Evreii au început sărbătoarea Paştelui

Evreii suceveni au început sărbătoarea Paştelui (Pesah), în seara de 3 aprilie, la apus, cu primul Seder şi o vor încheia în data de 11 aprilie, tot la apus, cu o rugăciune de pomenire a membrilor familiei şi prietenilor decedaţi. Pentru evrei, Pesah simbolizează eliberarea din sclavia din Egipt şi marchează Exodul. Cuvântul semnifică salvare, scăpare; Dumnezeu a avut grijă să îi scape pe prim-născuţii evrei de plaga abătută asupra egiptenilor şi i-a eliberat din sclavie.

Ca în fiecare an, cei mai mulţi evrei suceveni au venit la sediul Comunităţii Evreilor pentru a lua masa de Seder împreună. Preşedintele Comunităţii, prof. Sorin Golda, a vorbit despre semnificaţia acestei sărbători ”a sufletului evreiesc”, iar rugăciunile au fost spuse de oficiantul religios Daniel Blumenfeld. ”De Seder, în fiecare generaţie, orice om este obligat să se vadă pe sine însuşi ca şi cum ar fi ieşit el însuşi din Egipt”, a spus preşedintele Golda reamintind că Sederul este unul dintre ritualurile cele mai respectate şi mai pline de simboluri pentru evrei.

Astfel, pe masă trebuie să fie în faţa fiecăruia un platou cu cinci feluri de mâncare, fiecare cu semnificaţia sa: budincă din mere, scorţişoară, vin şi nuci, care simbolizează mortarul folosit de evrei la fabricarea cărămizilor cu care au construit oraşe pentru faraonul egiptean; pătrunjel sau ţelină stropită cu apă cu sare, semn al lacrimilor evreilor sclavi; un ou fiert, care se taie pe jumătate şi reprezintă răsăritul soarelui, venirea primăverii şi fertilitatea; o bucată de carne de miel prăjită cu os - semnul mielului sacrificat şi simbolul puterii divine, al braţului lui Dumnezeu care i-a scos pe evrei din Egipt. Al cincilea fel este un sos de hrean care simbolizează amarul vieţii în sclavie. Pe masă se pune de la început un pahar cu vin pentru profetul Elija, iar în timpul Sederului se ţine uşa deschisă pentru ca profetul să poată intra.

Simboluri ale ritualului Paştelui evreiesc

Pe masa de Seder se mai găsesc încă patru pahare cu vin care simbolizează cele patru stagii ale eliberării evreilor - eliberare, exod, izbăvire şi triumf, iar pe un şervet special ţesut, folosit numai de Paşte, se pune azimă - pâine din aluat nedospit. La începutul cinei ceremoniale se rupe o jumătate de azimă (afikoman), care se păstrează până la sfârşitul mesei, când se împarte câte o bucăţică fiecărui participant. Este obiceiul să se permită copiilor să fure afikomanul, fără de care nu se poate încheia Sederul. Copiii îl redau contra anumitor promisiuni, dar principalul rol al acestui obicei este de a-i menţine pe cei mici treji până la sfârşitul Sederului.

După ce fiecare membru al comunităţii gustă din felurile de mâncare de pe platoul de Seder, din vin şi azimă, se mănâncă supă de pasăre, carne prăjită (de miel sau pasăre), compot de fructe şi prăjituri din aluat nedospit.

În timpul mesei, toţi participanţii trebuie să se simtă confortabil, să mănânce aşezaţi pe scaune cu spătar şi pernuţe, obicei datorat tot marcării eliberării din sclavie.

Pregătirile pentru Paştele evreiesc presupun de asemenea un ritual aparte. Înainte de începerea primului Seder, casa evreului trebuie să fie foarte curată, trebuie spălate ferestrele, uşile, podelele, se curăţă în spatele dulapurilor şi în toate cotloanele. În casă nu este voie să rămână nici un fel de mâncare din aluat dospit (hameţ). Toate produsele se dau la vecinii care nu sărbătoresc, se mănâncă înainte de începerea sărbătorii sau se vând în mod simbolic unui neevreu, chiar dacă rămân în casă. Vânzarea este pur formală, rabinul fiind de obicei împuternicit să perfecteze acest aranjament pentru toată comunitatea. Produsele fermentate care au rămas în casă fără să fie incluse în această vânzare nu mai pot fi consumate nici după Pesah. Efectuarea controlului de hameţ se face în seara dinaintea Sederului.

După terminarea curăţeniei generale se verifică dacă nu a rămas hameţ în casă. Se obişnuieşte să se ascundă de cu zi zece pacheţele cu firimituri de pâine în diferite locuri în casă şi este obligatoriu de găsit toate pacheţelele.
Controlul în sine se face la lumina unei lumânări de ceară. Se controlează toate colţurile şi locurile unde de obicei se găseşte hameţ. Se foloseşte o pană pentru a mătura firimiturile găsite. Ele se pun într-o pungă la un loc vizibil. În timpul controlului se obişnuieşte să se spună: ”Tot hameţul care este în proprietatea mea şi nu am reuşit să-l descopăr şi să-l văd nu are nici o valoare pentru mine şi este în proprietatea altora”. Pentru cei care au vândut, imediat după terminarea sărbătorii rabinul are grijă ca hameţul să fie răscumpărat de la neevreul care l-a cumpărat.

Prescripţia vine de la ideea că, la ieşirea evreilor din Egipt, aceştia nu au mai avut timp să lase aluatul să dospească, fiind nevoiţi să-l coacă aşa cum era, rezultatul fiind bucăţile de azimă. Azima este pâinea sărăciei, care aminteşte robia din Egipt.

Interdicţii şi libertăţi

Timpul de preparare a azimei este de doar 18 minute, pentru a nu permite dospirea aluatului din făină şi apă. A consuma hameţ (pâine dospită şi produse dospite din cereale) pe durata celor opt zile de Pesah arată trufie şi lipsă de respect faţă de ceilalţi.

Preşedintele Golda şi Daniel Blumenfeld au dat răspunsuri şi la întrebarea tradiţională, adresată uzual de copilul cel mai mic prezent: ”De ce este deosebită această seară de toate celelalte seri?” Semnificaţia adresării de întrebări la Seder este că fiecare om trebuie să înveţe de la curiozitatea copiilor, să aibă mereu întrebări şi să caute răspunsuri.

De exemplu: „Cine este un om înţelept?”. „Acela care învaţă de la toată lumea şi cel care vede viitorul”. „Cine este bogat?”. „Acela care este mulţumit cu ceea ce are”. „Cine este o persoană puternică?”. „Acela care se controlează pe sine însuşi”.

La Seder, azima se rupe nu pentru momentul imediat, ci pentru mai târziu, pentru că adevărata libertate este o experienţă pe termen lung. Interdicţia de a mânca timp de opt zile aluat dospit îl învaţă pe evreu că nu orice este consumabil, nu orice este permis. Iar atunci când un lucru este permis, trebuie să înţeleagă exact ce înseamnă el pentru că libertatea este puterea de a spune: „Aleg să nu beneficiez de acest lucru”.

De la azimă, pâinea coaptă rapid, în exact 18 minute, lecţia pe care o învaţă evreul este că trebuie să nu piardă clipa. Întârzierea, chiar şi cu o secundă, înseamnă diferenţa dintre a câştiga şi a pierde. De ce 18 minute? Pentru că numărul 18 este legat în ebraică de cuvântul „hai”, care înseamnă „viaţă”. Viaţă în sensul de viaţă trăită pentru că Talmudul spune ca prima întrebare atunci când un om ajunge în Ceruri este: „Te-ai bucurat de toate lucrurile permise din lume?” În seara de Seder, sensul mesei festive este de a înţelege că libertatea adevărată este abilitatea de a sfinţi viaţa, nu de a fugi de ea.