţări cu acte de violenţă. Iată cum descriu procurorii DIICOT Suceava aceste aspecte: „Li se inventau datorii (în jargon: <dreptul de şmecher>) sau erau timorate cu statutul de <grei> ai lumii interlope din municipiul Suceava al inculpaţilor traficanţi. Se mai foloseau şi exemple de corecţii fizice aplicate de aceştia altor minori, se invocau posibile represalii ce puteau fi aplicate de alţi membri ai lumii interlope cu care traficanţii se aflau în permanent contact sau se proceda la <terorizarea> minorilor prin căutări repetate, insistente şi contacte cu atitudini agresive ale traficanţilor. De asemenea, ca o latură <pozitivă> care putea fi dată ca exemplu, traficanţii îşi exploatau cu abilitate în ochii victimelor statutul de membri marcanţi ai lumii interlope (la nivelul la care aceasta deja exista în municipiul Suceava), sugerând protecţie şi un anumit grad de intangibilitate între victime şi congenerii acestora”.

Ţepele trase celor care transportau persoane în străinătate

O altă componentă reţinută în sarcina membrilor grupării este aceea de înşelăciune, victime fiind mai mulţi transportatori de persoane în regim internaţional. Este vorba de 11 părţi vătămate, iar modalitatea de lucru era următoare: „După ce le cereau acestora să îi transporte în străinătate, spre diverse destinaţii – Germania, Austria sau Italia, prin diverse manopere dolosive, întăreau convingerea părţilor vătămate că au de a face cu persoane de încredere care doresc să meargă la muncă în străinătate şi le solicitau cu titlu de împrumut diferite sume de bani în valută, sub pretextul necesităţii prezentării acestora la vamă ori la un eventual control al poliţiei de frontieră, sume de bani pe care ulterior nu le mai restituiau acestora, abandonând pe traseu autoturismele cu care erau transportaţi”.

Căsătorii de convenienţă pentru a putea călători în străinătate

Un aspect relevant este şi faptul că, după ce inculpaţii Cristian Mihail Robu şi Sever Şutu au fost arestaţi şi condamnaţi pe teritoriul acestor state, fiind returnaţi în ţară şi ca urmare a restricţiilor aplicate la dreptul privind libera circulaţie, aceştia au recurs la încheierea de căsătorii, dobândind în acest fel nume de familie noi, după cel al soţiilor lor, iar ulterior au solicitat organelor competente emiterea de noi paşapoarte, la data respectivă nefiind relevant CNP-ul ca date de identificare.

Cum îşi „prelucra” Şerşeniuc victimele

Comisia rogatorie efectuată în Austria a stabilit şi activitatea lui Şerşeniuc, care pentru eficientizarea profiturilor obţinute din furturi îşi instruia victimele temeinic, în sensul „perfecţionării” acestora pentru sustragerea mai sigură de bunuri, prin metoda „sacoşei de aluminiu” sau „bosei” (o sacoşă cu pereţii dublaţi de folie de aluminiu, folosită de obicei pentru împachetarea alimentelor, care avea rolul de a împiedica declanşarea alarmelor de securitate de la ieşirea din magazine).

Ce furau hoţii din magazine

Pentru ca marfa furată să poată fi vândută rapid, membrii grupării indicau exact produsele ţintite. Acestea constau în produse cosmetice, articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte produse de firme renumite în domeniu, aparatură electrocasnică, componente calculatoare etc., care erau valorificate de regulă în România, banii astfel obţinuţi fiind împărţiţi între membrii grupării, iar victimele traficate, dacă situaţia o impunea, erau abandonate în străinătate.