O femeie cu dizabilităţi a sărit în tandem cu paraşuta de la 3.000 de metri altitudine

O femeie cu dizabilităţi, care suferă de parapareză spastică şi este de 12 ani imobilizată într-un scaun cu rotile, a sărit în tandem cu paraşuta de la 3.000 de metri altitudine. Niculina Cosovanu, în vârstă de 41 de ani, din municipiul Suceava, a avut curajul să facă acest salt sâmbătă, 20 iunie, la Aerodromul din Luncani, judeţul Cluj, împlinindu-şi în acest fel un vis din copilărie. După ce a parcurs mai bine de 300 de kilometri de la Suceava la Cluj, apoi la Aerodromul din Luncani, însoţită de cei trei copii ai ei, Andrei, elev în clasa a XI-a, Irina, elevă în clasa a VII-a, şi Iustin, elev în clasa a IV-a, Niculina a dat dovadă de curaj, a dorit să le dea o lecţie de viaţă copiilor ei, dar şi altor persoane cu dizabilităţi, arătând că se poate, că un scaun cu rotile nu te poate izola de lume, de prieteni, cu atât mai puţin de visurile pe care vrei să le realizezi în viaţă. Omul care a ajutat-o să îşi împlinească visul a fost instructorul de paraşutism al şcolii Skydive Transilvania Doru Baciu. 

Un om, un vis, un dar, o minune

Suceveanca Niculina Cosovanu ne-a povestit că mereu urmărea filmuleţe postate pe YouTube cu salturi cu paraşuta. Mereu visa că într-o bună zi va fi şi ea printre protagoniştii acestei aventuri, că îşi va lua porţia de adrenalină de la 3.000 de metri altitudine. Cu ceva timp în urmă, pe un forum l-a „întâlnit” pe instructorul Doru Baciu. Acesta având postat şi un număr de telefon, suceveanca l-a contactat şi i-a spus care este visul ei din copilărie, acela de a sări cu paraşuta. Instructorul Doru Baciu, fără nici o ezitare, a spus „da, poţi să faci asta”.

„Faptul că din prima mi-a spus da, completând că nu mă costă nimic, m-a făcut puţin neîncrezătoare. Nu mă cunoştea, i-am spus că sunt într-un scaun cu rotile, iar el, la fel, mi-a spus că nu este nici o problemă, poate să mă ajute să-mi împlinesc visul. Mi s-a părut puţin ciudat şi am mai dat nişte telefoane să văd cine este acest om, dacă este de încredere. Tot ce îmi spusese era adevărat. Am revenit cu un telefon şi chiar i-am spus că l-am <verificat>, dar că tot ce mi-a spus este adevărat şi nu am motive de îngrijorare. Mi-a spus să aleg ziua în care vreau să vin la Cluj şi asta a fost tot. Nu m-a costat nici un leu”, ne-a povestit Niculina.

„A fost o poveste frumoasă, cu început şi sfârşit, cu happy-end”

Cu drag îşi aminteşte Niculina acum, după ce a făcut saltul cu paraşuta, că atunci când era mică a improvizat din hârtie o paraşută, atât de mult îşi dorea să zboare. Niculina Cosovanu mai zburase o singură dată cu avionul, când era copil, împreună cu părinţii, de la Constanța la Suceava.

„Când am urcat sâmbătă cu un avion de mici dimensiuni până la 3.000 de metri a fost altceva. M-am trezit deasupra unor nori albi, imaculaţi, mi s-a părut că sunt deasupra Antarcticii şi parcă aşteptam să văd urşi polari. Când am sărit a fost o senzaţie greu de descris în cuvinte. În avion eram cinci persoane, unul dintre pasageri fiind fiul meu cel mare, Andrei, căruia am vrut să-i fac o surpriză, pentru că nu mai zburase niciodată cu avionul. Toţi oamenii care m-au ajutat să fac acest salt m-au încurajat, erau zâmbitori, mi se părea că trăiesc un vis din care nu voiam să mă mai trezesc. A fost o poveste frumoasă, cu început şi sfârşit, cu happy-end, pe care o recomand tuturor oamenilor care chiar îşi doresc să sară cu paraşuta de la mare altitudine. Chiar dacă durează doar câteva minute, 5-6 minute, este o trăire atât de mare încât ţi se pare ireal. Le mulţumesc tuturor oamenilor care au făcut posibilă această aventură a mea, mai ales instructorului Doru Baciu”, ne-a povestit ieri Niculina Cosovanu. 

„Scaunul cu rotile a devenit parte din viaţa mea”

Deşi se deplasează într-un scaun cu rotile, Niculina Cosovanu lucrează la Spitalul Județean de Urgenţă „Sf. Ioan cel Nou” Suceava şi vrea să fie văzută de cei din jur ca un om normal, apreciat pentru munca pe care o face. „În urmă cu 12 ani am fost diagnosticată cu scleroză multiplă, am făcut tratament pentru acest diagnostic, dar în urmă cu cinci ani am aflat că nu am avut niciodată scleroză multiplă, ci boala Lyme (provocată de muşcătura de căpuşă). Am urmat un nou tratament cu foarte multe antibiotice care trebuia administrat cu mulți ani în urmă. În prezent am stopat evoluția bolii, dar am o parapareză spastică, picioarele şi mâinile îmi sunt amorțite şi sunt imobilizată în scaun cu rotile. În continuare merg zilnic cu taxiul la serviciu, unde am primit o muncă de birou pe care să o pot realiza fără mult efort fizic. Ceea ce fac este să întocmesc certificate de naştere la nou-născuți. Mulţumesc mult Spitalului Județean de Urgenţă <Sf. Ioan cel Nou> Suceava pentru înţelegere, pentru sprijinul acordat în toţi aceşti ani şi colectivului de cadre de la spital care mi-au fost mereu alături. Scaunul cu rotile a devenit parte din viaţa mea, pentru că şi la serviciu şi acasă mă deplasez tot cu ajutorul lui. Cu toate acestea, mă bucur de fiecare zi pe care mi-o dă Dumnezeu, mă bucur de copii, de familie, de tot ce mă înconjoară”, s-a destăinuit Niculina Cosovanu.

Echipament special pentru suceveancă

Instructorul de paraşutism Doru Baciu a explicat pentru Transilvania Reporter câteva dintre ajustările pe care le-a făcut echipamentului de zbor în tandem. „Ce a trebuit să fac în plus în privința hamului cu care este legat orice elev sau alt pasager în timpul unul salt în tandem a fost să prind cu un sistem de chingi gleznele şi genunchii pentru ca picioarele să nu fluture în aer în stânga şi în dreapta şi pentru ca genunchii să nu se depărteze. Am mai făcut un sistem de scripet, de legare a picioarelor, prins de chinga de la brâu pentru a putea să îi trag pasagerei genunchii şi picioarele astfel încât să pot să aterizez eu prima dată. Aceasta a fost singura adaptare. Doamna Niculina Cosovanu a avut forță de la brâu în sus şi coordonarea a fost foarte bună. La persoanele care nu au forță în mâini este necesar ca mâinile să le prindem la piept”, a declarat Doru Baciu.

„Oamenii tind să-şi depăşească limitele şi noi încercăm să fim mijlocitori în tot acest proces”

Pentru membrii clubului de paraşutism Skydive Transilvania saltul sucevencei a fost o premieră pe care îşi doresc să o repete de câte ori vor exista doritori care să îndrăznească să sară cu paraşuta indiferent de incapacitatea fizică în care se află. „Dorim să oferim posibilitatea de a sări cu paraşuta tuturor persoanelor care îşi doresc teoretic să sară, dar care nu au crezut vreodată că se poate. Important este ca persoanele să aibă discernământ, aceasta ar fi singura condiție. Încercăm să aplicăm reduceri, dar vrem să căutăm şi anumite sponsorizări sau donații şi cu ajutorul lor să contribuim la împlinirea anumitor visuri. Oamenii tind să-şi depăşească limitele şi noi încercăm să fim mijlocitori în tot acest proces”, a explicat Doru Baciu, instructor de paraşutism la Skydive Transilvania, pentru Transilvania Reporter.

„Optimistă că pot să duc o viaţă cât de cât normală”

Niculina Cosovanu a demonstrat că orice dizabilitate se poate transforma în abilitate şi că o persoană cu dizabilităţi are dreptul să viseze, are dreptul că îşi atingă şi cele mai nebănuite dorinţe cu ajutorul oamenilor de bine, care îi înţeleg suferinţa, dar şi dorinţele şi au amabilitatea să o ajute. Suceveanca ne-a spus că îşi doreşte în continuare să fie „o soţie şi o mămică pe care se pot sprijini cei dragi de acasă. Copiii mei sunt premianţi şi mă bucură în fiecare zi. Întreaga familie îmi este alături. În acest moment fac doar recuperare, nu mai iau antibiotice şi nici un alt tratament, după ce ani de zile am fost internată în mai multe spitale din ţară şi din străinătate, unde mi s-au pus diverse diagnostice. Rămân imobilizată în scaun cu rotile, dar optimistă că pot să duc o viaţă cât de cât normală”, a completat suceveanca.