Povestea orfanului „adoptat” de mic copil de ceferiştii suceveni

Se numeşte Florin Petrică Iordache, are 34 de ani, dar toată lumea îl ştie simplu drept Florin, băiatul care vinde apă, bere sau cafea în trenuri. După ani de-a rândul petrecuţi în trenurile care leagă Suceava de Ardeal, îmbrăcat tot timpul în hainele albastre ale celor de la căile ferate, Florin este un personaj pe care mulţi suceveni îl cunosc, un om care ştie să se facă simpatic şi cu suficient bun-simţ cât să nu deranjeze aproape pe nimeni. Puţini îi ştiu însă şi povestea vieţii, una foarte tristă. O viaţă care i-a adus până acum foarte puţine bucurii.

Viaţa lui Florin a început la casa de copii

Florin Petrică Iordache s-a născut în satul Chilii, de lângă Roman, iar mama l-a dat la orfelinat. Florin s-a născut practic la creşă, unde a ajuns la o zi după ce a fost adus pe lume. Spune că viaţa la casa de copii nu a fost una deloc bună şi, sătul să încaseze bătăi, şi-a luat lumea în cap. Un drum pe care o apucă mulţi copii din orfelinate. S-a urcat în tren şi a plecat într-o direcţie necunoscută pentru el.

Din ce îşi aduce aminte, Florin a fugit prima dată de la casa de copii în 1987, când avea 6 ani. S-a perindat prin mai multe gări, însă, treptat, şi-a găsit locul la Suceava.

Cum a trăit pe lângă ceferişti

Aici a avut noroc de oameni care aproape că l-au adoptat.

„Ciocănarii de la Revizia Vagoane Suceava (n.r. - cei care verifică starea vagoanelor în gări) m-au ajutat enorm, practic din 1990 şi până prin 2002 am crescut pe lângă ei. Mi-au adus mâncare şi m-au lăsat să dorm în clădirile în care lucrau ei”, rememorează Florin.

„Cred că poliţiştii de la Transporturi Feroviare Suceava m-au dus de 30 de ori înapoi la casa de copii, dar de fiecare dată am revenit”, îşi continuă povestea tristă tânărul.

Cum a ajuns să vândă produse în trenuri, îmbrăcat în uniformă de ceferist

Când a mai crescut, Florin a început să caute posibilităţi de a face un ban. Aşa a ajuns să vândă diferite produse prin trenuri. O perioadă a strâns sticle prin trenuri, sticle pe care le vindea pentru bani de o pâine, apoi a început să adune ziare de prin vagoane, pe care le vindea în aceeaşi zi călătorilor, după care a început să vândă sucuri, bere sau cafea. Deşi comerţul de acest gen nu este legal, Florin a fost tolerat pentru că toată lumea îi ştie povestea tristă de viaţă şi pentru că nu a creat niciodată probleme.

După cei 12 ani în care a stat în spaţiile ceferiştilor de la Revizie Vagoane, Florin a locuit o lungă perioadă de timp în clădirea unei centrale termice de lângă gară, tot prin mărinimia unor oameni de bine. A avut unde să doarmă, dar şi unde să facă duşul obligatoriu pentru a putea prezenta încredere călătorilor şi a-şi vinde produsele.

După „ciocănari”, cei care au avut grijă de el ani de zile au fost şefii de tren şi conductorii.

„Mulţi dintre eu m-au luat şi acasă la ei de sărbători, mi-au adus mâncare şi m-au şi îmbrăcat, mi-au dat şi hainele lor...”, spune Florin. El a ţinut să le mulţumească în mod special şefilor de tren Dan Coşarcă, Ionică Popescu, Doru Trăistaru şi impiegatului Ionel Sofroni.

Şi poliţiştii de la Transporturi Feroviare l-au ajutat enorm pe Florin de-a lungul anilor, prin simplul fapt că l-au tolerat.

„Mama mi-a spus că locul meu e în gară, asta m-a durut cel mai tare”

Chiar dacă a fost şi este ajutat de oameni de bine, majoritatea de la CFR, viaţa lui Florin este una tristă. Stă în chirie pe unde poate, tot în apropiere de gară.

Îl întrebăm dacă şi-a căutat familia. Tânărul ne spune cu durere în glas: “Pe mama am cunoscut-o abia la 17 ani. Am fost pe la ea, dar nu a ştiut decât să profite de mine... De câte ori am fost la ea acasă m-a ţinut doar câteva zile, cât am avut bani şi mâncarea pe care am adus-o din ce am putut agonisi şi eu. Mama mi-a spus că locul meu e în gară, asta m-a durut cel mai tare. Are acum 67 de ani, îi doresc multă sănătate, dar pot să spun că nu are frică de Dumnezeu...”

Mai are cinci surori şi doi fraţi, iar cu unul dintre aceştia din urmă a ţinut legătura. A  stat la el câteva zile, după care i s-a dat de înţeles că fiecare are drumul lui în viaţă.

Singurătatea l-a împins spre păcănele, însă s-a vindecat. Acum joacă la Loto

Deşi are doar 34 de ani, Florin este diagnosticat cu diabet, a fost operat la coloană şi are probleme mari cu fierea.

„Trenurile m-au ajutat, dar m-au şi distrus. Noapte de noapte, curent, stat prin frig, prin gări... toate m-au ajuns”, se plânge Florin Petrică Iordache.

Din cauza singurătăţii şi a vieţii grele, tânărul a picat pentru o perioadă în patima jocurilor de noroc.

„Din cauza jocurilor de noroc am ajuns aproape de dezastru. Am decis apoi că este mai bine să rămân singur... fără jocuri. Singurul viciu pe care îl mai am este fumatul”, spune Florin. Deşi nu mai toacă bani la păcănele, tânărul joacă săptămânal la Loto 6/49. Speră ca într-o zi să dea norocul peste el.

„Dacă voi câştiga marele premiu voi dona 90% din bani pentru copii bolnavi şi orfani, iar restul de 10% ar fi pentru ca eu să am un trai mai bun”, spune plin de convingere Florin.

Cea mai frumoasă perioadă a vieţii sale a fost când a lucrat ca om de serviciu la spital

Cea mai frumoasă perioadă pentru el a fost în anii 2008 şi 2009, când a lucrat ca om de serviciu la Spitalul Judeţean Suceava. Aici a fost ajutat foarte mult de doctorii Doina Ganea Motan şi Mihai Creţeanu, care, spune el, i-au înţeles suferinţa.

A fost dat însă afară, în 2009, iar de atunci tot speră să fie reangajat pe acel post, singurul loc de muncă pe care l-a avut.

„Aş vrea un serviciu, să nu mai aud glasul roţilor de tren...”

„Aş vrea un serviciu, să nu mai aud glasul roţilor de tren... Dacă cineva ar avea pentru mine un post de om de serviciu, pe un salariu cât de mic, aş fi cel mai fericit om din lume”, spune, cu multă simplitate, Florin Petrică Iordache.

Dacă ar fi făcut şcoală i-ar fi plăcut să ajungă mecanic pe locomotivă. Cum şansa nu a fost de partea sa, tânărul s-ar mulţumi acum şi cu un post de om de serviciu. Şi acesta este însă un vis foarte îndepărtat pentru el.

Persoanele care cred că îl pot ajuta pe Florin să-şi îndeplinească visul îl pot contacta la numărul de telefon 0753 604 718.