Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Funcţia de inspector-şef al Inspectoratului de Poliţie Judeţean (IPJ) Suceava a fost câştigată vineri de comisarul-şef Viorel Onea, în urma concursului susţinut la Bucureşti, la sediul Inspectoratului General al Poliţiei Române (IGPR).
Acesta a reuşit să ia o notă mai mare decât cea obţinută de contacandidatul său, comisarul-şef Eugen Rotaru, şeful Poliţiei municipiului Rădăuţi, la singura probă a concursului, cea a interviului pe subiecte profesionale.
Viorel Onea, adjunct al inspectorului-şef, se afla de la sfârşitul anului trecut la comanda poliţiei judeţene cu împuternicire de la IGPR.
De aproape 30 de ani în poliţie, iar de 12 ani, în structurile de conducere ale IPJ Suceava
Comisarul-şef Viorel Onea are 54 de ani, este căsătorit şi are doi copii, iar din decembrie 2014 a fost împuternicit şef al IPJ Suceava.
Din 1 septembrie 2003, ofiţerul este adjunctul inspectorului-şef al poliţiei judeţene, pe linie de ordine publică şi poliţie rutieră, anterior, în perioada martie 2002 - august 2003, fiind şeful Serviciului Cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă din cadrul IPJ Suceava.
Viorel Onea a absolvit în 1986 Școala de ofiţeri de poliţie, la Bucureşti, iar în 1995, Facultatea de Drept la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi.
În poliţie lucrează din 1986, fiind repartizat iniţial la IPJ Galaţi, unde a lucrat până în 1994, atât în cadrul structurii de investigare a fraudelor, cât şi în cadrul Serviciului de Informaţii şi Protecţie Internă Galaţi. În 1994, s-a transferat acasă, la IPJ Suceava (ofiţerul fiind din Fălticeni), unde iniţial a lucrat la Serviciul de Cercetări Penale (1994-2002), iar în 2002 a preluat conducerea Serviciului Cazier Operativ şi Evidenţă Operativă.
Viorel Onea a absolvit mai multe cursuri postuniversitare, participând în iunie 2004 la o misiune poliţienească în Germania, cu reprezentanţi ai Poliţiei Landului Brandenburg, în domeniul Poliţiei Rutiere, Ordine Publică şi Combaterea Criminalităţii Organizate.
( 9 mai 2015, 13:13:18
-----
De-amu trebe să avem mare-mare grijă despre ce comentăm l a adresa organilor de partid și de stat.
căci mi-aduc aminte de spusa unui advocat rădăuțean cu Racines:
Până acuma îi lega pe cei ce scriau.
Mai nou o-nceput să-i lege pe cei ce vorbesc.
pentru ca „victoria definitivă a neo-socialismului, la orașe și sate”, să se contureze în legarea tuturor celor ce gândesc.
Pentru ca, în final, locul aistora imprudenți uricari, vorbăreți guralivi și eretici gânditori să fie luat de melițienimea vitruviană cu mononeuronul suferind de solitudine în interiorul bostanului căpățânii, întotdeauna cu 10 numere mai mare decât cașcheta pusă de-a hacana și la hoarta.
Melițienine kakademiciană, a cărei gnosă și erudiție a fost formată în decursul celor 18 luni de prelucrare prin așchiere la factoria de boacteri de la Câmpina, urmată de o ulterioară șlefuire din toporișcă prin Licențierea de Ziua a Șaptea de la Sfredelul Haret, Universitatea Româno-keniană, Dunărea din Aval sau Mihail CoGălniceanu.
Veritabile eminențe eclectice, care vor po ☭ din belșug viața publică și mediul virtual, își vor pune debutul retorismului schizo-paranoid sub semnul conjuncției conclusive „Deci”, urmată de necondiționata diatribă a purtătorului de baston înfipt în kurul obez-ministerial „- Bey, tu știi cine sunt io?”