Conferinţa susţinută de Dan Puric la Suceava, un izvor de lămuriri despre identitatea românească

Actorul, regizorul şi scriitorul Dan Puric a susţinut marţi, 19 mai, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor Suceava, un spectacol-eveniment despre identitatea românească, în prezenţa unui public numeros, care a dorit să „guste” din izvorul de lămuriri despre esenţa poporului român. Jovial, chiar de la începutul conferinţei Dan Puric a făcut referire cu umor la coperta uneia dintre cărţile sale, „Dulci. Jurnalul unui câine scris de un puricDan”, spunând că este singurul puric cu câine din lume (câine care se regăseşte pe coperta cărţii), „câine care mi-a dat identitate”.

Ca de fiecare dată, debordând de energie, cu o vocaţie spre a disemina informaţii despre poporul român, rădăcinile acestuia, ideea de identitate, dăinuire, înveşnicire, credinţă, actorul Dan Puric, maestru în pedagogie teatrală, în arta retoricii verbale, a reuşit prin excelenţă să capteze atenţia sucevenilor, cărora două ore de „renaştere”, de spiritualitate românească li s-au părut mult prea puţin. Dar când este vorba de neam, limbă şi creştinism, pe care Dan Puric le-a „unit”, numindu-le „grupa sanguină” a fiecăruia dintre noi, când este vorba despre martiri, „de fibra omului”, de diferenţele dintre populaţie şi popor („Pentru mine, poporul român, nu populaţia, rămâne un popor sfânt, cu un trecut de o mare demnitate martirică şi în faţa căruia mă închin. Sunt mândru că sunt român. Am demnitatea legitimă de a fi dintr-un neam care a dat un şir întreg de martiri, martiri, martiri”), despre identitatea românească şi identitatea europeană nu ai cum să spui da, s-a vorbit suficient. Timizi uneori în faţa lumii, o lume „arogantă, obraznică şi îngâmfată”, pare uneori că „sufletului românesc îi e ruşine să participe la ea, dar asta nu dintr-o resemnare, ci dintr-un fel de <zare interioară> care spune că veşnicia nu poate fi atinsă de istorie”, a mai explicat Dan Puric.

Între degradare şi înălţare

Cu umor, strecurând printre teme de importanţă majoră pentru poporul român mici anecdote, bancuri, ca mai apoi să devină serios şi să reproducă citate din Eliade, Cioran, versuri semnate de Eminescu, numit de Petre Ţuţea „sumă lirică de mari voievozi”, sau citate din martiri, filozofi, mari părinţi ortodocşi(“Corpul ăsta este făcut din materie străbătută de suflet”, spunea părintele Stăniloaie), maestrul Dan Puric, „prestator de servicii”, „pentru că aşa m-au trecut ăştia în acte, iar voi, publicul, cred că sunteţi... la resurse umane”, a smuls ropote de aplauze, dar şi lacrima din colţul ochiului, mărgăritarul pe care mulţi oameni din sală cu greu puteau să îl oprească spre a nu se prelinge pe obraz. Cum altfel când actorul ne-a reamintit că în toate părţile se face „băşcălie”, „desacralizare”, se calcă în picioare sufletul românesc.

Şi-a amintit şi de ce spunea părintele Nicolae Steinhardt, când se referea la „din ce în ce mai folositul şi mai răspânditul verb <a se descurca>” şi din ce în ce mai puţin folositul verb „a răzbate”, care are o cu totul altă conotaţie şi duce la cu totul alte valori. A răzbate înseamnă a izbuti să faci ceva prin muncă şi capacităţile proprii.

Dan Puric a vorbit de naţiune şi neam, de mutilarea şi degradarea poporului, dar şi de înălţarea şi mântuirea neamului românesc prin credinţa ortodoxă. „Identitatea poporului român nu poate fi decât una creştină, pentru că poporul român, limba română şi creştinismul sunt concrescute”, a precizat Dan Puric, completând că „noi nu mai avem certitudini, ci avem mari semne de întrebare cu privire la Mihai Eminescu, cu privire la Ştefan cel Mare şi la istoria neamului. Când vrei să distrugi un popor, faci din istoria acestuia o dilemă şi nu-ţi mai trebuie armată să-l cucereşti. Cel mai mare rău este războiul dintre noi. Suntem puşi în stare de indiferenţă, pentru a nu ne mai şti memoria şi trecutul. Cu toate acestea, reacţia identitară va veni, fiindcă România Mare s-a făcut pe instinctul ţăranului român”.

Despre renaşterea spirituală, despre iubire a vorbit actorul în finalul conferinţei, atunci când a remarcat că în basmul românesc, când se naşte Făt-Frumos, se naşte ca să iubească. „El tot ceea ce face, face pentru Ileana Cosânzeana. Tot basmul este drumul său spre ea”, a spus Dan Puric, lăsându-i pe spectatori să pătrundă în lumea basmului, o lume în care cuvintele clădesc un univers ideal.

Sesiune de autografe

Dan Puric a venit la Suceava şi cu câteva cărţi ale sale publicate recent, printre care şi „Suflet românesc”, carte pe care autorul a dedicat-o poporului român „şi amintirii tatălui meu”. „Sufletul românesc nu se declină între degenerarea evadatului din ghetoul comunist care fură acum în Occident şi omul politic de azi care a distrus România mai mult decât orice duşman, ci între cel care şi-a dat viaţa pentru acest pământ şi tăcerea românului de azi care are memoria acestui lucru şi nu cedează”, spune în carte Dan Puric.

În holul Casei de Cultură Suceava actorul a organizat o sesiune de autografe, sucevenii dorind din tot sufletul să rămână cu amintiri de la acest eveniment special: o carte, un autograf şi o fotografie cu Dan Puric.