Printează articolul
Trimite e-mail
Simona Candrea, tânăra în vârstă de 26 de ani, din Vatra Dornei, care a murit la sfârşitul săptămânii trecute, într-o pădure de lângă Cluj, după ce maşina off-road în care se afla s-a răsturnat de o pantă abruptă, a fost îngropată lângă mormântul fratelui ei, Marius, care s-a stins în urmă cu cinci ani, la vârsta de 20 de ani, tot în urma unui accident, şi tot la Cluj.
Înmormântarea Simonei a avut loc în oraşul ei natal, la Vatra Dornei, zeci de oameni, rude, prieteni, vecini, cunoştinţe, venind să-şi ia rămas bun de la tânăra care i-a fermecat pe toţi cei care au cunoscut-o.
„Puiul mamei, scumpa mamei... ce mă fac fără tine”
La căpătâiul Simonei a stat tot timpul şi Abdul, iubitul ei, tânărul cu care urma să se căsătorească şi care se afla la volan în momentul în care maşina off-road a început să se prăvălească de pe panta abruptă.
Pentru el, dar mai ales pentru părinții Simonei, fiecare pas spre cimitir, cu fiica lor fără suflare, în sicriu, îmbrăcată în mireasă, era ca un cuţit înfipt în inimile lor şi aşa mult prea mult încercate după moartea primului lor copil, Marius.
Din aprilie 2010 s-au dus aproape zilnic la cimitir, la băiatul lor, iar ieri au mers din nou, de data aceasta să o ducă pe ultimul drum spre Simona.
Strigătele de durere ale mamei care îşi ducea copilul la groapă îţi tăiau răsuflarea.
„Puiul mamei, scumpa mamei... ce mă fac fără tine”, era sfâşiată de durere biata femeie, sprijinită de rude pentru a nu se prăbuşi şi ea la pământ.
„Păcat de ea, un suflet atât de tânăr s-a dus dintre noi, păcat de ea, vai de capul părinţilor. Ce scumpă era, ce bună era, ce suflet avea...”, plângea o mătuşă de-a fetei.
La marginea gropii, un bărbat a fost nevoit să-l ţină pe Abdul, iubitul Simonei, care a vrut să o urmeze pe care urma să-i devină soţie.
„Abdul nu s-a despărţit nici un minut de ea, nici nu a dormit, nici nu a mâncat, nu ştiu cum are putere băiatul ăsta, şi acum a vrut să se arunce în groapă”, povestea o vecină de-a familiei Candrea, Elena Mihăilescu. „Părinţii, ce să mai spui? - completează femeia. "Aşa o durere să nu treacă nimenea. Tragic”.
Preotul: „Erau nişte copii minunaţi, extraordinari, vedeţi că şi plouă acum, parcă plânge şi natura”
Lacrimi în ochi avea şi preotul Mihai Valică, parohul Catedralei Sf. Treime din Vatra Dornei, cel care a şi oficiat slujba de înmormântare.
Faţa bisericească îi cunoştea foarte bine pe cei doi fraţi, Marius şi Simona, şi tot el i-a şi botezat.
„Ceea ce m-a impresionat mai mult este faptul că această tânără pe care o îngropăm astăzi trebuia să fie mireasă şi iată că acum s-a înlocuit slujba de cununie cu cea de înmormântare. Este partea cea mai tristă şi este îmbrăcată şi mireasă. Erau nişte copii minunaţi, extraordinari, vedeţi că şi plouă acum, parcă plânge şi natura. Când am auzit de tragedie, n-am mai fost bun două zile, am avut o tristeţe cum rar vă puteţi imagina”, a declarat preotul.
Preotul Mihai Valică ţine să transmită şi un mesaj tuturor celor care se întreabă poate cum de-a fost posibilă o asemenea tragedie şi pun toate astea pe seama divinităţii. „Sigur, Dumnezeu, nu a fost voia Lui, ci doar a îngăduit. Voia a fost a noastră, ca oameni, pentru că în mâna noastră stă viaţa şi în clipa în care noi nu ştim viaţa să o preţuim şi credem că tinereţea este o garanţie împotriva tuturor pericolelor, o garanţie împotriva tuturor acelor obstacole pe care credem că noi ca tineri le putem surmonta, greşim.Este la români o vorbă foarte frumoasă, zice <Paza bună trece primejdia rea>. Noi dacă suntem la volanul unei maşini, purtăm centură şi trebuie să conducem preventiv mereu. Nu trebuie să punem în seama lui D-zeu. <Aşa a vrut Dumnezeu!>. Fatalismul acesta nu are ce căuta în viaţa noastră, fatalismul este o greşeală, o erezie şi nu poate fi pus în seama lui Dumnezeu. Nu-i voia lui Dumnezeu, este voia noastră şi noi suntem vinovaţi de ceea ce se întâmplă în clipa care nu suntem prevăzători”, a explicat parohul Catedralei Sf. Treime.
